4,243 matches
-
puteam suferi culoarea coperții. — Înțeleg. Se întristase. I-a venit ideea să mă compare cu fata din Jurnalul Sarashinei și a ajuns la concluzia că n-avea rost să mai vorbească cu mine. Am tăcut. Priveam în jos, la râul înghețat. Ea a bombănit ceva și apoi a recitat repede niște versuri în engleză: „Cu bine, dacă ne despărțim definitiv de data asta. Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un timp, am desfăcut cartea și fiecare și-a luat partea lui. - Acum unde v-ar plăcea să călătoriți? - Nu mai am apetență pentru călătorii, nici pentru cutezanțe ca cele din tinerețe, când am escaladat un munte înfigând în peretele înghețat al stâncii muchia subțire a pantofilor. Nu eram singur, ci însoțit de două colege ale lui Costache Olăreanu. El rămăsese la Piatra Arsă, împreună cu soția lui, iar noi ceilalți am decis să coborâm în Sinaia, pe un drum de iarnă
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă din secolul trecut / au gustul unturii de pește / au gustul fructelor pădurețe / au gustul vieții refuzate / poemele mele copii părăsiți în ploaie / poemele mele degete înghețate / poemele mele saci de zdrențe / poemele mele da poemele mele glorioase / dacă nu vă plac / suflați-vă nasul / și dați în ele cu pietre" (Poemele mele). Excepția extravagantă, afectarea nu-și găsesc locul în aceste versuri în care insolitul e
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra Teiului, Russo
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
omăt - nea, constatăm că primul - standard, neutru - este și cel mai folosit, în toate contextele posibile. Omăt - marcat în dicționare ca popular - apare totuși ca o soluție la care ziariștii recurg destul de des pentru a evita repetiția: "tonele de omăt înghețat" (Antena3 - 8.01.2007); "stratul de omăt are aproape un metru" (antena 1.ro, 28.11.2007), "mulți șoferi au rămas blocați în omăt" (România liberă, 8.01.2008). Nea, în schimb, este extrem de rar: conotația sa învechit-poetică, accentuată de
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
farsoare, în timp ce pe iarnă te poți baza. Adevărul e, firește, altul, dacă bagi de seamă păcălelile, capcanele în care iarna, frigul au meritul principal. Două sînt arhetipice: "basmul vechi al zînei Dochii" și povestea ursului scurtat de coadă din pricina lacului înghețat. Tandemul lor e întîlnirea dintre imprudență și naivitate, pe care o consacră literar Barbu în După melci. Cele două povești de iarnă se amestecă în această feerie care-și greșește vraja, plătind "în natură" prețul coacerii la minte. Apărută la
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
nimeni văzute în afară de tine și de semenul tău? Nimeni nu știe altceva, totuși. Doar pe ecran măzgîlită de raza electronică. Imobilizată realitatea cu pete negre din război în război pe harta uriașă și pe anunțul ei: Frig în creștere, Apa înghețată, învelișul cel mai subțire. O afacere pe sub mînă. Te sprijineai de masă, puține lucruri acceptau provocările tale un poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
vremea Războiului Rece, ci are ca punct de reper noile conflicte. Imaginile terifiante ale luptelor de stradă în cartiere cu aspect de ghetou, trimit la războaie precum cel din Ruwanda, Cecenia, Afganistan și mai ales Irak, la zonele unor conflicte înghețate, unde violența plutește în aer, dar și la viața de la periferia metropolelor, a populațiilor neasimilate, flotante, dezvoltînd o agresivitate latentă alimentată de frustrări și indigență. Prima parte a filmului gravitează în jurul unor probleme de fond, de ideologie, aproape fiecare personaj
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
fidel și prețuitor al celui ce ia cartea în mână și își apleacă ochii asupra ei, citind-o. Și apoi, în anul 2000 când apărură, în plină epocă sexoasă în proză, răvașele mele imaginare, trimise din fabuloasa Kamceatka, Eldorado-ul înghețat, siberian, din nord-estul Eurasiei, nu trecură, în ușurateca Românie, a unei democrații noi, prost înțelese - neobservate?... Este spiritul de conectare la care țin să anexez următoarele cinci articole, cu precizarea finală că este vorba de o reluare...
