338 matches
-
pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi”, zice psalmistul . Noi strigăm, suspinăm cu duhul după Dumnezeu și Domnul ne izbăvește din toate nenorocirile vieții. El ceartă marea zbuciumată a inimii noastre și potolește valurile înfuriate ale sufletului nostru. După învățătura noastră creștină, rugăciunea este o înălțare a sufletului la Dumnezeu, spre a-L lăuda, a-I cere ajutorul și a-I mulțumi pentru binele ce ni l-a dat și ni- l va da necontenit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
1949, la un pas de-a fi violate. "Claude și Jean-Louis, cei doi parizieni, s-au dovedit a fi niște nemernici ordinari care au atentat la virtutea lor... Într-o seară, explică Bab, au venit săracele de ele șifonate, înlăcrimate, înfuriate, jurând că n-or să mai facă așa ceva în viața lor. Eu, mă cunoști doar, nu uită ea să adauge, nu eram deloc mirată, mirosisem imediat cu cine aveau de-a face, însă erau așa de sigure pe ele! Pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului a căzut/ Un fulger ca un sfredel de foc drept pe cetate (III 5). După ce dezvăluie identitatea reală a soției lui Menelau, Casandra vede în minte cum se prăbușește cetatea : case ard/ Și mare-nfuriată acoperă cenușa (III 8). În turn, profeteasa cu ochi care ard se mistuie în rugăciuni : Arzându-mi mâna în focul albastru din adâncuri [...] Arzând și cea din urmă putere-a voiei mele/ Ca jertfă către zeii de cari mă rugam
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miște și să doboare lucrurile din casă. Noaptea următoare, în timpul unei furtuni și mai violente, ramurile unui arbore uriaș îl răpesc pe fiu, Robbie, scoțîndu-l prin fereastra dormitorului, iar părinții îl recuperează printr-un efort disperat din mîna elementelor naturii înfuriate. În acest moment, Carol Anne dispare, familia intră în panică și filmul pășește deja pe tărîmul ocultului și alegoriei. Filmul prezintă, așadar, spectacolul alegoric al unei familii unite în fața unor circumstanțe ostile care amenință să o dezmembreze. Această teamă este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul Sucevei, apa ne-a ajuns până la subsuori. Și așa era ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-o mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zile la începutul și sfârșitul programului că este torturat, dar nu s-a luat nici o măsură. Limba îi era atât de umflată de la sare, încât nu putea vorbi, fapt pe care l-a raportat gardianului. Sucegan a sosit în celulă înfuriat și i-a mutat pe toți cei care l-au torturat la o cameră de la parter. Totuși, la scurtă vreme după acest incident, în cameră au sosit directorul Gheorghiu și celălalt ofițer politic, Avădanei, primul strigându-i: 'Ce, mă, Pangrate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
magiun, plăcinte cu dovleac, fursecuri, covrigi de toate tipurile și mărimile, cu susan, cu mac, simpli sau cu carne, toate făcute în vatră. Dacă aveai poftă de ceva și mai dulce, puteai încerca o gogoșerie, poate chiar celebra La Gogoașa Înfuriată, din Piața Mare, unde le făceau pe loc, aruncând cu mare grabă aluatul dospit, simplu sau umplut cu marmeladă, în ulei clocotit și în câteva minute le și scoteau și le pudrau cu zahăr vanilat. Apoi, de ce nu, puteai să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfa! Îmi vin În minte câteva fraze: „Stânca vieții e Golgota / Și ne apără Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfa Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stânca vieții / Și ne apără Iisus. E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea În Biserica Sfântului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al catolicilor mai este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vino iar, Iisuse blând Mai vino Încă o dată! Te aștept cu sufletul plângând... Și ușa-i descuiată! Golgota Stânca vieții e Golgota Și ne apără Iisus El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a mântuit Urlă marea-nfuriată Zboară valurile-n sus Iar noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
materialul gratuit. D-na Irina Butculescu a găsit soluția elegantă, observând că nu putem lua o hotărâre definitivă fără aprobarea reginei, președinta noastră. Vom scrie deci de urgență la Iași și vom aștepta răspunsul. D-na Darvari, văzând unanimitatea părerilor, înfuriată, s-a înaintat către mine și, bătând cu umbrela în podelă: „Dumneavoastră? Iată unde am ajuns“. „Doamnă, nu discut politică aici cu dumneata. Știi că această întrunire este autorizată de Kommandantură excluzând aceste chestiuni. Vom relua convor birea după pacea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi căuta înfuriată, dar, oricâte forțe aruncase în joc, nu izbutea să-i descopere. Da, Cameniță le scăpa printre degete, parcă ar fi fost de fum, parcă ar fi fost invizibil și mai peste tot prin țară răsăreau ca niște ciuperci după ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era iarnă. Nu despre ploaie era vorba, ci despre frig și mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iată de ce. La un moment dat, s-a oprit în fața unei porți impresionante, mari și frumoase. Și-a luat inima-n dinți și a bătut încet în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având acut senzația că a comis o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
