681 matches
-
ritualuri anatemizate. Idei neînsuflețite, aveți deci un suflet? Da. Și un corp. Ideile se ascund în paralelipipede închise. Deschideți-le: vor scăpa, ca duhurile sau ca zînele din povești. Ele se hrănesc cu alte idei, le însămînțează, și noi le înfulecăm ca să ne întărim. Animism ațipit, diminuat, dar vivace. Dumnezeu creatorul creează prin voce, și ceea ce spune, face. "Fiat lux". Sunetul demiurg constrînge realitatea. Noi vom aduce la semnele scrise, medium rece, virtuțile împrumutate Verbului, medium cald prin riturile orale, cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește dimineața și seara și noaptea / te vede scălâmbăindu-te-n oglindă / te vede dansând de unul singur / te vede cum înfuleci pâine fructe raci țigări vitamine / te vede ieșind din somn cu părul plin de pene / te vede strănutând cu patos / te vede cum te scarpini în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
să vă gîndiți bine la viața dumneavoastră pentru a vă da seama dacă lucrurile pe care le presupune aceasta vă ajută sau vă Împiedică să ajungeți la o stare de sănătate optimă În toate privințele. Aveți o alimentație sănătoasă sau Înfulecați ceva În grabă În drum spre următoarea ședință? Relațiile dumneavoastră Însemnate - cu partenerii, părinții, copiii, rudele sau cu prietenii apropiați - sînt normale și afectuoase sau Încordate și stresante? SÎnteți mulțumit de munca pe care o faceți la serviciu ori acasă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
noștri”. Oroare Însă, de astă-dată Într-al patrulea cuvânt al explicației, l fusese Înlocuit prin z și ziarul - pretind colegii mei - așa ar fi ieșit, alergându-se apoi să se confiște de pe la chioșcuri foile nevândute. Ce să mai confiști? Se-nfulecaseră ca pâinea caldă (apud Funeriu, 1995, p. 233). În presa de azi, marele maestru al acestor procedeuri este Academia Cațavencu. Câteva exemple: „La Otopeni, dl X s-a purtat ca pe pista lu’ mă-sa!”; „Măta Hari” (pentru Mata Hari
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
diferențe fizice: cel slab, intelectualul, modula și dezvolta cuvintele savant-fruste, „venind din măruntaie“, ale celui gras. Iar grasul, artistul, își începea frazele cu „pe mine mă doare-n cot de istoria oficială“ și se pornea să explice că „ trebuie să înfuleci arhivele pe nemestecate“. Ceea ce m-a atras spre cercul lor au fost cuvintele unei femei. Înaltă, osoasă, cu profil masculin (mi-am amintit de jurnalista literară care jucase tipul ăsta parizian ultima oară), era, în seara aceea, funcționară la Cultură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum e, pe ecran... Și-a dat probabil seama că după ce o „înfulecase“ nu mai putea s-o scuipe exact cum era, așa că se grăbi să corecteze imaginea printr-o intonație mai agresivă: — Doar n-o să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum e, pe ecran... Și-a dat probabil seama că după ce o „înfulecase“ nu mai putea s-o scuipe exact cum era, așa că se grăbi să corecteze imaginea printr-o intonație mai agresivă: — Doar n-o să ne îndrugi vechile baliverne cu cele douăzeci de milioane de ruși uciși în război! Intelectualul cu părul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de curcan și filma sărbătorile, dar care de fapt nu era câtuși de puțin acolo.) În sfârșit, desigur, mâna ridicată a mamei mele e și un fel de avertisment, o predecesoare a cutiei negre. Capitolul Unsprezece stă Întins pe covor, Înfulecând dulciuri. Nepotul celor doi foști producători de mătase (posesori de tăblițe cu cretă și mătănii), el n-a trebuit niciodată să ajute la crescătoria de viermi de mătase. N-a fost niciodată la Koza Han. Mediul și-a spus deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tu trebuie să fii obișnuită cu asta, Maxine, am spus eu. De la recitaluri. ― N-am emoții când cânt la vioară. Aici e mult mai rău. ― Sunt așa de emoționaaată, spuse Obiectul. În poală avea un borcan de Rolaids, din care Înfuleca de parcă ar fi fost bomboane. Înțelegeam acum de ce se bătuse cu pumnul În piept În prima zi la oră. Obiectul Obscur suferea, mai mult sau mai puțin constant, de arsuri la stomac. I se agravau În momentele de stres. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noi erau multe provizii sticle de băuturi răcoritoare și pungi cu sărățele și fursecuri. Presto mi-a spus să mă servesc cu ce vreau. Îmi era prea foame ca să-l refuz, așa că am luat câteva fursecuri, Încercând să nu le Înfulec. ― Știi, Îmi spuse Presto, cu cât Îmbătrânesc mai tare, cu atât mai tineri Îmi par copiii care merg la colegiu. Dacă m-ai fi Întrebat pe mine, aș fi zis că ești Încă la liceu. În ce an ești? ― În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
