1,038 matches
-
ne-a povestit nouă acestea avva Procopie Scolasticul. CAPITOLUL 132 DESPRE ACELAȘI Când ne-am dus la avva Ciprian, a cărui mănăstire este în afara porții Cezareii, acesta ne-a povestit, zicând: Când a pustiit cetatea această ciumă aceea crudă și înfricoșata, m-am întors în chilia mea cerând indurarea lui Dumnezeu ca să se milostivească de noi și să îndepărteze de la noi urgia Să. Și am auzit o voce care mi-a spus: ,,Avva Zaheu a primit acest hâr!“ CAPITOLUL 133 DESPRE
LIVADA DUHOVNICEASCA (43) de ION UNTARU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347089_a_348418]
-
locurile acestea. Vrei să-ți aducem ceva de mâncare? - Cum vă este voia, fraților. După câteva săptămâni au urcat din nou vânătorii pe Valea Ialomicioarei să ducă de mâncare cuviosului. Când au ajuns la gura peșterii, au văzut un lucru înfricoșat. Pustnicul împreună cu ursul erau plecați din peșteră, iar alături, pe piatră, mâncarea lăsată mai înainte de ei era neatinsă. Din ziua aceea, nimeni nu știe unde s-a dus sihastrul, unde o fi răposat și care îi era numele. Singura binecuvântare
PUSTNICUL SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357110_a_358439]
-
puternice. Se formase curent ori vântul sufla, nu știu, dar ușa s-a închis cu zgomot în urma noastră în timp ce eu ajunsesem la fereastră din trei pași. M-am uitat înapoi. Soția s-a rezemase de perete cu mâna, privindu-mă înfricoșată. - Ai grijă! Nu sta la geam, te rog! a îngăimat ea, albă la față și cu ochii mari. Dorind s-o liniștesc, nu m-am grăbit să închid fereastra. Trebuia să-i arăt că nu-mi este teamă, că nu
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. - Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
de cocoși! striga mamaia și cu bățul lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
se trezesc din somn și începu să cânte ușor: -Din spuma mării m-ai cules Aveai sau nu aveai de-ales Tu, doar pe mine m-ai văzut Și nu știai , că m-ai știut... Leandru se uita la ea înfricoșat, căci Ilona nu mai era cu el...plecase numai ea știa unde.Era clar că suferise un șoc în urma celor spuse de el. Dar ce era să facă? Luana îl presa de o vreme să își rezolve problemele; prietena cea
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale, mă văd ca la spovedania cea de taină din fața Stăpânului și în inimă răsună cele două refrenuri: „Bine ești
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
moscovite, sau promoscovite, precum procesul de condamnare la moarte care, după ce sentința fusese decisă la Kremlin, se înscenează la București din motive foarte bine calculate. Pentru că încă nu se terminase epoca proceselor răsunătoare din toate țările ale căror populații trebuiau înfricoșate și supuse, procese cunoscute în istoria dictaturii staliniste internaționale pe numele victimelor lor. După înfierarea romano-catolicilor și greco-catolicilor, cu șir lung de episcopi condamnați în procesul Nunțiaturii Apostolice din România, acest nou proces proiectat din 1952, când Stalin și Beria
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
Și umbra dinspre neguri,de-atâta alb,iar piere... Se-aude dinspre-adâncul pădurii adormite Sub liniștea cernită din ceruri nepăzite O rugă de credință ce-adânc întrepătrunde Nedumerirea Evei, cu cine și de unde Să-aprindă-n întuneric credință și virtute, Când umbre-nfricoșate spun vrute și nevrute? Și ard cuvinte-n focul Gheenelor străine Adulmecând satanic duhorile și cine Se simte fără vină să îngenunche-n taine, Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane, Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet În care Solomon s-a proclamat
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
pentru prima dată în viață, puțin respect. Iar timpul s-a scurs repede pe străzi și prin canale. Într-o zi, un incendiu devastator a izbucnit la unul din etajele inferioare ale unui bloc de pe strada unde cerșeam. Am privit înfricoșată dezastrul, cutremurată de câteva ori ca și cum aș fi încercat să mă descotorosesc de o amintire tristă dar totuși necunoscută. Privind mistuitoarele flăcări care înălțau limbi de foc ucigașe, am țipat cât m-au ținut puterile. Apoi m-am prăbușit pe
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Ca și-n alți ani, venise iarna cu mii de diamante reci, Cu trenă albă-mpodobită, cu frig, zăpadă și polei, Se-apropia cu sârg alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de gheață, plângea și se visa dulău... Fusese un cățel de
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
vine, Își vor găsi și cuib și rătăcire...! De ce nu te intorci si tu la mine, Când anii trec și-ți cat a ta privire? Pierdută-n dâra de cocori lăsată Și-n strigăte ce zguduie văzduhul, Privirea îmi rămâne-nfricoșată, Prin plumbuite gene,să-ți văd duhul. 27-10-2016 Sursa foto internet Referință Bibliografică: Plecarea cocorilor / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLECAREA COCORILOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340492_a_341821]
-
lucru extrem de simplu și natural - să fii prezent cu o atitudine care-i exprimă copilului mesajul că: „sunt aici pentru tine!”. Foto: Circle of Security Mulți părinți fac eforturi de a fi împreună cu copilul lor când acesta este trist sau înfricoșat, dar, o fac într-un mod total ineficient, încercând să îl învețe pe copil ce să facă sau distrăgându-i atenția. Copilul are nevoie de prezență și nu de informații! Ceea ce-l ajută cel mai mult în acel moment este
