619 matches
-
alb-negru nu mai mare decât palma mea. O lacrimă de dor și drag a luat-o la vale pe obrazul îmbujorat: - Asta am fost, sunt și voi fi mereu, chiar dacă în geamantanul meu vă rămânea doar această cutie de carton, îngălbenită și roasă pe la colțuri și legată cu ață groasă înnegrită de vremuri. Referință Bibliografică: Asta sunt eu / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Helene Pflitsch : Toate Drepturile
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
prin care trec acum luminând camera copilăriei cu încă o pată plină de umbre vii se așterne toamna-iarna deasupra uitării reîncep să văd gândurile nerostite nicicând de actorii fideli ai vieții trecutului nimic nu a murit totul trăiește în aerul îngălbenit lăsat de fotografie să zburde liber să îmbrace singurătatea masca visului ființelor inimii trecutului e ca o scenă de teatru în care toți actorii au aceeași culoare se trăiește intens într-un fond sepia fără scăpare cortina se lasă greu
77 ( GÂND DE ZI 8 NOIEMBRIE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342058_a_343387]
-
plutire liniștită, Fiecare astru - o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și ... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341738_a_343067]
-
familie. Cele mai multe sunt mici, cu câteva locuri la masă și câteva la tejghea, dincolo de care va sta invariabil proprietarul afacerii în persoană. Pe unul din pereți veți vedea poza lui, ultima dintr-o succesiune de alte două, trei poze, din ce în ce mai îngălbenite, cu tatăl, bunicul și tot așa, până la fondator. Valabil și pentru ateliere, făbricuțe și alte afaceri mici și mijlocii. Cam ca în bancul ăla cu „fac ce-a făcut tata”. Kabuki, una din formele de teatru tradițional japonez, e un
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă () [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
străbunică, Păstrează o lingură de lemn, strachină și o sită. în vatră, imagine de basm cu a mea bunică, Când în cuptor cocea un dovleac și o pită. Mă așez de mâna cu gândul în pridvor, Privind plângând o fotografie îngălbenită Icoană Sfântă o păstrez în suflet cu dor Bunătatea și simplitatea de la a mea bunică. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: AMINTIRI DE LA BUNICA / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
AMINTIRI DE LA BUNICA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342850_a_344179]
-
flori, pe frunte e cununa, Ce tot mai tare-i strălucește. Când pe covor moale pășește. În cale-i, i sau așezat frunze... Și-adulmecă din flori miresme! Răcoarea, întinsul va brăzda, Iar semințele se vor scutura. Frunzele uscate și îngălbenite, Pe rând, din pomi s-or desprinde. Căci bruma și vântul năprasnic, Sunt prietenii buni ai Toamnei. Împreună, frunzele le-or sălta, Și din înalt, la pământ le-or lăsa. Din ele, doar o urmă va rămâne, O lacrimă de
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]
-
zi de sărbătoare, Să îți văd chipul surâzând, Să te îmbrac mamă, cu ele , Cu-albastrul de "nu mă uita" Și să îți spun de toate cele, Cât prețuiești în viața mea, Privesc măicuță pe-ndelete Fotografii ce-n ramă stau, Îngălbenite, pe-un perete... Timpu-napoi nu pot să-l dau! Mă mustru pentru anii-n care, N-am spus mai des că te iubesc, Că n-am trimis măcar scrisoare Din locul unde pribegesc, Aleargă anii... Calendare Își leapădă file de
PENTRU TINE MAMĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344105_a_345434]
-
în surâsuri, soare și bucurie-ți pune. Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece. Cu chinul, fericirea în ea este egală. De-un ceas am scris un nume pe zăpadă rece, de-o clipă, pe nisipuri un altul undă spală. Îngălbenite frunze pe trotuare zboară, pe unde-au fost atâtea perechi îndrăgostite. Rămâne-un vis în ramuri, din care-n primăvară cresc flori. Cand ale tale toate șanț vestejite. Referință Bibliografica: Angloivendesqe satara/ Versuri de toamnă, de Rubén DARÍO / Daniel Samuel
VERSURI DE TOAMNĂ, DE RUBÉN DARÍO de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344149_a_345478]
-
și iar o altă fracțiune de petală, până la conturarea întregului. Floarea vieții există, dar în același timp, dacă nu o trăim, dacă nu învățăm să-i trăim nașterea, treziți din amorțeala orizontalei, ea rămâne ca o pictură statică în filele îngălbenite ale timpului vieții fiecăruia dintre noi. Imaginea vie, în mișcare, pe care am văzut-o cu ochii inimii, foarte greu o aduc, o conturez în ochii minții, era aceea a formării florii vieții, a nașterii ei pas cu pas apoi
IMAGINE MEREU VIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343066_a_344395]
-
de cărți de școală, în diverse stadii. Mă bucur însă că se mai citește în continuare (măcar în școli încă nu s-au introdus e-readere) . Eu însă a trebuit să mă adaptez. Atingerea fermă a foii de hartie tipărită , ușor îngălbenita și mirosind a cerneală(de tipografie), s-a transformat într-o atingere suava de deget. M-am foit multă vreme cu noul suport . Îmi plăcea mai mult înainte și în plus mă simțeam un copil răsfățat. Apoi mi-am dat
ACTE DE IDENTITATE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343665_a_344994]
-
cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
