345 matches
-
du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma noastră. Când ajungem pe dig, își izbește buza înfuriată în mal. Moșul nu plecase. A băut în seara aceea o sticlă de vin pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de ajuns ca unul să strige huo și mulțimea adunată a început să-l huiduie. În corul de huiduieli și fluierături, preotul Apopei a ieșit glonț din fața casei și din curte, s-a urcat în mașină ca nu cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină a auzit din mulțime pe unul care spunea: - Părinte, tot ai tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Tatiana Busuioc, după spusele lui Gelu, și-a cam dat seama de adevăratul motiv și împreună cu el a mers în familia țiganilor și cu chiu cu vai a putut să scoată buletinul, amenințându-i cu reclamație la poliție. Pe drum, înfuriată, doamna Tatiana i-a tras câteva palme cât era de mare. Nu știu cum poți să fii atât de prost. Să te încurci cu toți nenorociții, să mă bagi în toate belele ca să mă faci de rușine. Cum ai putut să-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rău, iubitule? —Georgeta să nu-mi mai spui așa. Știi că nu mai am nici un sentiment pentru tine. Consideră că totul s-a terminat între noi. Ce naiba, nu pricepi? N-am să te las alteia, să știi, i-a spus înfuriată Georgeta, depărtându-se. —Te iubește Matei, îi confirmă Marcel. —Eu iubesc pe altcineva acum, trebuie să înțeleagă. —E ușor de spus. Sentimentele nu se schimbă de la o zi la alta. —Marcele, nu este vorba de azi pe mâine, fiindcă eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise și mă azvîrli cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai apropiat de Clara pe stradă, Îți jur că te bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o chestie, Voievoade? se sprijinea David de umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care trecea pe lângă noi. Ce? Aici e orașul meu, aici m-am născut, aici aș vrea să mor... Se îmbătase, iar Ana plecase înfuriată, lăsându-l în cârciumă. - Du-te dracului! N-am mai pomenit o asemenea nesimțire... - Mulțumesc... Dă-mi adresa... - Să nu mă mai cauți! - Nu adresa ta am cerut-o... - Ești un inconștient... - Eu? Nu vreau să-mi semene nimeni, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11. Ei i-au zis: "Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12. El le-a răspuns: "Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13. Oamenii aceștia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu-și piardă echilibrul pe această pantă. Mai aruncă un jet de foc înainte. Nu urmară nici urlete, nici miros de carne calcinată. Creatura se ascundea, deci, foarte departe. Se întreba dacă și se târa spre o altă ieșire, poate înfuriată, poate înfricoșată. Și dacă îl aștepta la următorul colț, hotărâtă să se debaraseze de acest urmăritor iritant și protejat de nemaipomenite metode de apărare. Era cald, oribil de cald în țeava de metal, iar Dallas resimțea primele semne ale oboselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
degetele. Pentru prima dată are dovada clară că prin trupul său nu mai curge același sînge ca Înainte. Descoperă În sine o absență, a celui ce-a fost altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea valurile Înfuriate, Într-atît era de frumos, sună acum din ce În ce mai lipsit de convingere. Pentru că, probabil, nu există speranță a cărei rădăcină să nu fie Înfiptă În memorie. Pierzîndu-și dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi absurd un dispreț muzeoclast care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
el acasă și-l găseam în pat cu noua lui prietenă. O trăgeam pe ea de păr, o pocneam în față și o aruncam la câțiva metri mai încolo, în cameră. Apoi mă întorceam spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
