4,859 matches
-
-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă-se! Cum poți vorbi așa? Da cum să vorbesc altfel? Pe el l-a gogolit mama când era mic! Pe el l-a învățat carte! Lui i-a dat ce-a avut mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult și greu, iar când mă „trezeam”, mă întrebam de multe ori de ce am plâns. Nu știam, sau, mai bine zis, nu mai știam răspunsul. Câteodată mă mai surprindeau mama sau bunica, dar întrebarea lor tot fără răspuns rămânea. Se îngrijorau, mă întrebau dacă mă doare ceva sau dacă vreau ceva, dar nu mă durea nimic fizic și nici nu doream ceva, nimeni nu-mi făcuse nimic, dar lacrimile se uscau greu. și parcă mă feream de ele, să nu mă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi bune: acolo să nu mergi, să mergi dincolo; la acela să nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat spre Maria Dina. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi bune: acolo să nu mergi, să mergi dincolo; la acela să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de măsuri care vizau rudele rămase în România; deseori se făceau presiuni asupra lor - interceptarea scrisorilor și a convorbirilor telefonice, amenințări, intimidări, hărțuiri profesionale, retrogradări - pentru a-i determina pe cei plecați să se întoarcă. „Dragii noștri, noi suntem foarte îngrijorați din cauza lui D. și G., că nu ne-au mai scris din noiembrie. În 27.11.1970 am primit ultima scrisoare, în care scriau că vor face o excursie la Marea Moartă. De atunci nu am mai primit nici o veste
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
-i tratat de la egal la egal. Dar, de, ce să faci? Fără să mai spună nimeni vreo vorbă, se apucară de treabă. Deodată, nu departe de ei, se auzi lătratul ascuțit al unui cîine. Toți se opriră și se uitară îngrijorați unul la altul. Cine putea fi?... Nu cumva le-o fi dibuit planul domnul Nicanor? Hai să ne ascundem după zidul ăsta, propuse Vlad. Se pitiră, fiecare pe unealta lui, după un zid. Lătratul se auzea din ce în ce mai aproape și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ani?! și ce-ai făcut? Evelin: Am adus semințe de om alb, negru și galben și am populat cele trei mari continente cu seminte diferite: alb, negru, galben. Darwvin: Semințe de om create de voi în laborator?! Iar acum te îngrijorează soarta speciei umane că se naște tot mai mult în laborator?! Evelin: Așa-i, dar există o mare deosebire: semințele mele de om au beneficiat de milioane de ani de evoluție, conform teoriei dumneavoastră, care l-au perfecționat pe om
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori îmi era lehamite să merg acasă. De câteva ori am și rămas peste noapte, fără ca mama să se fi îngrijorat. Poate că nici nu observase. Sau poate că Lea o anunțase că sunt la ea. Nu știu. Pe el îl mai vezi? am întrebat-o o dată. — Da, mi-a răspuns, dar nu la fel de des ca pe tine. Am tăcut amândoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și cine știe cît îți va lua să te usuci. Vom căuta un traseu însorit și vom merge rapid; ai tăi trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne întoarcem deja? Păi, eu am crezut că "în lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui. Nu avea voie să facă nici cea mai mică greșeală. Îi era foarte foame micuțului, mămico. E un copil rezistent și curajos, și știu sigur că va crește un căprior minunat, care-ți va aduce multă bucurie! Nu te îngrijora, nu s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de bază era grădinăritul și stupăritul. Legumele și zarzavaturile erau comercializate direct în piețe și târguri sau erau vândute în cantități mari negustorilor evrei care se ocupau mai departe de vânzarea cu amănuntul. La începutul secolului XX autoritățile românești erau îngrijorate în legătură cu propaganda făcută de oficiali ruși în satele din Moldova și în special în județul Iași pentru emigrarea lipovenilor în țara de origine (“Opinia”, Iași, nr.521, 1908). Ca urmare a acestor demersuri, într-o primă etapă au fost convinse
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
greco-romane. Acum intrase în contact cu tovarăși (și tovarășe!) de la „organul de resort pe oraș”, participa la instructaje pentru pregătirea unor competiții: universitare, orășenești, regionale. Era deja o figură cunoscută, mai puțin de profesori și asistenți, dar situația nu-l îngrijora deloc: ca bursier de sfat popular trebuia să termine oricum, drept care a și terminat și s-a întors în târgul natal. Ca fiu al acestor locuri era dator, nu-i așa? să-și aducă... aportul la ridicarea orașului, al nivelului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
