380 matches
-
iar de altă parte, căile de eliberare; tot ce ne-a împiedicat să devenim națiune și tot ce ne va ajuta; elemente care ne-au fixat în cadrul culturilor mici și cele ce ne vor salva din el; destin de țară îngenuncheată și accesul la mare putere etc.... Paralelismul acesta determină rosturile României și sensul ei în lume. Toate elementele care vor trebui să-i alcătuiască viitorul constituie o sumă de categorii, constitutive marilor culturi. România va trebui să și le asimileze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După încheierea doliului, bătrânul nu-și schimbă defel obiceiurile. Puse doar să i se croiască trei costume din postav negru și brasarde de stofă. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
El, dacă a luat ceva - se mai Întâmplă, nu? - apoi nu l-a hrâștit de la Moldovean, l-a primit, l-a căpătat ca pradă de război, că așa-i prada-de-război: aștepți ca Învinsul să ți-o ofere, pe tavă (și Îngenuncheat) - de la cine? Cine era Învinsul? - Bineînțeles, Turcul... - Bine-nțeles, Turcul! Bravo! Tu Îi zici: «Dar bine, măi Ivane, pământul ăsta e al nostru, românesc; oamenii pământului ăstuia sunt români, bre!; dacă Țara Moldovei nu era ea liberă-liberă, era numai vasală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a problemei, să spunem că nici catedralele ortodoxe din Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu etc. nu au costat puțin. La mijlocul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a problemei, să spunem că nici catedralele ortodoxe din Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu etc. nu au costat puțin. La mijlocul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern. Era buimăcit, indignat, umilit, furios, îngenuncheat, toate la un loc, iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
timorat, dar destul de intrigat cât să citiți anunțul de mai multe ori, vă hotărâți să mergeți la locul indicat și, alături de alte câteva mii de oameni, să vă dezbrăcați (tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți și desfaceți brațele, degetul mare de la piciorul stâng al doamnei grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul. Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
uită Înapoi la cei circa o sută de prizonieri lăsați acolo pe mal. În timp ce soldatul Își lingea boabele de orez de pe bărbie, doamna Philips zăcea la picioarele lui, În iarba Îngălbenită, alături de femeia de la Blocul D și de soțul ei Îngenuncheat. Alți soldați se mișcau de-a lungul malului, cu puștile pe umăr, În timp ce pășeau printre prizonierii care se odihneau. Oare mai tîrziu Îi vor ajuta, pe doamna Philips și pe ceilalți, să ajungă la Nantao? Jim se Îndoia vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vremii, personajul lăudat în Divanul țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a candelei, cu umerii adunați, smeriți între aripile unui arhanghel, pictorul văzuse acolo doar un om singur și o mare suferință. Ezitase. Ieșise din biserică. Revenise totuși. Se oprise la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întâmplat o singură dată și e mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa cuprins de o emoție legitimă. Oamenii îngenuncheați îmi sărutară marginea halatului și exclamară cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tristeți, pe chipul celeilalte, care De-asemenea mă plânge: Frumos: Femeile duc confindență Și flori și plâns la un mormânt străin, La o necunoscută existență. ...În amintirea lui, și pentru că îl cunosc destul de bine, am scris aceste rânduri, cu sufletul îngenuncheat. „Cartea despre vin, ar trebui să poarte, în fruntea ei, fragmentul corespunzător, extras din biblie: „Și Noe sădind via, bău din vin și se îmbătă, dezvelindu-se în cortul său. Și Ham, părintele lui Canaan, văzând goliciunea părintelui său, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-a dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin minte ideea că s-ar putea ca nici măcar să nu fie ars. Și văzu un gândac de bucătărie legănându-se spre el, obosit și indiferent. Nu Încerca să scape. Fima fu cuprins brusc de o dorință ucigașă și, Încă Îngenuncheat, Își scoase pantoful din picior, Îl ridică, dar se răzgândi, amintindu-și că tot așa, cu o lovitură de ciocan În cap, fusese ucis În Mexic marele Lev Troțki, de către agenții lui Stalin. Și Încremeni, dându-și seama dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei, un mănunchi de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la miazăzi. În ținuturile Vrancei și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul din fața lui nu era musulman și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge. Amir nu făcuse nici o mișcare, rămânând Îngenuncheat. Aștepta decizia lui Anda. - Ridică-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi infinit de relaxată. Oricum rezultatul era același. - Consider aceste cuvinte ca o jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul Îngenuncheat. Așteptau un ordin, orice ordin, ca să-l ducă la Îndeplinire și apoi să doarmă. Sau să moară. Nu mai conta. Conta doar sfârșitul. Această tragedie trebuia să aibă un sfârșit. Nu mai puteau Îndura povara. Nimeni nu făcuse mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se țineau pe picioare. Ștefan Îi luă pe amândoi de umeri și Îi sărută. Rămase apoi așa, Îngenuncheat, cu copiii lângă el, privind spre porțile Cetății de Scaun. Se ridică și merse Încet printre ceilalți copii, printre oșteni, femei, bătrâni. Am simțit că mă Îneacă lacrimile, deși văzusem destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În mașină, și nu acolo, afară, În oraș. Mașina și-a continuat drumul până la șosea și a intrat În fluxul lent al circulației. Prin ferestrele fumurii au constatat că În stradă erau și mai mulți soldați. Câțiva Înconjuraseră un om Îngenuncheat, cu mâinile pe cap, asemenea bătrânului Îngrijitor. Un soldat i-a scos din buzunarul cămășii un pachet de țigări, le-a Împărțit celor din jur, apoi i-a tras o palmă, o lovitură zdravănă care l-a aruncat În față
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru, altele color. Așa că elevul le răsfoia și vedea tablouri interzise de Dix și Klee, Hofer și Feininge și sculpturi de Barlach - viitor călugăr citind - și marea femeie îngenuncheată a lui Lehmbruck. Și am văzut încă multe altele. Dar de fapt ce anume? Doar faptul că mi se făcuse foarte cald e sigur. Atât de mult mă fascinase, și totodată mă speriase, ceea nu mai văzusem niciodată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]