1,615 matches
-
soi de răvașe pentru copilul care ai fost, pentru vremea cînd credeai în Bau-Bau, și nu era rău mai mare decît el în țară. Ce se întîmpla, de fapt, în țară? Nu mare lucru, erau niște tovarăși pe care-i îngînau copiii-n curtea școlii, aceeași copii sensibili care plîng la Zboară cocorii (mai mult de ciudă c-au ratat meciul în care juca Dinamo) și care-și găsesc justificări pentru teribile trădări. Sistematic cum numai un copil vinovat poate fi
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
purtători de gripă aviară. Cînd am auzit de Ziua Națională la ProTV imnul României manelizat, mai întîi mi-a sărit țandăra. Îl mai aud o dată, începe să mă amuze; îl aud a treia oară și mă trezesc că încep să îngîn distinsa orchestră. ,E și ăsta un punct de vedere", le-am zis celor de lîngă mine, ziariști, care mă priveau chiorîș. Iar eu aprobam acest punct de vedere?! Da! Mi se părea normal ca imnul național să fie manelizat? Da
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
George FILIP VULTURUL CREȘTIN de fapt eu sunt un vultur carpatin cu aripi de la Dunăre la Tisa, să cânt pe românește, să mă-nchin pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa. în limba românească pot doini, Hora unirii peste plai se-ngână, în românește voi mărșălui încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grai mi s-or aprinde, De sărbători, când magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfânta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul. Dă-mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din Grădină mi-a hărăzit paharul spre dubla sete a durerii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
norii de fum și mătase unde m-așteaptă irezistibila-mi noapte unde marele timp tot uită să treacă. Iată, cineva mă prinde tainic de mâna și-mi spune vorbe vii și-atât de frumoase iar lacul cu glasul lui mă-ngână și deapănă poveștile vremii ciudate. O, noaptea aceasta-i împușcată-n aripă și nu se mai aude bătrânul meu câine, mă uit pe fereastră cu îngrijorare și frică hoții vor fi în casa mea până mâine. Semizeul Iată, pe creasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
le-am recunoscut a fi gîndurile și sentimentele noastre./ Dar altele..." (Confesiuni recuperate). Sau: "zăpada arde sub numere/ se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecțiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă de lucru stătea-n coate un portret banal frații aveau case și neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-o poză de la șapte-ș-șapte o eclipsă de evenimente oamenii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Românie modernă, În pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu Între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul „Pe lângă plopii fără soț” și a romanțelor Îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Reflecții de traducător Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În ansamblul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
gestul ritualic al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată (...) /Rostogolindu-mă în gol deodată (...)/ Iubirea meanflorește-n somn migdalul!” ...Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în mine/ Iar moartea, hâdă, râde pe-nfundate” - cf. Sonetul XXVI), ba chiar parnasiano-lecomtelisl-ian („Ți-am ridicat un
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
prin aer, se hârjoneau, cântau și curcubeele ce le săltau din când în când în timpul ritualului, îmi aminteau de Golgota. - Gata, nu mai sta să privești c-ai să visezi la noapte! Trage fireangul! Dimineață ne sculăm, devreme. Când se îngâna cerul cu pământul, când se mijea de ziuă, am luat ca și tata, drumul pribegiei, plecam dup-o pâine mai bună, după lapte și miere, era în 1929. - Uite, Mara, uite cum îmi amintesc toate aste-ntâmplări, de parcă ar fi
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
fosta tinerețe, dar Marea era posaca și în șoapte mai săracă. nu m-a cunoscut - anume când i-am zis cine-s, pe nume, n-a uitat că am trădat-o și uitării am lăsat-o. pe mileniul trist se-ngână și-i tulbure și bătrână. când s-a zbicit soarele mi-am clătit picioarele și-n loc să-ntindă năframa Marea m-a-njurat de mamă. versul meu se potrivește: da - trădarea se plătește și-acum mă iubește - rea, Marea Neagră, marea mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
prăfuit/ Noapte uitată, coifuri lăsate în urmă/ Pisica egipteană, ochii tâmpi, lada-n campanie/ Sandale umede, știu că legenda înghite tot/ Chiar și bătaia din bar cu Eneas/ Ahile în sus, Ahile în jos/ Fiul, nepotul Ahile, măreț călcâiatul/ Degeaba îngân, noaptea, la foc/ Eu am călcâie din tălpi până-n creștet/ Legenda-i tătic printre zei.../ Diomede ucide, fute, desecrează/ Degeaba înjur printre dinți, Diomede pleacă !” (p. 32). Deja astfel de poeme insinuează prezența activă a celui de-al doilea strat
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
