2,826 matches
-
intimistă, sentimente subtile, abia schițate, un mediu modest, viață de zi cu zi în provincie... Ca dovadă, să luăm un eșantion de cuvinte care apar o singură dată: înfrigurat, înșelată, închipuit, inginer, (a deveni) gelos, ingenuu, înghiți, înghițită, înghițea, (a) îngenunchea, jos, nedreptate, marea, îngrașă... — Astfel, am recunoscut atmosfera, stările de spirit, fundalul social... Putem trece la o a treia carte: (mă) dusei, păr, cont, corp, Dumnezeu, după, bani, (mai) ales, dați (39), făină, ploaie, provizii, cineva, rațiune, seara, (a) sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi și fiica ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi și fiica ei au îngenuncheat și ele și au întins mâinile spre apă, gata să apuce florile, când aveau să ajungă la distanța potrivită. Malul lacului era jos și în pantă; pentru a se întinde fără prea multe riscuri, cele două femei stăteau în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De ce te-a trimis să stai aici cu slugile? La ea te-a trimis tatăl tău, nu la noi. Du-te și te prezintă la Dona Jazmina, spune-i: „Sunt Nacho Zamora y Alvarado, tatăl meu m-a trimis să îngenunchez la picioarele tale.“ Acum povestirea ar trebui să descrie sufletul meu zguduit ca de un uragan la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-a lungul obrajilor lui Evie, și ea urlă: — Iubito! Trebuie să-mi răspunzi ceva! De parcă asta n-ar fi deja o dramă, dramă, dramă, Brandy ridică privirea spre mine, care stau îngenuncheată lângă ea. Cu ochii ei violeți dilatați la maximum, ca două flori complet deschise, zice: —Brandy Alexander trage să moară? Evie, Brandy și cu mine, toate astea nu-s decât o luptă pentru putere, pentru a cuceri lumina reflectoarelor. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zi toată viața ta ți se va părea așa. Totu ține de obișnuință. Nimic din toate astea nu contează. Ne facem doar încălzirea. Sari la momentul de aici și acum, Brandy Alexander sângerează de moarte pe podea și eu stau îngenuncheată lângă ea, spunând povestea de față înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ăsta-i motivul pentru care nu ți le pot arăta. Undeva afară din spital, într-o cameră de motel plină de prosoape însângerate, cu trusa lui cu cuțite și ace, sau conducând de-a lungul autostrăzii spre următoarea victimă, sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus zice: — Trebuie numai să-ți pui la păstrare visele de cover-girl. Fotograful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cumpărat un apartament într-o stațiune din Bowling River, în Florida. Oamenii care au mai puțin de șaizeci de ani nu pot cumpăra proprietăți acolo. Au o lege pentru asta. Mă uit la Brandy, care e încă mama reacțiilor exagerate, îngenunchind, îndepărtându-i lui Manus părul de pe frunte. Mă uit peste buza pantei de lângă noi. Luminițele alea albastre din toate casele, ăia-s oameni care se uită la televizor. Albastru deschis Tiffany’s. Albastru Valium. Oameni în captivitate. Mai întâi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am sânge cu care să scriu, și Brandy zice: — Ți-ai spulberat singură fața? Încuviințez. — Asta, zice Brandy, asta nu știam. Capitolul 31 Sari la un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander petrecăreață. Brandy țipă: — Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a fost cel mai bun dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noastră, a tuturor, într-un grup de sprijin al transsexualilor. Despre cum toată lumea are nevoie de-un mare dezastru din când în când. Sari la o zi, cândva, mai târziu, când lui Manus îi vor crește sâni. Sari la mine îngenuncheată lângă patul de spital al fratelui meu. Pielea lui Shane, nu știi unde se sfârșește albastrul șters al pijamalei de spital și unde începe Shane, așa-i de palid. Ăsta-i fratele meu, slab și palid, cu brațele slabe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar ca un supus al lor. Cum s-ar spune, n-avea încotro, trebuia să îngenunche și să se roage. "Orice schimbare, cred că despre asta vorbiți, presupune riscuri și pierderi. Dar nu atît de mari, încît să nu poată fi acoperite de cîștigul ulterior. Dacă nu e așa, dacă nu asta este regula care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce‑a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să‑l ștergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arătând spre cei doi însoțitori ai lui. —Și ei? Miti Matái le aruncă o privire pătrunzătoare, cu care parcă încerca să le măsoare puterile. Au să vină și ei. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti erau pe punctul de a îngenunchea să-i sărute picioarele, insă îi opri imediat. Nu vă bucurați prea tare, îi avertiza. O să vină clipe când o să vă doriți să vă-ntoarceți, fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-o oferi lui Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece asupra lui. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora așeza vâsla pe punte, îngenunche în dreptul ei, se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și cei mai buni zece oameni ai lui se urcară la bord, purtând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care cu greu își puteau ascunde bucuria, si le vorbi cu o voce gravă: —Bora Bora pune în mâinile voastre soarta celor mai curajoși fii ai ei, care vor înfrunta pericole nebănuite în Al Cincilea Cerc... Le făcu semn să îngenuncheze în fața lui și le așeza, pe rând, mâinile pe cap. Și voi veți trece prin aceleași pericole și, în plus, veți avea o misiune dificilă de îndeplinit: să alungați nostalgia și să risipiți amărăciunea despărțirii de cei dragi. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-aș fi ajuns niciodată să iau parte la expediție. —Carevasăzică știi... răspunse el cu un ton care încerca să fie aspru, însă fără a reuși acest lucru. Ai abuzat de bunăvoință mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și cu coronița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor polineziene -, si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de sânge, încât atunci când termină s-ar fi putut crede că-și tăiase propriul gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de descifrat. Totuși, primul lucru care le atrase atenția polinezienilor fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în spatele obiectivului camerei. La oprirea următoare așteaptă Miss America cu roata ei de exerciții, o roată de plastic roz de mărimea unei farfurii late, cu două mânere negre de cauciuc ieșind de fiecare parte a butucului central. Ții mânerele și îngenunchezi pe podea. Te apleci în față sprijinindu-ți greutatea pe roată și apoi o rostogolești înainte și înapoi încordându-ți mușchii abdominali. Miss America a adus roata și niște costume mulate roz, vopsea de păr de culoarea mierii și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa lui Lenny. Angelique îi prinde călcâiul între buze și Lenny începe să geamă. Să nu râdeți, dar există slujbe mai groaznice decât cea mai groaznică slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]