1,738 matches
-
că rezolvase calificarea prin golurile lui Ronaldo. Nemții tot nemți nu au abandonat și au luat cu asalt poartă lui Casillias,iar golul din penalty al lu Robben a venit firesc. Ce a urmat apoi este de povestit nepoților. O înfruntare între doi coloși ai fotbalului care nu s-a putut decide decât la loviturile de departajare. Penaltyurile au început cu un șoc. Ronaldo bate primul și ratează. Spectatorii de pe Bernabeu se frecau la ochi. După Messi a venit și rândul
Dramă la Madrid: Bayern l-a îngenuncheat pe Mourinho - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/76097_a_77422]
-
fost numit cronicarul "mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre (în Engl."middling America")" (S. Abell). Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot deveni un loc în care înfruntarea extremelor și ambiguitățile legate de responsabilitate, alegere, culpă, eroare, rătăcire, irosire, credință, finalitatea morții sunt generatoare de dileme și de spaimă existențială ("angst"). Centaurul (National Book Award, 1963), unul din romanele cele mai complexe, unde relația autobiografică tată-fiu este abordată
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
acum" se citesc aproape cu zîmbet. Scrisul, încă elegant, cumpănit chiar în invective, colorînd literar nimicuri dintre cele mai omenești, care ar trebui să dezamăgească, absoarbe, după trei sferturi de veac, tensiunile. Iar ceea ce era, atunci, o obrăznicie, devine o înfruntare între egali. E răzbunarea, îndeajuns de perfidă, a statuilor. Partea a doua a lui Nu, un fals itinerar critic, e mai fără adresă, cu nume trecute sub tăcere. Un jurnal, niște mîhniri de tînăr cronicar. O spovedanie de cititor, interesat
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
în epocă, dintre Andrei Șaguna și Heliade Rădulescu. După câte știu, este prima expunere analitică detaliată a acestui episod pe care autorul îl definește cu scientistă obiectivitate ca fiind o dispută între "legitimitatea teologală vs legitimitatea filologic-intelectuală" și totodată "prima înfruntare deschisă între un ierarh al Bisericii și un cărturar laic, în chestiuni de interes cultural și național major." În ultimele două capitole apoi, dl Eugen Munteanu adoptă el însuși tonul polemic. În primul, d-sa pleacă de la constatarea că teonimul
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
primul săltat prin școală dar rămas, nu mai puțin, un bou, nu încap bruftuluieli, fie și indirecte, ci un dialog plin de învățăminte. Nu pe șablonul din Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul, schița care face din înfruntarea de orgolii de la Alexandrescu o paradă de principii cu final anunțat, merge Caragiale, ci pe acel ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. Un inferior, de orice teapă, soarbe cuvintele știutoare ale altuia mai învârtit prin cercuri înalte, mai la curent
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
spectatorului mai recent sau nu. Dabija readuce intensitatea, incandescența, visceralitatea și tonul replicilor în care se simte tăișul muchiei de cuțit. Mahalaua cu tot tabloul ei de atunci și de azi își recapătă autenticitatea. Redevine vie, clocotește de patimi, cleveteli, înfruntări. Pe dedesubtul atît de invocatei etichete cu „onoarea de familist”, pe sub fățărnicie și ipocrizie colcăie trădările de toate felurile, minciuna mică sau mare. Fiecare minte pe cineva, fiecare are „double face”. Sordidul și grotescul unei lumi marginale amplifică fiecare situație
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
îl face oricine. În consecință, orice faptă, orice gest, orice mimică poate să răstoarne totul, să conducă la scandal, încăierare, crimă. Toată lumea stă parcă cu arma la picior. La urma urmelor, e vorba despre un adulter. Scena din noapte, de înfruntare și împăcare dintre Veta și Chiriac este, acum, credibilă. Caragiale nu vorbește cu subînțeles acolo. După circul supărării, după scenele patetice de tatonare a celuilalt și a împăcării, ce poate să urmeze? Ce se poate întîmpla cînd Jupînul nu-i
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
anumitor teme și personaje, într-o ambianța și o tonalitate specifice. Printr-o mereu reînnoita reflecție asupra existenței umane, Ana María Matute dezvăluie cum, într-o societate absurdă și nedreaptă a celor puternici și autoritari, viața individului devine o tragică înfruntare a sensibilității și dorinței de libertate cu duritatea și oprimarea. Acea „dublă privire” a scriitoarei asupra lumii, invocată adesea de criticii literări, produce o specifică dinamică a dedublării la nivelul compozițional și formal al operei (planuri narative, configurarea personajelor, sentimentele
