3,062 matches
-
că și salcâmii Când își îngenunchează floarea Și pe altar mă dau minunii, Parfumului ce-mi umple zarea... Iar de mi-e clipă prea caduca Că floarea ninsa din cais, De câte ori îți sunt pe ducă, Tu îmi ești înger...dinadins ! Îngenunchez, mă rog tăcerii Cuvintele în val se sparg Și-n stăncile din largul mării Se risipesc- picturi de mag, din vernisajul lumii mele- ori de pe boabele din vii, Cănd sufletul cernit te cere Înger îmi ești,...fără să știi ! Îmi
ÎNGER DINADINS de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1418095829.html [Corola-blog/BlogPost/384599_a_385928]
-
de pe boabele din vii, Cănd sufletul cernit te cere Înger îmi ești,...fără să știi ! Îmi plec de taine coronița Pe frunte ce mi-ai pus cândva, Și ochii îmi ascund dorința -unde mă duc, cănd nu-s a ta?!- Îngenunchez ca-n ritualuri De Ifigenii date-n dar, Nu ma salvează zeitatea Mitologiilor, măcar...; Să fiu altarurilor smirna, Caișilor, floarea-napoi, Să fiu picturilor culoarea Și clipei să fiu pol de doi, În Rugăciune toate-s spuse ! Se-nchide cartea
ÎNGER DINADINS de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1418095829.html [Corola-blog/BlogPost/384599_a_385928]
-
În pas cu nostalgia flancată de-amintire Când mă inundă-n liniști, ca taina din psaltire. ÎNTR-O CASĂ CU CREDINȚĂ Într-o casă cu credință, curată și luminoasă Doi copii, doi mici creștini, cu privirea lor duioasă Lângă pat îngenunchează, cu gânduri dumnezeiești Rugăciunile-i inundă, vin de Sus, pe-aripi cerești. Căci de mici, buna-i învață chiar pe fiecare-n parte Pe Cel Sfânt să-L preamărească și-acum, și mai departe Ruga lor, duios șoptită, cu tot
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_primavar_paula_diana_handra_1371169677.html [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
-un izvor de mângâiere. RUGA BUNICII, DULCEA MEA LUMINĂ În orice clipă-n suflet păstrez imagini vii: Credința în Cel de Sus și buna-ntre copii Când, în fiece seară, plângea și se ruga Și lângă pat, cu noi, smerită-ngenunchea. Azi rugile-i fierbinți necontenit mă cheamă Îmi dau putere, alină din nou, de bună seamă Nicicând uitate, poartă credință ce-i divină Inima-mi umple, buna e dulcea mea lumină. Simt Harul Sfânt, coboară pe drumurile vieții Mi-arată-ntruna malul
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_primavar_paula_diana_handra_1371169677.html [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
ea. Și trupul și sufletul ni le aromim cu mireasmă de gând binecuvântat, cu apa neîncepută stropit și-nmuiat. Poeziile ei sunt metanii făcute cu sufletul căci, așa cum se spune, oricum ar sta trupul, sufletul trebuie să stea în genunchi. Să îngenunchem sufletește și să primim cu smerenie acest dar. Încă de la poemul care dă titlul volumului, intrăm în lumea lui Anton Pann, care a născocit „Povestea vorbii”, cu istorisiri scurte și pilduitoare, cu morala la final. Sunt preamărite virtuțile creștinești: credința
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1414940266.html [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
suflet e atâta alb și atâta splendoare? Tot poeta ne dă răspunsul: fiindcă albul nu mai e chiar atât de alb și el s-a înnegurat; de aici și dorul de albul de odinioară: „Și doar sufletul femeii, / Cel ce-ngenunchea și zeii / Albul pur îl mai dorește. / Acel alb ca de poveste...” Elegiile se nasc din nostalgie, din dor, din tristețea iubirii pierdute, dintr-un jind fără sațiu, care uneori nu are nume și nu știi de unde vine. În ton
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A început să spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și...alleluia! Dezamîgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1494777663.html [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
stradă. Dacă nu aveau mâncare gătită mă apucam și făceam de mâncare și când veneau părinții seara obosiți de la muncă spre satisfacția lor, găseau curat peste tot și mâncarea caldă. In sufletul nostru acel ACASĂ rămâne un altar în fața căruia îngenunchem cu ochii în lacrimi de fericire și de durere, de dor și de iubire. Oriunde nu ne-am duce, orice nu am face, casa părintească va fi mereu în sufletul și în gândurile noastre, în fiecare părticică din noi, dacă
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1454774975.html [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer cu toiag de fier, bate la pădure cu armură de mure. Poate acolo o mai trăi Apolo. La noi e tristețe. Au murit bietele precupețe. Caișii au îngenuncheat peste marele hat și alungat cu resteul a fugit curcubeul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate, ovale. De câteva
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
cinematografie, să înnobileze prin descătușarea vizibilă și completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esența însăși a magistrei fibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieșită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut și înconjurată realmente de prea puțin spirit
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_leopoldina_balanuta_magdalena_albu_1355900076.html [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
După câteva inspirații adânci, acesta s-a înecat și a început să tușească zgomotos. A deschis ochii și s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu și-a dat seama unde se află. A văzut silueta bărbatului îngenuncheat lângă el. - Unde sunt? întrebă el cu vocea dogită. Sunt dezbrăcat! se miră lung, privindu-se nedumerit și cu teamă în ochii-i tulburi, de cum constată că este gol pușcă. Hainele mele... Pe tine te cunosc, dar nu te văd
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_4_marian_malciu_1327258076.html [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
