620 matches
-
în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și câștigau un ban cântând pentru trecători. O realitate urâtă și dezgustătoare ne forța prea repede să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrarea în casă, cam delăsată, cu o mică „grădină” (câțiva metri de pământ înconjurați de un gard jos de scânduri), neîngrijită și ea, trei poeți amatori își vând propriile cărți. Niște broșuri prinse în două clame, cu text cules mărunt, înghesuit. Cărțile sunt dedicate memoriei Annei Ahmatova. Unul dintre poeți îmi întinde și o pagină de ziar, unde are o cronică sau o prezentare a cărții... Ajung și la Muzeul Vladimir Nabokov, situat în casa nr. 47 de pe strada Bolșaia Morskaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mama, Pia, Ion, Bebe și Tatiana Lahovary, doi Duca și cu mine. Compartimentul nostru rezervat de șeful gării și păzit de doi impiegați era luat cu asalt. În momentul când intrarăm, publicul spărgea ferestrele ca să-l ocupe. Ne așezarăm cam înghesuiți, dar foarte fericiți de norocul ce avusesem și, mulțumind d-lui Mavrocordat, începurăm călătoria cea mai riscantă, mai ales pentru mama. Era ultimul tren spre România și încă numai până la Cer năuți, unde se lega de cel pornit din Berlin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în salon nefiind sobă. Dar să fi și fost, nu s ar fi instalat acolo, era salonul intangibil și destinat numai primirilor oficiale. Bietele fete, foarte discrete și liniștite, făceau tot ce puteau ca să nu le simt. Ele erau foarte înghesuite, grație mie; niciodată însă n-au dat nici cel mai mic semn de neplăcere și, când am plecat, dânsele plângeau mai mult. În mănăstire începuse fierberea pentru alegerea stariței prin intrigile și intervențiunile la București și între ele, [călugărițele]. Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de inginerul Lupu, punîndu-i pe birou un bon de materiale. Inginerul Lupu se ridică de pe scaun, privește o clipă cele două dulapuri metalice din spatele său, se hotărăște să-l deschidă pe cel din dreapta, își plimbă degetul peste mulțimea de bibliorafturi înghesuite, scoate un biblioraft, îl deschide la un dosar anume, își ia pixul cu trei culori și începe să noteze în dosar cifrele de pe bonul de materiale. Așadar, mormăie el, scoți patru kilograme, aici mai rămîn treizeci și două, aici trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
era atât de mic! Ieși din apă, scuturându-se și ștergându-se cu un prosop mare și alb, în care se înfășură ușor înfrigurat. Plecă spriji nindu-se în cârje și se uită înapoi spre bazin. Ce mic era! Mic și înghesuit, sărăcăcios de-a binelea. Cum să poți înota într-un dreptunghi atât de mic? Hotărât lucru, nu era într-o pasă prea bună! Dar telefonul lui Bobo din aceeași seară puse cu totul capac pasei proaste. Mai întâi, Bobo îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
schimbe necontenit vitezele din a doua În prima când opreau la curbe pentru a da voie camionului să treacă. Din când În când, câte-o mașină țâșnea pe lângă ei pe stânga, apoi se Înfigea la milimetru Între două dintre mașinile Înghesuite În urma camionului, forțându-le să se depărteze cu botul și claxonul. Uneori, câte-o mașină trăgea brusc pe dreapta și căuta un loc de parcare pe marginea prea Îngustă a drumului. Șoferul cobora, trăgea În sus capota și uneori făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fațé, ca sé nu se murdéreascé și tot drumul nu a vorbit cu nimeni. De astă se și așezé În fațé, ca sé viné vreo babé că sé se așeze lîngé el, sé nu trebuiascé sé vorbeascé cu nimeni. Stétu Înghesuit lîngé fereastré și babă Galea cînd se așezé zise: „Uite ce béiețel cuminte”. I-a mirosit a célduré și a lapte tot drumul și, printre celelalte gînduri, mai trebui sé și-o Închipuie pe babă Galea cum mulge vacă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Giulia se vedea altfel. Ea filma la întâmplare prim-planuri cu figuri foarte grave, înțepenite în spatele unor ochelari ori blocate într-un zâmbet ca o siluire, figuri în special de bărbați care își țuguiau buzele și vorbeau cu mâhnire, oameni înghesuiți unii într-alții și din când în când cărțile, lăsate cu lehamite din mâini disprețuitoare, imediat după ce era citit prețul. Apoi începuse să filmeze grupuri, răsucindu-și Canonul lent, ca să poată să lucreze la montaj efectul de vărsare. Cele mai multe erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii acestor femei Îți spuneau că, dacă li te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deschisă mare și largă ca un semn imens de întrebare. Îi venea să plângă sau să râdă, nici ea nu mai știa, totuși râdea, râdea cu un râs nervos repetând: „Nu are nimic, e acolo!”. Găsi copiii în poarta casei, înghesuiți unul în altul în spațiul acela îngust, uitându-se la ea cu mirare sau chiar cu un pic de teamă. Pentru mintea lor, o asemenea comportare nu-și găsea nici o explicație și doar acea intuiție care-i face pe copii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche de șosete cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