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
franchiste, constă în explorarea modului de viață al micilor comunități umane și al indivizilor care le compun, pentru a remite la o realitate social-politică opresiva. Ana María Matute, rebela și contestatara prin excelență, scrie și publică în condițiile unei permanente înfruntări cu cenzură, sub semnul unui realism care, fiind testimonial în perioada dictaturii franchiste, este și contestatar (ceea ce și explică faptul că în acea perioadă a putut fi tradusă în România comunistă). Acest spirit contestatar o conduce spre evaziunile în irealitate
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
Cea de-a doua înfruntare televizată între candidații pentru Casa Albă a reușit să-l enerveze pe unul dintre fiii republicanului Mitt Romney, care a afirmat ulterior că a vrut să intre pe scenă, la un moment dat, pentru a-i da un pumn președintelui
Fiul lui Mitt Romney, declarație șocantă despre ce ar fi vrut să-i facă lui Obama () [Corola-journal/Journalistic/57410_a_58735]
-
sau pentru că apelează la sentimentele noastre, ci pentru că are capacitatea de a rezista celor mai pretențioase verificări din partea unor oameni bine informați și fără investiții prealabile în confirmarea ei." Subiectul-cheie al cărții lui Frederick Crews este actualul impas al vechii înfruntări dintre darwinism și creaționism. Trăim în România unde, în urmă cu trei ani, un ministru scosese cu totul evoluționismul din programa școlară și abia de curând s-a decis ca această teorie științifică să fie adusă la cunoștința elevilor, dar
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
doi ani - un prieten de familie și două moașe. La nașterea lui Storm, părinții au trimis un email prietenilor și familiei: "Am decis să nu dezvăluim sexul lui Storm deocamdată - un tribut al libertății și al alegerii în locul limitării, o înfruntare a ceea ce ar putea deveni lumea pe timpul vieții lui Storm (un loc progresist?...)". Reacția familiei și a prietenilor a fost diferită: bunicii lui Storm susțin ideea, însă le displace faptul că sunt nevoiți să explice acest lucru prietenilor și colegilor
Copil crescut fără a i se dezvălui sexul, pentru ca acesta să îşi aleagă singur identitatea sexuală. E fată sau băiat? () [Corola-journal/Journalistic/60444_a_61769]
-
în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
drept anume ce de dînsa mi-este dat, Nu le țin asupra-mi, mamă, fală, drept și voivodat, Decît numai ca o slugă a puterii domnitoare, Decît pentru a ți le-așterne, ție, ție, la picioare." (Act. II, sc. 2). Înfruntarea centrală are loc între doi eroi principali, Vlaicu-Vodă și Doamna Clara; în lupta lor surdă pentru putere, absolut totul îi desparte - originea, religia, atașamentul față de țară, dar mai ales tactica adoptată; în timp ce unul tergiversează în permanență, amînă continuu deciziile, așteptînd
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
fiind adepta deciziilor rapide pentru cîștigarea definitivă a partidei. Cînd Vlaicu și-a împins, după părerea ei, prea departe jocul amînării, nu ezită să hotărască suprimarea (eșuată) a voievodului. Nimic mai racinian decît cuplul central al piesei, peste a cărui înfruntare plutește umbra duelurilor de tipul Agrippine-Neron. Celelalte personaje ale dramei apar mult mai șterse. Davila introduce, în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
al cincilea, într-un fel de happy end facil; e drept că o misterioasă încleștare a urcat tot timpul pe parcursul piesei, scenă de scenă, fără să bănuim, pînă în actul al IV-lea, actul tuturor dezvăluirilor, cum se va termina înfruntarea. Pînă la Vlaicu-Vodă, drama istorică în versuri alternase între două variante: cea romantic-retorică de factură hugoliană (Alecsandri) și cea popular-arhaică, folclorică (Hasdeu); Davila le sintetizează pe amîndouă într-un spirit propriu, depășind însă evident modelele precedente. La prima vedere, formula
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
ilustrări ale unor principii, ale unor opțiuni religioase și filozofice. In vîrful piramidei, cei doi eroi care își dispută întîietatea reprezintă nu doar două caractere opuse, ci două viziuni diferite asupra guvernării Țării Românești și a destinului ei. De dragul unei înfruntări dramatice între ideologiile la modă în România anului 1900 - modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
