296 matches
-
în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Comportamentul insulei devine arogant și obraznic, de parcă ar fi În stare de ebrietate. Se freacă lubric de Maldive, calcă pe talpa subacvatică a Madagascarului, prinde un taifun care o aruncă În Atlantic, unde continuă seria de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre Capul Horn. Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mult decât Întregul atom de fier (mama zicea că era din cauză că mâncau doar la fast-food, dar se pare că la mijloc erau cauze chimice), mă urmăreau permanent, supunându-mă unor umilințe groaznice. Câteodată, În recreație, mă Înghesuiau Într-un colț, Înghiontindu-mă zdravăn. Alteori, Îmi cântau În surdină: „Quarc mititel / cât ești tu de tâmpițel“, În timp ce eram ascultat la ore. Până la urmă, pentru prima oară de la Începutul lumii, mama a fost cea care a cedat. Să fi fost argumentul tatei legat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici ca să vă cer sfatul. Voiam doar să vă spun ce a hotărât Krog, toiagul Tatălui, frate al lui Moru și stăpân al vorbei... Tăcură cu toții, ca la un semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne repezeam pe platformele de ciment cenușiu, ne Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai cîștigam două minute sau ca și cum alergam cît puteam de repede spre o Întrunire măreață, spre un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
treizeci de grade sub zero, cine să vrea să se miște, să tropăie în stație, să se urce cum o putea în autobuzul care gâfâie gata să facă infarct, să rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o mână, înghiontit din toate părțile, pentru ca în sfârșit să coboare înapoi în aerul înghețat, urmat de sudălmile șoferului ursuz, și pe bună dreptate, ce, parcă el vrea să conducă acest autobuz betegit la ora șase și jumătate ante meridian, pe un ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
oprise tocmai acolo, în orașul unde ajunsese și el, ducând urna cu cenușa Velundei. Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri se distingeau strigătele vânzătorilor care-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți catrafusele și plecăm spre o destinație necunoscută, gata, am terminat cu Centrul, olăria s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici G. nu vorbesc: probabil din teamă că am să le arăt apoi că n-au Înțeles textul călinescian sau barbian. Din prudență tactică, nu se Înghesuie deloc să vorbească. Mă așteaptă pe mine să Încep. Sunt impenetrabil. Vasile mă Înghiontește: „Zi ceva, că mă pune pe mine și n-am citit nimic...“. Tac. Observ că asistenta pleacă aproape supărată. „Ce, bă, vrei să ne distrugi!?“, mă atacă la sentiment șușterii și putanele În pauză. „Nu mai iau cuvântul niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
molozuri. Ce s-o fi întâmplat cu mortu’ ? întrebă Iadeș. Pârnaie privi către soldații de oțel ai acelei armate. — O fi înviat... Abia atunci se dumiriră și începură să se tragă îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu-se, colțuri metalice. — Lasă-l pustiilor ! îi ceru Pârnaie. Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu cucurigu’ tău cu tot, răspunse omul, cu aceeași împăcare în glas. — Aha... încercă să se dumirească Maca, reîntorcându-se la gândurile lui. — E vorba de pereții blocului, preciză bărbatul. Și, văzând că Maca nu reacționează în vreun fel, îl înghionti : Hai, că pentru asta merit o țigară... — Nu știu ce să zic... — Păi, nu căutai o înjurătură cu blocul ? Poftim înjurătura ! — Chiar așa, își aminti Maca. Tocmai ce-mi lipsea. Asta ar fi, cum s-ar zice, ziua a șasea. — D-apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți să-i dai în vileag, să-i înghiontești, să-i zădărăști, să le faci tot felul de șotii, să-i iei în râs, degeaba, rămân netulburați"9. În mediile muncitorești care încep acum să apară, raporturile amoroase pot fi chiar mai libere, mai "depravate", cum spuneau burghezii conservatori
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ocupate, așa că am rămas în picioare pe culoar. Am simțit cu uluire mâinile cuiva pipăindu-mă prin paltonul de lână; am crezut că încerca să-mi șterpelească geanta, așa că am strâns-o mai bine sub braț; mâinile continuau să mă înghiontească, era ridicol. Nu știam ce să zic sau să fac: stăteam ca încremenită. După ce s-a terminat filmul, un bărbat cu pălărie maro m-a arătat cu degetul unui amic, care a început și el să râdă. Râdeau de mine
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
durabile, mai rezistente dar mai puțin colorate, partidele de astăzi se fac și se desfac într-un ritm amețitor. Partidul parlamentar, clubul iacobin de pildă, avea "un caracter esențial, anume acela de a fi format adunări în care indivizii se înghiontesc, se măsoară din priviri unii pe ceilalți, acționează în mod personal unii asupra celorlalți. Acest caracter dispare cînd partidul, fără a-și da seama, se metamorfozează în public. Publicul este o mulțime imensă, dispersată, cu contururi nedefinite, în permanentă schimbare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ducerii mâinilor pe șold să exprime impunerea, amenințarea și dominarea: a) componenta expansivă (prin mărirea teritoriului ocupat, persoana pare a fi mai ,,mare" și amenințătoare); b) componenta de amenințare (coatele sunt osoase și ascuțite, pot fi folosite pentru a împinge, înghionti și a da la o parte oamenii din drum); c) componenta preparatorie (prin faptul că această postură este la jumătatea drumului între cea cu mâinile pe lângă corp și cea cu mâinile ridicate, gata de atac, exprimă o pregătire parțială de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
muzical-artistică făcută de propagandiștii regimului și impusă cu forța tinerei generații. Nu exista concert rock la "Sala Sporturilor" din Iași la care să nu ocupăm, imediat ce se stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
activa, ci de a căuta să semnifici...de aici, chinul fiindcă se cere o activitate, deși, bineînțeles, se cere și o semnificație. Nu știu, în momentul actual, care ar fi noblețea profesiei. Există în mine și o vitalitate care mă înghiontește permanent, o forță posesivă, care e una din sursele neliniștii. ... N-aș vrea să mor degeaba... Aș vrea ca epuizarea să fie făcută la o tensiune reală și să mă trăiesc până la capăt, în suferință și încredere, pentru o cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ai schimbat. Mi-a zis că, după părerea ei, ai fi o adevărată sursă de inspirație pentru mulți dintre dependenții din grupul ei. În Încăpere se lasă tăcerea. Simt cum mă Învinețesc de nervi. — Haide, Bex, fă-o. Suze mă Înghiontește cu piciorul. — Ai fi foarte bună! — Eu unul vin, spune Luke. CÎnd e? — Nu e nevoie să fie o chestie oficială, spune Jess. Doar o discuție amicală despre cum să reziști presiunii societății de consum. Mai ales acum că ești
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mare pricepere. Romanul începe în 1952, cu un grup de studenți, iar în final autorul se amestecă printre ei, descriindu-și astfel propria evoluție: Predau literatură engleză într-o universitate din cărămidă roșie și în timpul liber scriu romane, încet și înghiontit de istorie. Habar n-avem că se identifică cu eroii (lucru pe care nu-l face David Lodge de obicei) până la ultimele fraze ale romanului: Nu se mai fac pariuri, viitorul e nesigur, dar o să fie interesant de urmărit. Cititorule
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]