634 matches
-
drept temă chiar interferențele dintre cele două arte. Eram pentru prima oară în Occident, suspinam admirând curățenia drumului și perfectele marcaje (căci nu mai văzusem așa ceva), casele de cărămidă roșie cu geamuri albe, cerul foarte albastru, mestecenii și ulmii ușor îngălbeniți, gazonul ca un creștet de școlar. Leuven avea pe atunci peste 30.000 de studenți, încât zidurile medievale și arhitectura baroc și gotic nu mai păreau deloc vechi. Locuiam la Irish Institute, o fostă mănăstire renovată (grinzile, pereții albi, clopotul
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
păr auriu/ ne aducem bine aminte cum strălucea în soare/ când Oona o scutura de praf pe hăinuțe și râdea// odată ne-am urcat în pod și-am găsit o cărticică/ mică de rugăciuni era așa îndoită pe la colțuri/ și îngălbenită avea numele noastre unul sub altul/ scrise cu litere mari pe prima pagină/ Oona o furase de undeva și ne-a arătat-o/ chiar aici în pod pe furiș// o așteptăm mereu pe Oona și câteodată mai ales vara/ parcă
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în natură, asemeni unor zei pripășiți pe pămînt
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Că spontaneitatea lui Ion Gheorghe e filtrată livresc, știam. Dar că poetul apelează la documente olografe mai degrabă anonime, nu. Iar lucrul ca atare mi se pare încă improbabil. Nu palimpsestul e scontat aici, bănuiesc eu, ci convenția palimpsestului. Foile îngălbenite, dacă or fi existând, n-au trecut în Sutrele acestea ca text, ci ca obiect. Însemnările marginale ale lui Ion Gheorghe sunt improvizate, aș zice, în jurul depozitării lor. Aceeași e situația pietrelor ale căror inscripții dacice poetul nu încetează să
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Brătianu nr. 9 și care veneau să-l vadă până în pragul morții sale (18 aprilie 1945). Dar, acum, va fi vorba de alte reuniuni, ale căror personaje au fost însemnate de Ion Pillat cu dragoste și respect, pe hârtii - azi îngălbenite - si strânse între vechi coperți, în intimitatea și singurătatea bibliotecii sale. Sunt nenumărate proecte de antologii din întreaga literatura română și universală, sistem de prețuire a operelor înaintașilor și contemporanilor săi care-l va duce la cunoașterea geniului individual, reflectat
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
exclusiv către memoria difuză și către arhiva sistematizată, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea doctă, cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
sfinxul de la Giza în Egipt - cît și, artificial, din păcate, prin imaginile exotice reflectate nu retinian, ci de un alt ochi, cel al reclamei soporifice. Pare mai convingătoare, dacă facem abstracție iar de clișeu, răsfoirea albumului de familie cu fotografii îngălbenite, cu patina timpului, decît extrasele calofile, standardizate dintr-un guide du routard. Sarcastic-realist și nuanțat-provocator devine regizorul în cîteva scene "crude", gluma grosolană pe care o fac doi instalatori și care-l amuză numai pe Jean-Do sau momentul de furie
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul încearcă
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
noastră fiindcă este bine scris și fiindcă, prin subiect, iese din obișnuit. Reproducem aici începutul acestui mic eseu: „Fără veste am primit o scrisoare care îmi fusese expediată cu peste treizeci de ani în urmă. Iată în fața mea o scrisoare îngălbenită, cu timbru de 55 de bani, de la o persoană căreia i-am pierdut urma (urma în viața mea). Mai citisem în presă despre astfel de bizarerii, în presa străină. Eram însă convins că Poșta Română nu procedează astfel - dacă se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
morale au ieșit la suprafață. A invoca astfel de argumente în fața unui Dan Voiculescu nu înseamnă absolut nimic. Tehnica devierii acuzațiilor - despre care am mai vorbit - îl va ajuta să iasă și din împrejurări mai grele decât acelea ale unor îngălbenite pagini de dosar. În emisiunea de televiziune invocată, pus de Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
geloasă. Stătea la fereastră așteptând să o zărească fie și numai o clipită, în serile line, de la o distanță atât de mică, pe Carolyn dezbrăcându-se să se bage în pat. Camera lui: aproape că-și amintește tapetul, ceva mai îngălbenit deasupra radiatorului, polița lăcuită pe care ședeau ursuleții lui, coșul în care avea jucăriile mecanice, cu spițe și butuci, soldații de cauciuc și avioanele de plumb. Camera aia avea o aromă a ei, ca de mușama sau ca de vopsea
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
adevărat... Dintr-una într-alta, ajunsesem la . Care moțăiau cu toții în front, ca Vlahuță. Domnul Sache a pus capul în pământ, și-a repezit bastonul de lemn de cireș cu un dinte de fier drept într-o foaie de arțar îngălbenită, căzută pe jos, pe care o ridică în aer, contemplând-o. Apoi, înfigând bastonul la loc, își înălță capul și făcu în văzduh un semn cu mâna cealaltă, cum ai închina un lucru sau cum ai răsuci un comutator... După
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
preoți care să sfințească noile obiective publice. O publicație ieftină Întâmplător, am dat peste o colecție din „Monitorul municipiului Timișoara” din 1931, care aparține unui mare iubitor al orașului de pe Bega, dl Octavian Leșcu. O relativ banală răsfoire a paginilor îngălbenite s-a transformat în cele din urmă nu doar într-o lectură interesantă, ci într-o adevărată călătorie în burgul acelor vremuri. Hotărâri, publicații, licitații, fiecare text fiind, de fapt, un crâmpei de istorie. „Monitorul municipiului Timișoara” își avea pe-
Agenda2003-29-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281267_a_282596]
