689 matches
-
ca la comandă și-au dat jos ciubotele din picioare pentru a fi mai sprinteni, hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o baie bună și să înfulece cu ură și dușmănie din mâncarea națională a bozgorilor: gulașul. Unii îmboldiți de acest avânt electrizant s-au ridicat în picioare hotărâți să meargă la luptă chiar așa cum or putea: desculți și cu mâinile goale. "Hanibal ante portes!" (Hanibal este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-a scos din minți A fost mălaiul copt scoțând aburi fierbinți. Eram singur în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-am înfulecat. Mi-am însușit prin furt o turtă de mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar șoarecii nemernici se zvârcoleau în burtă Și mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pierdeam cu privirea la câte o mașină ce scotea în urma ei un praf gros - pe atunci reprezenta un mare eveniment vederea unei mașini - eu retrăgându-mă într-un târziu la spuza focului de unde scoteam câțiva cartofi fripți pe care-i înfulecam cu nesaț. Tata era și un bun croitor de berneveci, un fel de ițari confecționați din suman de lână, foarte căutați în timp de iarnă la țară, cât și al renumitelor opinci cu nojițe și gurgui țărănești. Eu mă uitam
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
din viața noastră. Pot să remarc una mai aparte, când eram studenți la Cluj, în zilele când masa era mai slabă la cantina studențească, mergeam împreună la o bătrână, unde comandam câte o farfurie de griș pârjolit pe care îl înfulecam cu greutate. Și acum am să relatez succint cum am avut privilegiul să lucrez cu unul dintre cei mai renumiți psihiatri din România, profesor doctor Pamfil Eduard. Acesta a studiat mulți ani prin străinătate, unde a obținut doctoratul în științe
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
se oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
merge, cu siguranță! P.S. La urcarea în mașină mai rămăseserăm doar cinci din cei șapte de la început, iar în pungă am constatat că se mai păstrase câte o banană pentru fiecare. Ne-am bucurat ca niște copii și le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe care le descoperi, ca Într-un adevărat creuzet al geniului nostru național, În cratița și În tigaia româncii, care, fapt uimitor!, combină, preface, per fecționează, „pune ceva de la ea“ (Îmi spune coana Eugenia, căreia Tudor Arghezi i se mărturisea, Înfulecând nu mai știu ce minuni ieșite din mâinile ei, că se lasă de literatură, sărutân du-i mâinile și pe față și pe dos), dând astfel o fizionomie cu totul alta tuturor rețetelor de bucătărie, cât de exotice, prin nu știu ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dus în cameră la răcoare și mi-a zis: Spală-te pe față, repede, că ți-o fi foame! M am răcorit cu apă rece din fântână și-am stat apoi la masă. Tata nu se sătura să mă privească... Înfulecam la sarmale, cu varză, fără varză, numai să alunece pe gât. Mama mă întrebă, dacă merg cu fetele la gârlă, că de-un ceas așteaptă în curte nerăbdătoare... Atunci nici nu știu cum am aterizat lângă ele și am coborât la vale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
caute, silindu-mă să las totul baltă. Era epoca în care melancolicul puber ce devenisem și-a descoperit vocația masturbantă. Întoarsă la Cluj, bunica s-a prăpădit nu peste mult de pneumonie. Eram cu maică-mea la masă (tata lipsea), înfulecam ciulama de ciuperci, când a sosit telegrama amintind că bătrâna e grav bolnavă și dorește să ne vadă. Peste vreo două ceasuri, ne găseam în trenul de Cluj, eu văitându-mă de mari dureri în pântece: de la ciuperci, firește, ne
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
orice. Un stomac nesigur îți reduce aria de manifestări și te face să pari mai puțin sociabil. Din cauza lui am devenit un sedentar și (aproape) un solitar. E un handicap greu de mascat în public. Cînd cel de lîngă tine înfulecă satisfăcut și tu abia legumești din bucate, contrastul e prea izbitor ca să treacă neobservat. Ajungi astfel la acel gen de „situații delicate”, chiar penibile, în care ești întrebat ca la doctor și trebuie să-ți etalezi intimitatea. Există, dacă vrei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