față și-și apropie fața de a mea. ― N-ai niște mărunt? Întrebă din nou. Insistența lui m-a deranjat. Așa că m-am Încruntat la el și am spus: ― Și eu ar trebui să te Întreb același lucru. ― Eu nu Înfulec ditamai desertul. ― Ți-am zis că n-am mărunt să-ți dau. Se uită În spatele meu și Întrebă mai amabil: ― Cum de cari după tine geamantanu’ ăla imens? ― Treaba mea. Te-am văzut ieri cu ăla. ― Am destul cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar câteva înghițituri de supă. Principele plescăie apreciativ din buze. Mulțumit, medicul reia: — Apoi, la prânz, niște legume, pește și pui. Spre după-amiază, încă o gustare. Deși își dă seama că riscă să prelungească discuția, Livia in tervine: — Dacă aș înfuleca și eu de trei-patru ori pe zi, aș ajunge la iuțeală tot atât de lată pe cât sunt de înaltă, și tare mi-e că bietele mele picioare n-ar mai avea putere să mă țină. Își face mâinile ghem. — M-aș rostogoli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
misionarului i se îngăduise să locuiască într-o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din apropiere o pasăre țipa ascuțit. N-ar fi eliberat japonezii așa de repede pe nimeni altcineva, nu? spuse Diego în timp ce-l servea pe misionar. Acesta se mulțumi doar să zâmbească, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei lângă cotețul lui Ghiță. Așa, acum toarnă mâncarea încet, încet, să nu se verse nimic, căci purcelul e tare flămând. Poftă bună, Ghițulică! Purcelul înfulecă de zor și, după câte se pare, cu mare poftă. Iată, aproape un sfert din mâncare a dispărut din tuci. Dar, ce se întâmplă? Ghiță se clatină, încearcă să se miște, dar cade cât e de lung în țarcul din fața
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Nu. Tuciul pe care l-ați luat, cum ziceți din cămara mică, avea în el niște vișine, pe care bunicul le-a folosit ca să facă vișinată. Voi i le-ați dat purcelului, să le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-a și îmbătat, căci vișinile acelea aveau alcool în ele. Aoleu, sărmanul Ghițulică! se căinează copiii. Stau gata să plângă amândoi. Ce-au să zică bunicii, părinții? Dar dacă purcelul o să moară?! Liniștiți-vă, copii! Animalului nu i se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Bennie era cel mai bun loc, pentru că el dădea mereu pe jos. Loot și Bootie fumau țigări de foi, stând pe vine la marginea taberei. Bătrânele care le dăduseră bolnavilor ceai de pelin erau bucuroase să Își vadă prietenii străini Înfulecând mâncarea pe care ele o gătiseră cu gândul la gusturile lor americane. Îl supravegheau pe Fratele Alb Mai Mic. Aș fi vrut să avem și altceva de mâncare, Îl auzi Bootie pe Rupert bombănind. Cum ar fi? Întrebă Esmé. —Top
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tu nu concepi să te ridici de la masă și să zici: "Sărut-mâna pentru masă. Am mâncat prea destul. Permiteți-i vă rog să mă retrag". Sau nu se cuvine? ți se pare mai normal, sătul fiind, să stai și să înfuleci toată mâncarea, câtă este? De ce dracu ne cramponăm cu disperare de viață și ne e atât de frică de moarte? Putem s-o disprețuim, nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acasă că am treburi mai importante. Orice ar fi, nu plecați nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? - Clar, nea Victor, fii fără grijă, aici stăm! Nici nu se depărtase bine camionul, că neam și înfipt în sacoșa la care râvneam, înfulecând cu poftă și compătimindu-l pe bietul nea Victor, care era nevoit săracul să muncească și în timpul programului de serviciu! Pe la vreo cinci după amiază, după o siestă memorabilă, a apărut și nea Victor: - Sus, băieții! Gata cu trândăveala, mergem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă, bând la fel de mult și râzând tare. în timp ce își sorbea fiertura ori întețea focul, Audbert îi urmărea cu o teamă tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tu nu concepi să te ridici de la masă și să zici: "Sărut-mâna pentru masă. Am mâncat prea destul. Permiteți-i vă rog să mă retrag". Sau nu se cuvine? ți se pare mai normal, sătul fiind, să stai și să înfuleci toată mâncarea, câtă este? De ce dracu ne cramponăm cu disperare de viață și ne e atât de frică de moarte? Putem s-o disprețuim, nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între picioare, în Georgia. În 1942, toate vagoanele trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate de poliție militară și miroseau a suc de portocale, a lapte și a whisky de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
matcă, nici mierea de albine sau alte bunătățuri pe care le ținea sub cheie și le mânca pe ascuns, de obicei În zilele de duminică și de sfintele sărbători, Înainte de utrenie, când o apuca o foame cumplită și Începea să Înfulece tot ce apuca, umblând cu mâinile prin cratițe și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]