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
a obîrșiilor ultime e fatalmente descărnată, conceptuală (de observat că aci conceptele posedă vibrația unor entități concomitent materiale și spirituale precum atomii în viziunea reprezentanților Școlii din Abdera): "în depresiunile/ acelea montane/ elementul dominant/ era noaptea// uneori dimineața/ pe lacurile înghețate./ Acolo Focul și Perla/ nu înfloreau/ decît în umbră" (2 ianuarie 2005). Uneori materia e adnotată brevilocvent, în înfățișarea sa compactă: "Noaptea trecută nu mi-a plăcut deloc// niciodată materia nu a fost mai urîtă" (21 martie 2006). Alteori ea
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența și moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi glacial ce-și asumă cruzimile interpenetrării lor aleatorii: "Ca acum aproape cincizeci de ani/ priveam prin geamul înghețat/ în zăpada adîncă la acvila// sălbatică și cirenaică// prăbușindu-se peste porumbelul de stîncă// astăzi 12 ianuarie 2006 după/ aproape cincizeci de ani de insomnie/ mă uit în oglindă// ŤUnde este Moartea?/ și unde Existența?ť" (12 ianuarie 2006). în locul
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
aproape cincizeci de ani de insomnie/ mă uit în oglindă// ŤUnde este Moartea?/ și unde Existența?ť" (12 ianuarie 2006). în locul florilor, atenția acestui bard sever e solicitată de inflorescența conceptelor: "Pentru prima oară// după Renatus// azi dimineață// în iarba înghețată// au înflorit// toate conceptele" (16 decembrie 2005). Așadar avem a face cu o filosofie în stadiu de reverie conceptuală, din care decurge o sensibilitate congelată. N-avem intenția, caracterizînd-o, a-i diminua semnificația lirică, ci doar a-i sublinia natura
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
domeniilor/ noastre monastice// nu mai înțelegea nimic" (13 martie 2006). Sau cu o ironică implicare personală: " Iarna mi-a plăcut cel mai mult/ eram cu Pieter Breugel/ la o vînătoare cu cîini// în zăpezile mari din Evul Mediu// pe rîul înghețat patinau/ fetele de la Liceul Carmelitelor" (21 decembrie 2005). Mediul cărților îl modelează pe devotul lor, îi imprimă un comportament specific prin intruziunea referinței livrești în proza ocupațiilor cotidiene. Așa cum unui copil i se cîntă cîntece de leagăn, autorul își alintă
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
a zis un englez (Belfort-Bax, The Ethics of Socialism, London, 1890) că europenii de astăzi n-au de ce să caute idealul lor moral în Palestina, dar mai degrabă și mai bine în zilele noastre, mai departe, la Răsărit, în fundul Siberiei înghețate" -, aprecieri utilizate și în "notițele observatorului ipochondric"10. Articolul, afirmam mai sus, nu e lipsit de o anumită relevanță. Mai întîi, el aruncă o lumină asupra stării de spirit și asupra concepțiilor fostului exilat instalat la Iași, nuanțînd imaginea conturată
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
000 ml, 1.500 ml, precum și o scădere substanțială a hematocritului sau necesitatea unei transfuzii sanguine. Auditul scoțian confidențial cu 2.500 ml, sau ca transfuzarea a cinci sau mai multe unități de sânge, sau ca tratamentul coagulopatiei (plasmă proaspăt înghețată, crioprecipitat, trombocite). Subestimarea pierderii de sânge în urma nașterii este o problemă frecventă. Diagnosticarea este adesea subiectivă și multe cazuri rămân nedepistate. HPP primară, cu o pierdere de sânge de peste 1.000 ml, apare la 1-5% din nașterile vaginale în țările
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
figură. Referințele livrești ale acestor texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
cu sania, iar acum abia dacă se mai zărea pe ici, pe colo, câte un petic de zăpadă. După o luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii bucuroși începeau să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și încă le mai dădea târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca pe un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria confesiunii, manifestări fără precedent ale faptului că o civilizație se prăbușește atunci când individul nu mai suportă anonimatul, existența în afara ficțiunii, a fantasmei. Aș da orice ca să trăiesc în viitorul acela static, înghețat, în care realitatea pe care o cunoaștem astăzi va fi doar un deșeu al ficțiunii, al ficțiunii cu oameni în comă. * ...această clipă de luciditate are valoarea morții sărutate. * Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]