strigătele mele din zilele și nopțile acelea: mama, mi-e foame! Apelul la masă al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când fu întrebat de chelner ce dorește să mănânce a pus la întâmplare degetul pe lista de bucate și, spre surpriza și ghinionul lui, s-a trezit cu o porție de fasole. Trăgând cu ochiul la un client vecin, care înfuleca un pui rumenit cu cartofi prăjiți și care îi spuse chelnerului "noch einmal" (încă o dată) și primise din nou pui și cartofi prăjiți, crezând că aceasta este formula pentru pui cu cartofi, repetă aceleași cuvinte chelnerului și fu servit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitați toți oamenii de știință și cultură din Chișinău, bașca parlamentari și miniștri.( Eu îmi amintesc de o ulcică smălțuită în care mă așteptau vreo 50 da, cincizeci de sărmăluțe delicioase, nu mai mari decât unghia, pe care le-am înfulecat precum Flămânzilă al lui Creangă.) Întorși la București, am transmis o notă primului-ministru Petre Roman, cu propunerea de suportare a celor 30000 de dolari și nota a fost imediat aprobată. L-am sunat pe "interguvernamental" pe colegul Bistrianu și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nevastămea, de exemplu, ar avea proasta inspirație să pregătească niște clătite, În rolul plantei producătoare de biomasă, odată cu mirosul de ulei Încins s’ar trezi Încadrată de-a dreapta și de-a stânga de băieții noștri, În rolul animalului, care ar Înfuleca tot pe măsura pregătirii, dar și ceea ce apucase a fi pregătit Înainte. S’ar putea, la grabă, să cadă pe jos câte o clătită; iată deci randamentul subunitar. Să vedem ce se Întâmplă cu ceea ce scapă din biomasă poftei nesățioase
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
așa de mult? am întrebat ușor stânjenit. — Da, răspunse ea calmă. — Și nu te-ngrași deloc? — Am stomacul dilatat. Nu pun pe mine indiferent cât de mult mănânc. — Cred că te costă cam mult mâncarea, nu? Adevărul e că îmi înfulecase și ce-mi pregătisem pentru a doua zi. — Enorm! Aproape tot salariul se duce pe mâncare. I-am oferit iar de băut și de data asta a acceptat o bere. O dată cu berea, am mai scos din frigider și niște cârnăciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în brațe o poșetuță Hello Kitty plină cu bomboane Skittels primite de Halloween. A luat o lopățică și a început să-și îndese Skittles în gură de parcă ar fi fost pilule, bălăngănindu-și picioarele pe ritmul trupei de băieți. - De ce înfuleci bomboanele așa, iubito? - Pentru că așa face și mami când e în baie. - Robby, vrei să-i iei bomboanele surorii tale? - Nu e chiar sora mea, l-am auzit de pe bancheta din spate. - Nici eu nu sunt chiar tatăl ei, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu mama ta are grijă de alocație? Un oftat imens emană din el. - Mami nu mă lasă să stau în față, repetă Sarah. - Dar tati crede că e în ordine. Plus că pare foarte confortabil. Și vrei să încetezi să înfuleci Skittles în halul ăsta? Treceam pe lângă o monstruozitate de clădire imitație stil colonial cu două etaje de pe Voltemand Drive, când Sarah se ridică arătând spre construcție și strigă: - Acolo și-a ținut Ashleigh ziua de naștere! Menționarea acelei petreceri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la foc puternic de vreascuri uscate. Grigoruță s-a mai ales, în plus, cu pielea berbecului. Dar de plâns a continuat să plângă în timp ce tovarășii ruși înfulecau carnea mai mult crudă decât friptă, codimentată însă din belșug cu votcă de-a lor. După ce n-a mai rămas decât oasele din bietul Vasilică, rușii și-au înhămat caii la atelaje și au pornit, urcând în grabă Dealul Morilor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de claun. Mai mult, copiii din parc rîd de pitic și aruncă în el cu cocoloașe de hîrtie. Un cocoloș de hîrtie lovește în cap pe judecătorul orașului care decide ca toată lumea să fie arestată, inclusiv mierla care tocmai este înfulecată de pisică. Preocupați de această degenerare a evenimentelor, mai nimeni nu este atent la faptul că femeia tocmai a născut un prunc care o ia de-a bușilea spre orizontul său trăgînd după el viscerele mamei, deșirîndu-le... Tot deșirîndu-le, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și am senzația distinctă că sunt din nou singură. Verific din nou imaginea tabloului și zgomotul de afară care sunt neschimbate. Adorm. Deschid ochii în plină zi, rămân nemișcată câteva minute, contemplând tabloul din fața mea. Simt o foame acută și înfulec câțiva biscuiți dintr-un pachet de pe masă. Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una-alta). Fac un duș rapid și ies pe terasă unde dau de Udita în fața laptopului. Mă simt grozav la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este prima dată, pentru noi - a n-a oară. De aceea, nu are cum să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să nu fi perceput nimic din toată această frământare. — Totuși, dacă ai fi Edo, îi spun eu cu un glas străbătut de îndoială, ar trebui să fii artist. Mă rog
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
volan nevăzut, în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se opriră fericite, în buzunarul scaunului din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile salvatoare - la o adică. Pe mâinile lui păroase și butucănoase, aproape pătrate, străluceau broboane de sudoare. Clara își retrase cu dezgust privirea de la mâinile lui transpirate de frică. în mod bizar, etalarea asta de agitație nervoasă din preajma ei îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]