termin de despachetat. Zic asta pentru că e timpul să-i dau un ultimatum și, strategic, vreau s-o implic pe Daisy în dispută. În acest moment, Baby Thompson face o greșeală tactică! — O să-i spun Vanessei, mă anunță ea vizibil înfuriată. De obicei împart camera asta cu ea și întotdeauna m-a lăsat să dorm în patul ăsta. A fost mereu mai mult decât înțelegătoare, îmitrântește ea cu tupeu, ca să pricep din tonul ei categoric că mă consideră o zdreanță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici; dacă ele s-au neliniștit, eu n-o s-o fac... — Nu-i nimic, mă formalizez eu. Cartea asta m-a prins așa de tare, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și ne punem gâturile în proțap. -Dar cine este Amar să mă oprească pe mine? zise înfuriată Adela. -Ești nebună? Cum cine este? Mâna dreaptă a stăpânului nostru, o repezi Verona și după ce a tăiat calea celorlalte două, a prins puternic calul de dârlogi pentru a-l opri. Caii s-au oprit, după care Verona și Angela
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
macadamul murdar. — Nu-l omorâți! veni în sprijinul mulțimii și gigantul nordic care stătea lângă mine, o adevărată forță a naturii, clădită prin flotări și alimentație vegetariană, îmbrăcat în trening. Acum veneau alții cu sfaturile și povețele lor, în vreme ce șoferii înfuriați ieșeau urlând în mașinile lor bătucite. Un negru gras și bătrân, cu un șorț roșu, a traversat strada plin de importanță pentru a-și țipa propria-i versiune. New York-ul e plin de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu hotărâre Tronaru. — Și dacă n-ai auzit dumneata Înseamnă că nu s-a Întâmplat? l-a contrat Costel Costan. Cine ești dumneata să știi tot ce se petrece În oraș? — Du-te, bă, retardatule... Să taci! a strigat moșul Înfuriat. Să nu mai zici nimic că te pocnesc! — Hi! Hi! Hi! s-a hlizit Cristian. — Și tu ce râzi, mocofanule? Ai grijă! s-a răstit la el Tronaru. — Tovarăși, nu e nevoie să ne enervăm, a intervenit Împăciuitor Rogoz. Poate
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi împreună! Vă rog să ne lăsați în pace! - Ce obraznică ești! Mie mi-ar fi rușine să vorbesc dacă aș fi în situația ta! N-o sa fii nevasta lui George, niciodată! Frusina nu mai spuse nimic. Plecă spre casă înfuriată, plină de remușcări și de rușine. Fără iubitul ei alături, se simțea neajutorată. Începură să-i curgă lacrimile. Spre casă, trecea ca de obicei prin livadă. Câțiva pomi fuseseră tăiați pentru că se uscaseră și le rămăseseră buturugile, ieșite în afară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
profesoara normal, nu îi putea spune adevărul, să umble cu pâra și a bălmăjit-o: - Doamnă profesoară, mi-au alunecat tenișii din mâini în timp ce pluteam nevinovat prin sala de clasă, bine că nu am zburat cu totul, poate mă loveam! Înfuriată profesoara l-a dat afară însă el asta și urmărea. Dar urma o lecție care-i plăcea și după ce și-a recuperat pierderea a apărut victorios în ușa clasei cu prețiosul trofeu și în râsetele colegilor. Plictisită de insistențele lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vine să înnebunească. Vezi că ai în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în marea înfuriată, însă caldă. Este furtună în adâncuri, hulă, se aud pescărușii cum se cheamă, cum se strigă cu țipete de copil. Cei doi pot vorbi tare. Zgomotul valurilor acoperă orice, curând le ajunge apa la mijloc, se opresc și-o ia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe fratele dumitale urcînd dinspre golf, mi-am spus că poate Nicolas... - Nu e chiar atît de idiot Încît să vină să cadă singur În capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zis la mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unui conflict iminent - dar când nu se auzeau? În Armenia, situația era tensionată, iar În Newfoundland era criză. Japonezii le luaseră chinezilor portul Arthur și chinezii capturaseră câțiva soldați japonezi, Îi ciopârțiseră și trăseseră hălcile În țeapă, după care japonezii, Înfuriați, se răzbunaseră masacrând cinci mii de chinezi. Ce oribilitate... dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]