1,348 matches
-
spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a oftat și m-a cercetat pe Îndelete. — Să vedem, flăcăule, tu ce anume dorești? Ce doresc e să aflu cine este Julián Carax și unde pot găsi alte cărți pe care le-o fi scris. Barceló a rîs pe Înfundate și și-a vîrÎt la loc portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tari pe poziție, bineînțeles, pentru asta am venit, nici nu e nevoie s-o spuneți. Începând din acest punct președintele n-a mai contribuit la dialog cu mai mult de vreo câteva semne din cap, totdeauna aprobatoare, vreo câteva interjecții înfundate și trei sau patru începuturi de fraze pe care n-a reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind din coaja cea mare. UN ALT SFÂRȘIT La mijlocul lui august a sosit o scrisoare de la Monsignor Darcy, care, evident, Îi găsise până la urmă adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu ea ceva timp. Știați că e Îngrozitor de dureros să ai limba legată? Mie nu putea să-și Înghită saliva și după zece minute i se scurgea pleoscăind pe podea. Bineînțeles, nu putea să scoată nici un cuvânt, decât un geamăt Înfundat și neinteligibil. Însă Își dorea din toate puterile ei să fie pedepsită, așa că orice i-aș fi făcut Îi provoca o plăcere imensă și-și agita fundul În toate părțile. Când era aproape să-și piardă cunoștința, Îi ungeam anusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Lăsați porcii să fugă!“ repeta el, „lăsați porcii să fugă! Trebuie să-i lăsați să fugă!“ În timp ce urla, se zbătea dând cu putere din picioare În toate părțile. Mi se părea așa de caraghios, că am Început să râd pe Înfundate. Keiko se trezise și ea și am izbucnit amândouă În râs, dar Maestrul nu se trezea nicidecum și continua să urle. Pătura cu care eram acoperiți căzuse Într-o parte, lăsând la iveală trupul gol al Maestrului. Dormea doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
moldoveneasca, așa cum le-ar plăcea unora să se zică) încă din 31 august, 1989. Poemul „Limba noastră” de Alexe Mateevici (27 martie 1888-24 august, 1917) a devenit Imn Național încă din anul 1994; “Limba noastră-i o comoară/ Din adâncuri înfundata/ Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsata ... Ce frumos poem a creat tânărul poet Alexe Mateevici, care a trăit numai 29 de ani! Așa este - limba este o „comoara” - cel mai important element al existenței unei națiuni. „Mult e
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
sânge din gingii și din buze, îmi curgea și din nas, mă lovea mereu peste față. Țipa la mine ca să-i spun cine-i românu’ care m-a tăvălit prima oară... Tânăra femeie a început să plângă. Încet, în suspine înfundate. Se ștergea la ochi cu gesturi mecanice și nervoase. Amintirile o zdrobeau sufletește. Părea că simte și acum duritatea loviturilor și greutatea acuzelor nefondate. A continuat să vorbească așa de încet și cu întreruperi, încât femeia în robă s-a
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
plicul cu gesturi delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
după fundu’ tău! Bărbații se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undițele ridicate ca niște baionete în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care delimita terenul îngrășătoriei de bovine. Nu
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
propriile ziduri de apărare apoi cuminți ridicăm ochii spre cer rostind Numele Domnului de câte ori mai cerșim biciul de argint când în clipa următoare îl frângem în pumnii privirilor înjurând lovind declarându-ne îngeri declarând că apărăm legi false apărând limanuri înfundate frontiere limitate de minciună de ură de interese ale buzunarelor străine de viață de bucurie deplină de cântec și mai ales câte concerte de flaut cu găurile obturate mai desfășurăm în fața Soarelui- magician al cântecului flautului devenind rând pe rând
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din vremuri uitate securea Scânteia dreptății să zgândăre focul. Tu n-auzi, române, cum sângele-n vene Vuiește-n cadență și strigă-nfundat Te cheamă strămoșii, trecutul tău geme, Copii-își așteaptă un tată bărbat .. Te scoală, române, te strigă iar glia, Străfunduri de glorii se-ntorc în morminte Te-așteaptă acasă, demult, România, Toți frații te-așteaptă în rugă fierbinte, Să cureți odată
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
fălească țăranul,să vadă lumea că a luat băiat de oraș.Și pe urmă,au luat toate lucrurile din casă.De unde avem,mă,aragazul,frigiderul,mașina de spălat, aspiratorul?Nu de la ai mei?Ai uitat? -Vechiturile astea?Aragazul ruginit și înfundat! Frigiderul care huruie ca o moară! Mașina de spălat cu axul pietrificat!Aspiratorul care zdroncăne ca o...De ce ni le-au dat,mă?Ca să-și cumpere altele noi.De ce nu ne-au dat bani să cumpărăm ce vrem noi?Să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
așteaptă; Morcoviorii drăgălași Sunt prin râzătoare rași. Varză, roșii , castraveți, Rasă brânză, cum credeți! Niște frunze de spanac, Și fasole de pe-arac. Boboceii se-nghiontesc, Farfuriile golesc. Folosește doar fetiță, Cuțitul și furculița. Supărată, i-a certat, Vărul râde înfundat: -Iartă-i dragă verișoară, Altfel e viața la țară! 91.Toamnă Ieri purta coșuri cu mere , Struguri dulci avea în vii Și întinsele câmpii Le-mbrăcase-n giuvaere. Stau pe rafturi în cămara Ale toamnei bunătăți; Darnica a fost cu toți
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge și oase/ se deșiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execițiu
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
ierta dom’ sergent”, -repeta el cu capul pe cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ZBOR INEGAL Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ascultam pulsul acela înfundat, abia auzit în tâmplele mele, aburite oglinzi paralele, în care o aripă se zbătea spre infinit. Miros de iarbă plânsă, potecă unduitoare de troscot și vânt care ține-n palme risipită, cealaltă aripă zbătându-se-n pământ. (Pictură: Christian Schloe
ZBOR INEGAL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368350_a_369679]
-
pe jos am luat calea Mateiașului ca să ne oprim la târla Moșului MIhai din Călulești, cale destul de lungă și anevoioasă, vreo 30 de kilometric. Pe drum, lume multă, înghesuială mare ca și cum nemții ne-ar fi luat urma, icneli și plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a culmei Spring Montain, ce se întinde paralel cu primii dar
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
Una...una! Pe una, o savarină...pe alta, felia de krantz!” “Și câte un suc de portocale, la fiecare!” “Nu! Câte un pahar de apă plată la fiecare!” se contraziceau două bătrânele...surori. Îmi pun mâna la frunte și râd înfundat: așa fac și eu cu soră-mea când mergem în oraș. Doar când ne întâlnim de pomenirea părinților noștri, am voie tot ce vreau...chiar și două prăjituri ...și suc! Mă ridic și plec spre casă... Iubesc orașul ăsta! Timișoara
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
și-am luat-o pâș-pâș pe trepte prin întuneric, că și-ăstea trozneau ca niște găteje de lemn uscat de brad care abia așteptau focul să le învăluie, prietenul meu a țârâit de vreo trei ori, s-a auzit o fluierătură înfundată ca un țignal scurt din spatele ușii plumbuite și cu un număr aproape șters, un nume care părea din alt veac și poate și era pentru că eu, chiar „studinte la istorie” n-auzisem în viața mea, ceea ce îmi va atrage ceva
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]