clipa eternă Acum. UN PAS PE DRUMUL SPRE NOI Simți toamna, iubitule, cum se-nfiripă printre cristalele de sare din piele, arcuindu-ne trupurile, zvâcnind spre albul imaculat? Să ascultăm muzica stelelor la început de noiembrie! Cântecul nou al ierbii îngălbenite și-al vântului rece plin de semințele ciulinilor, cuvântul nașterii din veșnicie în veșnicie, o respirație a cerului din inimile noastre lipite! Sub ochii limpezi ai infinitului o briză ușoară îndepărtează trecutul. Un vis de toamnă, un spațiu și-un
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ÎN NOPȚILE LUNEI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopțile lunei Cuvintele se împletesc cu păsările Când frunzele îngălbenite cad la ferestre , Iar prin destrămările lente doar zările Îmi deslușesc prin ramuri șoaptele albastre ... Cu umbrele ce rătăcesc în nopțile lunei Mă plimb în trecut fără rost , Cănd aceeași amintire-n fluxul ei Îmi amintește de tot ce-a
IN NOPTILE LUNEI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379103_a_380432]
-
înțeles cum stă treaba, Paznicul de la mănăstirea din deal a avut cincizeci de copii, Astfel s-a născut Comuna din Paris, pe cel mai mic îl chema Nabucodonosor, el a descoperit America, în biblioteca din Alexandria Se mai găsesc copii îngălbenite, ba chiar și piciorul unui cavaler, De atunci, anual se acordă unor oameni de seamă Ordinul Piciorului, Exact la întâi octombrie. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Octombre / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1760, Anul V, 26 octombrie 2015
OCTOMBRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379965_a_381294]
-
tristeți Tu îmi dai fiori și mă îndulcești... Mă doare privirea ta de ger, În ochii mei ești un mister... Ești focul din sufletul meu, Mă arzi cu priviri de Zeu.... Mă doare slova ce o scriu Într-un jurnal îngălbenit - târziu; Păstrat cu taină într-un cufăr, Am pictat pe el un nufăr.... Mă doare sufletu-mi hoinar, Tu l-ai primit ca pe un dar.... I-ai făcut cu drag altar Ai uitat că suflet n-am.... Mă doare
DE DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379318_a_380647]
-
în cascade în păr Petala scuturata, zbor prin ochiul tău Visează-mă un fluture de cristal Învăluita în fulgi de nori Și să mă vezi frumoasă iar în zori. Desenează-mă, floare lângă copacii goi ești toamnă mea, eu doamna îngălbenita a ta Asculta, ploaia ne visează Ne iubim până la ultima frunză În vârtej, preț de o secundă eternă Că viața și moartea, legate cu sârmă... Antologie, Toamna, Editura Singur 2014 Referință Bibliografica: Ce frumoasă ești, toamna / Gabriela Ana Bălan : Confluente
CE FRUMOASĂ EŞTI, TOAMNA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379350_a_380679]
-
de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Referință Bibliografică: Sub bruma
SUB BRUMA DURERII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379547_a_380876]
-
-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră. Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusă de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei clipe a rătăcit un gând, Mult nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-ndreaptă,O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,Apusă de nerost ar vrea să se repete,Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei clipe a rătăcit un gând,Mult nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... XIII. DORIN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare, portul speranțelor împlinite. Mă mai aștepți? INDIGO Mă oglindesc în mine că într-un lac adânc. Privesc... Corabia speranței albă, alunecă ușor. Păsările cărți mă Ating cu aripile lor îngălbenite. Fiecare atingere o cunoaștere-n plus. Pe stâncă aceea, indigo, Ai naufragiat, demult. ARHAISME Răscolesc cu un creion de argint nisipul arhaic al civilizației. Semne integrate - cerc, pătrat, romb - imi șoptesc despre ... tine. Starea ludica ce m-a cuprins, aduce
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
se gândește la el, Căci furtunile nu-i ocolesc, nici fulgerele, nici zăpezile, nici timpul... Și de aceea, noi suntem niște pitici iar ei, niște uriași Iubiți deci arborii și pădurea și cărările ei Și umbra răcoroasă de vară și îngălbenitele frunze Căci ei ne cheamă să fim frunzele lor scrise Cu rugăciuni pururea verzi, de lumină Și chiar de vor cădea vreodată desprinse de pe ramuri Ele nu vor cădea pe pământ doar pentru a fi toamnă Ci ele, mai degrabă
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PLÂNSUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă înfioară vântul toamnei reci, când viscolire mătură poteci, de frunze jelind îngălbenite. De ramuri materne rătăcite. Iar soarele se-ascunde după nori, îmbrățișat de-ai Cerului fiori. Noaptea mușcă din dimineți și seri, abis nocturn ducând spre nicăieri. Un dans funebru leagă frunze-n vânt, pe ultimul drum ce e spre mormânt
PLÂNSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374410_a_375739]
-
sete nepieritoare. Tinerețea iradia din suflet pentru suflet, lumină pentru lumină, Un răsărit de soare cu simțire ancestrală ce creează o căldură mare. DIMINEȚI LA UMBRA PAȘILOR TĂI Mereu îmi este dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]