decimată într-un război devastator. În acest fel, avea să se considere răzbunată. * * * Clasa a XII-a se dovedi a fi anul testelor. Elevii se împărțiră în trei categorii: admitanții la Politehnică, la I.S.E. și mediciniștii, nu puțini la număr. Înghesuită zi și noapte să învețe, pentru că Sanda nu concepea ca fata ei să nu intre la facultate, Luana citea romane pe sub plapumă, la lumina lanternei. Obligată să tocească exact materiile care nu-i plăceau și pentru care nu avea înclinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu mai văzuse vreodată. Uscată, cu un cap mic înghesuit și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trimise un mesager la cetatea Okazaki. Primiră permisiunea de trecere dar, fiind deja târziu când porniseră, ajunseră la Okazaki aproape de miezul nopții. De-a lungul drumurilor care duceau spre casă, se Înșirau castelele seniorilor și cele ale vasalilor, cu palisadele Înghesuite. Mai existau și puncte de control strategice, pe unde grupurile de oameni Înarmați nu puteau trece. Călătoria pe drum ar fi durat multe zile, așa că se hotărâră să ia o corabie pe Râul Yahagi, pornind, apoi, de la Ohama către Handa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
seama de proporțiile schimbărilor care se produceau printre oamenii de rând, așa că, de cum se instalară, Începură să se comporte trufaș și aristocratic, plângându-se vasalilor lui Nobunaga: Mâncarea asta nu e bună. Așternutul e prea aspru. Știu că templul ăsta Înghesuit e doar o locuință temporară, dar afectează demnității shogunului. Și continuau: Am dori să vedem niște schimbări În felul În care e tratat shogunul. Deocamdată, ați putea să alegeți un loc pitoresc pentru noul palat al shogunului și să Începeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să Începeți construcția. Nobunaga, auzindu-le pretențiile, Îi considera pe acei oameni vrednici de milă. Convocându-i imediat pe Însoțitorii lui Yoshiaki, le spuse: — Am auzit că doriți să construiesc un palat pentru shogun, fiindcă actuala lui reședință e prea Înghesuită. — Într-adevăr! replică purtătorul de cuvânt. Locuința lui actuală e mult prea incomodă. Ca reședință a shogunului, Îi lipsesc până și serviciile de bază. — Ei, ei, răspunse cu oarecare dispreț Nobunaga. Nu vi se pare că gândiți cam Încet, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea Înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se auziră pași. Câțiva soldați din castel fugiseră Înapoi În josul pantei. — Poți intra, solule! anunțară ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise În fața lui. I se păru că vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
slăbirea memoriei și țiuit În urechi. Capitolul 9 Secretele naturale ale sănătății: igiena mediului ambiant Trăim Într-o lume În care poluarea mediului a devenit o parte integrantă a vieții. Oamenii civilizați de astăzi sunt siliți să trăiască În orașe Înghesuite, să bea apă contaminată, să respire aer poluat, să mănânce alimente contaminate și să suporte zgomote intense, supărătoare. Încălzirea planetei, ploile acide, găurile din stratul de ozon, zgomotele asurzitoare ale orașelor, precum și apa, hrana și aerul contaminate au scăzut nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
pasajele din Jurnal ce cuprind relatări din timpul procesului. În sala de ședințe, dând impresia de pustietate, uriașă, ne așează în boxă, tot pe bănci ca la scoală, suntem mulți foști elevi ai liceului Spiru Haret -, acum unul lângă altul înghesuiți. Ne plasează pe rând cum intrăm: mă pomenesc între Noica și la dreapta, Vladimir Streinu, Pillat, Sandu L. și câțiva pentru mine necunoscuți ocupă banca întâi: coautorii complotului înfățișat judecății și pe care-i văd astăzi prima oară. Cele patru
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
repede prins: cei ce mint mereu, sau cei ce mint rar?... Unii pretind că mai bine mint cei ce mint rar, pentru că au un loc viran unde s-o întoarcă mai ușor, pe cînd ceilalți, mincinoșii de rutină sînt mai înghesuiți, mai aglomerați, încurcați în propriile lor minciuni care îi împiedecă să execute mișcări de diversiune. Apoi cei ce mint mai rar nu au conștiința încărcată, nefiind apăsați de sentimentul culpei. Cei ce mint tot timpul sînt nervoși; au un aer
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în natură, asemeni unor zei pripășiți pe pămînt în poziții lubrice. Spre deosebire de desimea întunecoasă a brazilor prea mulți strînși la un loc, înghesuiți acolo, ca de cine știe ce prigoană. * Bran, mai 1976. O mică parte din ce urmează s-ar putea să se repete. Nu sînt sigur. În acest caz, ar fi o altă variantă. Oricum, pentru o scenă de roman, a fost o
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
mei. În 1991 m-a șocat că printre cei foarte mulți strînși atunci în Piața Universității pentru a-și aduce omagiul față de cei morți în 1989 se strecurau, preocupați, și oameni cu sacoșe cu tîrguieli pentru Crăciun. Vedeam cum stau înghesuite portocalele în plase și mă gîndeam de cît timp vom avea nevoie ca să scăpăm de atîtea traume, de obsesia procurării mîncării, de cozi... Mă înfioram că acești oameni au, totuși, puterea de a se sustrage prezentului. Mă revoltam. Acum nu
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]