surprindere că nu e deloc așa. Am avut prima revelație când, la un moment dat, sa întâmplat să ating cu umărul pe cineva care venea din sens opus pe trotuar. Mam întors sămi cer scuze, așteptândumă să văd un om înfuriat. Am văzut, în schimb, un tip caremi zâmbea și care, până să mă dezmeticesc, șia cerut el scuze. Am realizat apoi că episodul respectiv nu fusese deloc o excepție: în lumea aceea, oamenii sunt binevoitori unul cu altul în mod
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
degetele. Pentru prima dată are dovada clară că prin trupul său nu mai curge același sînge ca Înainte. Descoperă În sine o absență, a celui ce-a fost altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea valurile Înfuriate, Într-atît era de frumos, sună acum din ce În ce mai lipsit de convingere. Pentru că, probabil, nu există speranță a cărei rădăcină să nu fie Înfiptă În memorie. Pierzîndu-și dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi absurd un dispreț muzeoclast care ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
împotriva lui, și când a părăsit locul întâlnirii, unii l-au pândit pentru a-i lua viața... Dar îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși pentru a-i apăra viața, și ei l-au condus în siguranță departe de gloata înfuriată”. Da! Întotdeauna adevărații copii ai lui Dumnezeu au avut de suferit furia celor așa ziși ,,frați” ai lor. Astfel de cuvinte ale Mărturiilor au avut darul să-mi aducă mângâiere în cele mai grele momente din viața și lucrarea mea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și ne apară Iisus. / E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea în Biserică Sfanțului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al catolicilor mai este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
excursii prin Basarabia, un lănțișor de aur care avea o inimioară, o ancoră și o cruciuliță prinse delicat într-un ineluș. Când aproape să intru în sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și-n unda-i cea măruntă Să văz suind un păstrov și lostrița căruntă, Mai iuți decât săgeata, pe piatra de metal. S-ascult la păsări triste ce noaptea se deștept; S-ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liftă rea!... strigă Chiajna, spumegând deturbare; dar Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele sudălmi, ci, desprinzând ghioaca de la brâu, o-nvîrti de câteva ori cu brațu-i vârtos ș-apoi, glăsuind și un groaznic blăstem, o azvârli drept în capul înfuriatei Doamne." Psevdo-kinegheticos e o scriere foarte potrivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul ideii de vânătoare, debutând într-o pură manieră clasică. Erudiția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meșter, ezită mult, în fine e primit la maistorul Tălpoane, om cumsecade și supus, cu nevastă arogantă. Lumea aceasta rea nu-i de Sandu. Ana, fata lui Tălpoane, îl privește cu ochi buni și-i dă vin fiert, iar maistorița înfuriată îl izgonește. În altă nuvelă asistăm la necazurile văduvei Lenca, maistorița, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce își găsește în maistorul Vasi un soț și un ocrotitor pe potriva ei. Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schițează un început de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Catargiu, Beizadeaua etc. Ionel Isvoranu a sfârșit rău. În anul 1877, exasperând pe țăranii de pe moșia lui, aceștia i-au asediat casa. Isvoranu era crud, dar era brav: s-a baricadat și s-a apărat împușcând în mulțime, dar țărănimea înfuriată a spart ușile și l-a sfâșiat.310 160 bucureștii de altădată 310. Ionel Isvoranu a fost ucis de către țăranii de pe moșia sa în august 1875 și nu în 1877 („Domnul Ionel Isvoranu a fost ieri pedepsit cu moartea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vina ce și-o asumă înaintea istoriei prin faptul că stau indiferenți sau chiar dușmănoși față de Mișcarea Legionară. S-a întâmplat atunci un scandal infernal. Episcopul Colan a sărit roșu ca focul și mi-a poruncit să ies afară. Protopopii înfuriați au sărit și s-au... scoțându-mă afară în huiduieli: „Ce vin eu abia preoțit să le dau lecții de conduită! Asta-i ofensă adusă preoțimii! Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dar că acum trebuie să se întâlnească nu acasă, ci altundeva, într-un loc neutru. S-au întâlnit lângă cinematograful Arta, el i-a propus să intre la cafeneaua Praga. - S-a întâmplat ceva cu tine, Jenia? Ai o față înfuriată, parcă ai luat foc, o întrebă binevoitor pictorul, iar Jenia își aminti că el s-a purtat întotdeauna bine față de rude. A ajutat o dată o rudă a lor îndepărtată când aceasta a trebuit să facă o operație grea, iar altă
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]