verbal suplu îl întîlnim și în scenele centrale, adică în acele scene care, pînă la Davila, reprezentau momentul lungilor tirade; în locul lor, autorul creează tensiune prin construirea de replici scurte, neașteptate, sub vălul larg al aceluiași alexandrin românesc. Una dintre înfruntările decisive dintre Doamna Clara și Vlaicu-Vodă arată astfel: „Clara: Ei bine, Nu mă-ntrebi pe cine ales-a fiica mea? Vodă (în silă): Ba da. Pe cine? Clara (arătînd pe Mircea): Iată-l. Vodă: Mircea? Clara: Da, el însuși! El
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
ce se afla în acel moment la dispoziția publicului asupra celebrului domnitor. Partea de documentare vizibilă și școlărească reprezintă cel mai neplăcut lest în construcția ansamblului: referințele istorice explicite, replicile diferitelor personaje în care se povestesc bătălii ori scene de înfruntare sunt relativ numeroase și transformă drama în litografie cu scop didactic. Episoade parazitare de acest tip se găsesc destule în Apus de soare, dar ele devin sufocante în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
despre teatrul pe teme contemporane, scris în ultimii ani de viață ai autorului, el rămîne în general neglijabil. In Irinel, dramatizarea nuvelei cu același titlu, personajele discută pompos ori de o manieră fals-familiară; în A doua conștiință, încerdnd să prezinte înfruntări de tip intelectual între indivizi aparținînd înaltei societăți, dramaturgul eșuează; unicul registru verbal potrivit lui Delavrancea era cel popular; rătăcit pe teritorii lingvistice străine, scriitorul nu se mai află în largul lui. De aceea, doar comedia tragică Hagi-Tudose își păstrează pînă
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
pentru a ascunde prezența lor în Statele Unite, aceste eforturi au fost determinate exclusiv de teama că alți aliați (englezii, francezii, sovieticii) ar fi putut pretinde și ei o parte dintr-o atât de râvnită pradă de război. Era vremea primei înfruntări interaliate de după război, competiția pentru cine pune mâna pe câți mai mulți dintre specialiștii celui de-al Treilea Reich. Mult mai târziu, când apele se liniștiseră suficient pentru a permite luxul dilemelor morale, Wernher von Braun s-a eschivat de la
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
din secolul XX, se citește ca un roman, are aproape șapte sute de pagini, strângerea materialului documentar, zecile de interviuri cu contemporani ai scriitorului și scrierea cărții au durat două decenii întregul secol, tot ce înseamnă Europa Centrală, școlile de gândire, înfruntările de idei, fronturile de luptă, elita culturală a vremii în toată splendoarea, abjecția și diversitatea ei, oamenii însemnați care și-au înscris într-un fel sau altul numele în memoria colectivă, momentele decisive ale istoriei, tot ce-a mișcat, s-
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
burgheză și o amnezie sănătoasă dincolo de care stau grijile inerente pe care orice familie le administrează judicios ca pe borcanele cu marmeladă din cămară. Ei bine, acesta este anticlimaxul, pentru că avem și un climax, pe care orice apoteoză îl cere. Înfruntarea dintre lordul Voldemort (Ralph Fiennes) și Harry Potter (Daniel Radcliffe) nu lasă loc îndoielilor, de câte ori se spune în film că nu mai există nicio șansă poți fi sigur că finalul va rezolva și micile disperări inerente, incredulități pasagere etc. Ceea ce
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
Detest actorii labili, care după douăzeci de ani devin ca un teren viran, îmi plac actorii care își hrănesc rolul și-l construiesc nu formal, ci uman. Pentru mine teatrul n-a fost niciodată gratuit. E o artă bazată pe înfruntarea obstacolelor și această înfruntare îmbogățește. Îmi plac actorii în care încap multe roluri și nu-mi plac actorii care servesc multe roluri. Actorii care aduc lumină, actorii care se preocupă să facă loc, pentru ca personajul să vină spre ei. Nestingherit
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
după douăzeci de ani devin ca un teren viran, îmi plac actorii care își hrănesc rolul și-l construiesc nu formal, ci uman. Pentru mine teatrul n-a fost niciodată gratuit. E o artă bazată pe înfruntarea obstacolelor și această înfruntare îmbogățește. Îmi plac actorii în care încap multe roluri și nu-mi plac actorii care servesc multe roluri. Actorii care aduc lumină, actorii care se preocupă să facă loc, pentru ca personajul să vină spre ei. Nestingherit, organic, natural. Să-mi
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]