Cum să fii alături de copilul tău când trece prin momente dificile () [Corola-blog/BlogPost/338279_a_339608]
-
proeminenți. Din interior răzbat tunete, zgomote, țipete însoțite de mișcări cărora li se supun chiar și blocurile mari de piatră de pe trotuar deși sunt legate în lanțuri. Apoi, sunt văzuți mulți amatori de senzații tari ieșind transpirați, unii râzând, alții înfricoșați. Mai retras, într-o „junglă”, se află un restaurant cu intrarea ca într-o grotă. În semiîntunericul din interior, poate fi deslușit un desiș de „copaci” printre care, dacă insiști, vezi „cerul înstelat”. Sub „poletele copacilor” se află mese cu
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
alte îndemânări” Ordinea concretului Nichita - Și ceea ce nu trăiește poate să moară Asemeni Evoluție - Nu ruptură Situații, gesturi, ipostaze expresionism Pop - de zi - om Pop - de noapte - om Pop poet Pop interpret A - B - Uded Ioan Es. Pop - obosit, resemnat, înfricoșat Cer gol - nu cred rupe de teluric - pers. - întâmplări accede reliția „la început, poezia și rugăciunea eseu - semet VSt - Izolat între cer și pământ: năzuind resemnat și fără energie către cel saturat - depăși teluricul Ura ca sentiment Maximumul erotic îl
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
pregătirii cu vrednicie pentru Sfânta Împărtășanie. Astfel, marele pastor ("Pastorul lui Herma") scria: Sunt împrejurări când preotul nu se deosebește de cel supus, adică de cel mai jos decât dânsul, de pildă când trebuie a se învrednici de tainele cele înfricoșate, fiindcă cu toții ne învrednicim de aceleași taine, iară nu ca în Legea Veche, când pe unele le mănâncă preotul, iar pe altele cel ce nu era preot, așa că poporului nu-i era slobod de a se împărtăși din cele ce
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
nu-l lega mai profund de o femeie decât neputința ei. Teresa stătea în pat și tușea, tușea cu sânge. El s-a așezat la căpătâiul ei și s-a transformat în cea mai grijulie soră de caritate. Emoționat și înfricoșat, aștepta ca din minut în minut cineva dintre zbirii contelui să-i înfigă pumnalul în gât. Ce să facă? Totuna moartea va veni odată, iar a muri pentru Teresa nu era chiar atât de rău. Îi devenise rob și se
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
pregătirii cu vrednicie pentru Sfânta Împărtășanie. Astfel, marele pastor ("Pastorul lui Herma") scria: Sunt împrejurări când preotul nu se deosebește de cel supus, adică de cel mai jos decât dânsul, de pildă când trebuie a se învrednici de tainele cele înfricoșate, fiindcă cu toții ne învrednicim de aceleași taine, iar nu ca în Legea Veche, când pe unele le mănâncă preotul, iar pe altele cel ce nu era preot, așa că poporului nu-i era slobod de a se împărtăși din cele ce
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
tundă puțin nu au fost în stare, așa că tot eu a trebuit să o fac, deși nu mă pricep. Sau poate această perplexitate este doar aparentă, este doar liniștea dinaintea furtunii... L-am simțit, cu toate că încă bravează, umilt și cumva înfricoșat de acel ceva pe care nu-l mai poate controla...Iar frica și umilința au ca și sângele, un miros aparte, inconfundabil. Și la fel ca și sângele, ele atrag prădătorii. Sunt acel... călcâi al lui Achile și îl fac
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivată în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneală, cenușa în flacără; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în acest spațiu al iubirii vindecătoare și să participe “înfricoșată și tremurând” la marea taina a împărtășirii cu puterea ei: Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”(Marcu 5:28). Isus o felicită pentru credința ei, de altfel posibilă doar datorită prezenței Lui: “Îndrăznește
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
țapi, nu-i așa?, până atunci titirezul n-o contenit să mi se învârtă prin cap. Apoi ca prin minune s-o oprit. Pentru că, mă copii, m-am luminat deodată la minte, țiuitul ăsta nu era altceva decât țipătul iedului înfricoșat. Da!... Că mi s-o întâmplat și mie odată să prin un ied cu mâna, încâlcit între niște vrejuri și taman la fel țipa, sărmanul de el, cerând ajutor. Și în timp ce eu îmi tot dădeam cu presupusul c-o fi
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
și groaznică, ceasul Judecății Mielului, cănd mânia lui Dumnezeu se va aprinde împotriva locuitorilor pamantuli care necinstesc Numele Lui, iar tu ai astăzi posibilitatea să urci în trenul veșniciei, să treci în tabăra celor care în Ziua aceea mare și înfricoșata vei primi cunună neprihănirii, să intri în bucuria Stăpânului Universului ! Fie că citirea acestor rânduri și mai ales ascultarea acestui mesaj audio-video să te facă să iei cea mai înțeleaptă decizie și Domnul prin Duhul Sfânt să-ți călăuzească pașii
NEPREGATIT LA PORTILE VESNICIEI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341674_a_343003]
-
arată pumnii, îl provoc la duel! Începe să cânte):„ Femeia te ridică, femeia te coboară Femeia îți dă viață, femeia te omoară Femeia e un înger, femeia e un drac Femeia te face, bogat sau sărac” ( Ridică ochii spre cer înfricoșat): Doamne, nu mă pedepsi pe mine după manelele pe care le ascult! Bărbatul (amenintând imaginea din oglindă cu un scaun de lemn): Măă, cere-ți scuze iubitei mele în acest moment sau îți crăp capul ăla sec! Ce tot îndrugi
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]