Simona Vasilache Când se îngână ianuarie cu februarie e aniversarea lui Caragiale, din anul căruia tocmai ieșim. A scris în calendare, și i s-au scris calendare. De aceea, poate, timpul din textele lui e unul colectiv, care ține, adică, seama de soroacele tuturor, și
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
contra intoleranțelor literare, nu s-a întrunit niciodată, dar focurile noastre, ale lui Perpessicius (oarbe), Pompiliu Constantinescu, subscrisul, Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, acționau convergent. Omul de casă al lui N. Iorga, volubilul N. Georgescu-Cocoș, ne îngîna cu vocabula Gîcîlîrî și ne onora, îndeosebi pe Tudor Arghezi, cu pastișe fără sare, iar pe subsemnatul, cu lungi satire pe care le găseam inspide. în anii socialismului, i-a cerut iertare lui Arghezi, care i-a acordat-o de
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
Și hățul. îi îndeamnă neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
despre limite și dincolo de limite. - Sunteți și pictor? - Da, sunt și pictor. Mă privește grav, apoi privește în tavan și mă întreb cu groază, oare nu cumva?... Surâde malițios. - îmi ilustrez singur cărțile. Repet întrebarea: la ce lucrați acum? Mă îngână: veșnica întrebare, dar lucrez la un mare poem. Editorul meu este alături și lucrează cu soția mea. - Ce fel de poem? - în mare parte va fi ilustrat. Și cu foarte puține cuvinte. Surâde iar, închide ochii. - Merci, mille grazzie, Dino
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
deslușind Calea aflu despre mine că sunt Aceeași Când bărci în sine întoarse umpleau golul albastru cochetam cu salcia nesfârșită la mal limba pe care o vorbea briza nu-mi era cunoscută și totuși ca în rugă îmi împreunam mâinile îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
situația asta cu relaxarea lui în fața televizorului. Ce să spun, asta este relaxare să vezi cum se bat, se fură și se împușcă ăia pe toate canalele de știri. Relaxare este cănd te joci. Bine, bine, am înțeles, aștept, am îngânat eu un mormăit adecvat. Cu mintea la desene și la știrile Lui uitasem să îi raspund. Ce greu mai trece și vremea asta și sportul și câte reclame mai bagă. La mine la desene parcă nu sunt așa de multe
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
de așteptare, În toamna brumărie cu adieri de vânt În valsul frunzelor plânse pe petece de soare. Se plămădesc vise, se rumenesc pe buze Cuvinte silabisite cu lacrimi în palmă, Pe margine de gand în dânsul unei muze Clipe se-ngână într-o lacrima de toamnă. Ești atât de aproape și singură-s mereu În toamna ruginie de verde părăsita, Sufletul meu plânge și râde dragul meu În zborul meu spre cer cu aripa rănită. Cu lacrima de dor, îmi spăl
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
fără nici un semn că s-ar fi schimbat ceva, undeva, cu toate că mereu se schimba câte ceva pe undeva. Până la urmă, în sala mută apăru schimbarea. Arhivarul absolvi facultatea, își dădu licența și înaintă o fotocopie a diplomei la personal. Începuse să îngâne obsesiv o melodie, „Totul va fi bine”. Lega un dosar, după care făcea câțiva pași de dans, ridica brațele și striga către rafturi „Mâinile în aer și spuneți cu mine: totul va fi bine!” Nu observase că se arsese un
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
Strofe > Atasament > NOI SUNTEM NOI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt care își scrie Pe căi lactee, printre
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
fără ură, Știu că ți-e greu să crezi că te iubesc, dar Nu voi înceta să-ți trimit lumină! Un psalm ucis mi-e versul, ce tu nu-l vrei, Însângerat e gândul că nu mi-l auzi, Și-ngână trist un cântec al dragostei Nemuritoare, din harpe și viori... Psalmodiez lumina in poeme Și-n verset de iubire iți voi scrie, E-atâta primăvară-n jur, privește Cum viață reînvie, bucură-te!... Citește mai mult Iți cânt balada inimii
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
viață, fără ură,Știu că ți-e greu să crezi că te iubesc, darNu voi înceta să-ți trimit lumină!Un psalm ucis mi-e versul, ce tu nu-l vrei,Însângerat e gândul că nu mi-l auzi,Și-ngână trist un cântec al dragostei Nemuritoare, din harpe și viori...Psalmodiez lumina in poemeși-n verset de iubire iți voi scrie,E-atâta primăvară-n jur, priveșteCum viață reînvie, bucură-te!...... XXXI. ETERNĂ PRIMĂVARĂ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr.
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
am să alunec ca un gând în mintea ta, neștiut , dar care să sădească și rodească în tine dorința de dragoste. Te vreau doar pentru mine și de aceea voi încerca să vin în zori de zi, când noaptea se îngână cu ziua și mă voi așeza la fereastra sufletului tău , și te voi chema atât de dulce, încât vei uita de tine iar simțurile tale, toate, vor alerga către mine. Voi veni în fiecare dimineață să-ți șoptesc că te
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]