vlagă, fără memorie, fără forță, tot mai slabe, imbecile și înnebunite de tristețe și singurătate atomică. Adică, ce mai, total nepregătite. Suntem neîmplinite și nefericite, doamnelor! Uite așa sunt eu, acum! Zise Sarica, izbucnind într-un hohot de plâns. Apoi îngenunche în fața sălii Congresului, semn ca o mare neliniște metafizică pusese din senin stăpânire pe sufletul ei și începu să se roage la Dumnezeu și la Maica Domnului în șoaptă. Când Sarica văzu ca între timp se adunase în jurul ei mai
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1339419228.html [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
omului este de preferat oricând înlăturarea lor prin mijloacele convenite, fără ca această „extirpare a răului de la rădăcină” să fie văzută și taxată drept abandonare, deviațiune de o anumită factură și complicitate cu un trecut sau prezent în fața cărora trebuie să îngenunchem sau să ne prosternăm, menținându-le de dragul tradiției și ale unui conservatorism precar, ineficient și periculos de vicios. În peisajul de necuprins al atâtor frământări care pot fi aduse spre „analiză și tratare” în pagina scrisă a publicației de față
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Aparitie_jurnalistica.html [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
și nu știu ce fac!” Apoi când sufletul Și-a dat și Tatăl cerul a întunecat nori grei pământul au cuprins. De supărare l-ar fi vrut aprins ca să-l curețe de păcat... Dar plânsul mamei s-auzea înnăbușit în pânza vineție, îngenuncheată-n disperarea-i se ruga, cerând iertare pentru tot ce-a fost și pentru tot ce El va vrea să fie. A hotărât atuncea Tatăl, pe Fiul Său ce-au răstignit să Îl învie; s-amâne pentru-o altă dată
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1428843368.html [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
șuetă. Ca să scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând
LIGIA GABRIELA JANIK by http://confluente.ro/articole/ligia_gabriela_janik/canal [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
șuetă. Ca să scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând
LIGIA GABRIELA JANIK by http://confluente.ro/articole/ligia_gabriela_janik/canal [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
spun ceva, dar cuvintele au fost gâtuite de emoție și nu s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1394892665.html [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
serioasă atunci îi spuneam că mă face de rușine față de prieteni, că-i prea acră, prea așa. Și nu putea nicidecum să iasă la capăt cu mine. Biata femeie, pentru ea a fost iadul aici jos pe pământ. Atunci am îngenuncheat lângă patul din dormitor, cu ea și cu fiul meu și-am spus rugăciunea “Tatăl nostru” în cor, toți trei deodată, că aceea o știam. Ne-am rugat și ne-am culcat. A doua zi dimineața m-am trezit și, în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_petre_stanoievici_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
atât de sensibil, cu un spațiu aparte, cum este Muntele Athos. Cu totul alte reguli și criterii de orientare structurează viața acolo. O rânduială adesea stânjenitoare pentru pelerinul fără voie care este Dan C. Iată-l, de pildă, incapabil să îngenuncheze, ceea ce-mi aduce aminte de frumoasa Eugenia din Nostalghia lui Tarkovski. Nici ea nu putea face acest lucru, cu toate că se afla în ea, cum se află în Dan C., o tânjire secretă, irezistibilă, al cărei glas nu poate fi
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
povestește cu multă sensibilitate, dar și cu umor și autoironie, despre lumea monahală ce i se dezvăluie. Autorul nu este un credincios practicant, gata să primească cu inimă deschisă toate rânduielile din obștile Sfântului Munte. Recunoaște că este incapabil să îngenuncheze la slujbe, dar și jenat că toți cei din jur o făceau: „ ... De două ori într-o singură slujbă. M-am străduit mental să accept, dar în final nu am putut s-o fac. Este groaznic să-i vezi pe
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
că toți cei din jur o făceau: „ ... De două ori într-o singură slujbă. M-am străduit mental să accept, dar în final nu am putut s-o fac. Este groaznic să-i vezi pe toți cei din preajmă că îngenunchează, iar tu să rămâi, trufaș îndrăcit, în picioare. De ce să-l mint pe Dumnezeu? Mi s-a părut mai cinstit să-mi dezvălui necredința doritoare de har, decât să mă prăbușesc fariseic pe podea, mimând habotnicia”. Dacă acest drum fără
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
aplecat, am rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam, ea a îngenuncheat pe caldarâm și a început să se închine și să murmure o rugă în surdină. Iar eu nu știam ce să fac, cum să reacționez. Mi se făcuse milă, cum mai rar am simțit pentru cineva și nu puteam vorbi
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
comuniune cu Hristos, cu Fecioara Maria - Născătoarea de Dumnezeu și cu toți sfinții, prin sfânta rugăciune. Prin icoane întreținem un continuu dialog cu Creatorul cerului și al pământului și cu toți sfinții. Este suficient numai să vezi o icoană, să îngenunchezi în fața ei, că te și înalți, imediat, cu mintea la Iisus Hristos. Desigur, ne putem ruga și fără să avem în față icoane, dar creștinul obișnuit își adună mintea cel mai ușor și intră în atmosfera rugăciunii, stând în fața unei
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1431513001.html [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
În toate satele române, ulițele sunt pline de alb, de colinde, de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupșor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinței deasupra peșterii din Betleem și luminează
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge sevă de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam. Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise, Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am. Cer dreptul la iubire instanțelor supreme, Recursul este simplu: să abrogați ... Citește mai mult Jucăm pe scena vieții controversate roluri,Sub măști
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]