-
aceste canale obscure, se ajunge la Vladimirescu, influențîndu-l ideologic. Cam pe atunci, tineri colegi de la Institutul de Istorie mi-au povestit cum acest autor hilar (altfel, mare sculă în instituție) fusese înșelat de unii cercetători, livrîndu-i false documente, scrise atunci, îngălbenite, pentru a căpăta patina vremii, la flacăra unei lumînări. Și acest pseudoistoric cu mari pretenții de autoritate științifică lua aceste "documente" drept autentice și le-a folosit pentru ilarianta sa carte. A fost nevoie de aprobări ca, în 1956, să
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
anul 1997, fără a preciza însă și cine l-a donat sau vândut, ci doar că acesta cuprinde niște "Note de călătorie - incomplet". E, de fapt, vorba de unsprezece pagini de blocnotes sau, poate, de caiet de școală, cu hârtia îngălbenită, degradată de trecerea vremii, iar textul e vădit scris în fugă și de aceea uneori greu de descifrat. Despre celelalte "două personaje", mă mir că domnul Roatiș n-a fost edificat de scurta introducere din Manuscriptum, care preceda textul publicat
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
artă din pictură, sculptură, muzică sau literatură, care rămân nemuritori chiar și după dispariția lor fizică, „artiștii“ sportului de performanță trebuie să se mulțumească, de cele mai multe ori, numai cu aprecierea generației respective și apoi să dăinuie doar în câteva cronici îngălbenite. Și totuși, zeii gazonului nu pot fi uitați. „Domnule, la noi în casă era sărbătoare când juca Ripensia la București. Noi eram ceferiști. Și țineam cu Rapidul. Dar veneaaa... Ripensia! Ei, nu știu ce se petrecea atunci cu noi. Duminică dimineața, toți
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
sale elanuri erotice puse în metaforă, iar după aceea a trecut cu bine peste cîteva crize de identitate care i-au măcinat sănătatea, se trezește spre sfîrșitul vieții sale cu o recoltă de cîteva mii de versuri împrăștiate pe pagini îngălbenite, fără să fie nici atunci prea sigur că lasă în urma lui patru sau cinci compoziții perfecte, smulse definitiv tăcerii. Pînă la sfîrșitul vieții sale, chiar și după ce a mai renunțat să se explice, sau chiar și să scrie, poetul are
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
termen lung, un bun de lăsat urmașilor. Cronicarul are în bibliotecă și cărți de la străbunici, păstrate perfect, dar și unele apărute în anii ^6o-^90, pe hîrtie de ziar, cu coperte de carton subțire, care s-au degradat complet: foile îngălbenite și friabile s-au desprins din cotor, cerneala a pălit, iar rîndurile înghesuite la maximum din economie le fac aproape ilizibile. Oricît s-a păstrat intactă iubirea pentru autorii înscriși pe copertă și emoția primei lecturi, aceste ediții în stare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
care oricum n-o mai citește nimeni? Să ne risipim cei mai buni ani înghițind praful arhivelor, iar la patruzeci-cincizeci de ani să ne pomenim că suntem considerați niște molii expirate? Să ne sacrificăm ani de zile scotocind prin documente îngălbenite, prost plătiți, tragând mâța de coadă, amenințați de cine știe ce satrap ajuns director de institut de cercetare? Nu e mai simplu să alegem presa cotidiană, unde pentru o notiță culturală scrisă din vârful degetelor ești mai bine plătit decât pentru orice
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
după Ferestrele zidite este periculos să mai publice vreodată ceva -, încît a-i smulge un text pentru publicare era o luptă corp la corp. În privința scrisului său, era măcinat de îndoieli și inhibiții kafkiene. Își iubea paginile dactilografiate, vechi și îngălbenite, cu corecturi mărunte, aproape indescifrabile, pe care le scrisese cîndva, demult, unele în România, altele după plecarea în exil. Nu se îndura nici să le rupă, nici să le dea drumul în lume. Iar dacă, într-un moment de cutezanță
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
comandita a vasului obține, fără multă greutate, de la mai toate statele, puștile, săbiile, baionetele și tunurile ce rugineau de mai bine de zece ani prin arsenalele lor..." P.S. Acest articol bătut la mașină pe aproape trei pagini are hîrtia foarte îngălbenita și subțire, asemeni foii de ceapă veche. El nu-i semnat, nu poartă titlul rubricii prezente, Prepeleac, părînd mai mult un text de a cărui tipărire nu-mi amintesc. Descoperindu-l printre pagini părăsite, aproape îmi venise să cred că
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
de zile în beciurile bibliotecilor, când n-au fost distruse. Dar existența noastră pare să stea sub imperiul metaforelor marine semnificând perena schimbare. Când am revenit în țară, cărțile s-au întors din infernul bibliotecilor în rafturi și fișele lor îngălbenite și-au luat locul prin fișiere. Din spuma mărilor... a revenit cuminte printre cărțile mele. Și cum a venit timpul retrospectivelor și grămăticii alexandrini s-au apucat să alcătuiască vaste dicționare, amestecând istoria cu mitul, cu fabulele, adevărurile și falsurile
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
s-ar afla pe undeva mai sus de mijloc. În volumul său intitulat Carte vie, poetul folosește niște imagini stranii, ca niște picturi abstracte în cine știe ce tehnică pretențioasă, destul de interesante. Astfel, unele au o religiozitate liniștită: „deasupra peste lumânarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui vreun rău. Încheietura îngălbenită a mâinii tale se-ntinde după bocancii iubiți cum se întindea cândva după toporișcă sau fierăstrău. Fii pe pace, tătucă, știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare. Cel
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]