asta, măcar dacă lăsa și ea șablonul ăla de cruce pentru colivă. Că mâine-i zi mare, m-aș fi dus și io la biserică să dau de sufletul morților... VERIGA LIPSĂ ȘI ORA ABSURDĂ — Ce-i cu tine? Fusese îngrijorat? Probabil. Oricum, asta trebuie că era ideea. Altfel de ce ar mai fi întrebat-o? Ce întrebase, de fapt? Gândul, pornit dintr-un sentiment nelămurit, căpătase înveliș sonor înainte ca el să fi apucat să priceapă ce voise să spună ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cumva e vorba de un vis, mai exact de un coșmar. Iată cum teroare se instaurează ferm în mintea Karinei: Ajungând pe trotuarul cu gropi și denivelări din fața blocului, avu senzația că e urmărită. Era un sentiment straniu care o îngrijoră: Parcă cineva, de undeva, îi urmărea fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare pas. Se întoarse și se uită în spate. Nimic, nimeni care să-i acorde un minim interes. (...) Dar umbra cu ochi iscoditori era încă prezentă și totuși invizibilă. Devenise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de a-i veni în ajutor, iar Karina refuza ajutorul unui medic specialist în probleme psihice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în explorarea pădurii care o ademenea la fiecare căutătură. Florăria zâmbea veselă scăpată de buruieni, iar alte treburi nu prea erau de făcut în căsuța micuță în care o adusese prietena ei. Nu o sunase pe Ana, care probabil era îngrijorată că nu dăduse nici un semn de când ajunsese acolo. Se întoarse în cameră căutând în geantă telefonul mobil. Îl deschise, dar telefonul nu reacționă. Bateria era descărcată. Căută prin bagaj încărcătorul, dar nici urmă de el. „- Of, amețită mai ești. Ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
răsuflă ușurată îmbrățișându-și prietena. Karina se gândea dacă să-i mărturisească Anei despre întâlnirea din pădure, sau să păstreze secretul până va afla cine e acel bărbat. Era mai bine să nu-i spună nimic deocamdată, să nu se îngrijoreze și mai mult decât era deja. Era incitant să se gândească la el fără să mai știe cineva acest lucru. Era secretul ei și asta o făcea să se simtă bine. - Vreau să merg acasă, Ana! Cred că-mi e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cineva conspira împotriva schimbărilor din viața ei. Nu îndrăznise să mai iasă din casă după episodul neplăcut de la magazinul de perdele. Ce o fi crezut vânzătoarea aceea despre ea? Nu trebuia să dea emoții oamenilor din jurul ei, nu voia să îngrijoreze pe nimeni cu stările ei de slăbiciune. Fiecare întâlnire cu acest personaj era pentru ea un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-l îndepărtezi. - Trebuie să știu cine e. - Chiar dacă asta înseamnă să suferi, să doară? - Da. - Ai grijă ce-ți dorești!” Ajungând pe trotuarul cu gropi și denivelări din fața blocului, avu senzația că e urmărită. Era un sentiment straniu care o îngrijoră. Parcă cineva, de undeva, îi urmărea fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare pas. Se întoarse și se uită în spate. Nimic, nimeni care să-i acorde un minim de interes. Analiză și părțile laterale. În orice direcție s-ar fi uitat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate direcțiile, dar nu văzu nimic suspect. Și totuși nu putea alunga acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da, poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și dacă voi dormi suficient îmi voi reveni pe deplin. - Ai reușit să mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare pe prietena sa. - Bine, atunci te las să te odihnești. Dar, vrei nu vrei, să știi că mâine trec pe la tine. Trebuie să văd cu ochii mei cum te simți. „Sunt bine” la tine poate însemna „mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în pântecul însuși! asta își va face efectul!" * Marina se simte rău și Avito e îngrijorat pentru ea. Îi pare că s-ar putea să fie o naștere prematură și, surprins de presimțirea sa cu privire la aceasta, gândește să ceară un incubator lui Hutinel, așa ca din întîmplare. Și până îl va linguși, acolo, mai mult pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Așa e foarte bine. Nu poate să se plîngă de nimic. Nu mai plînge nici tu. Așa e viața. Nu știu cum de se termină totdeauna în felul ăsta. JENI: Ah, iertați-mă. Nu mă pot stăpîni. MINISTRUL: De fapt ce te îngrijorează? JENI: Faptul că va trebui să chemăm poliția. Și va veni presa. MINISTRUL: Eu cred că dacă chemi poliția, trebuie să vină poliția, nu presa. E ca și cum ai chema un instalator și ar veni un tinichigiu. JENI: Parcă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
telefonul. Sonia privește demonstrativ, proptește mîinile în șolduri. Bătrînii își văd de treabă. Nu aud. După un timp Sonia întreabă. SONIA: Nu auziți? BUNICA: Ba da! Iar au dat ăștia de deasupra drumu' la muzică. SONIA: E telefonul. BUNICA (sincer îngrijorată): Răspunde, că o fi pentru tine. SONIA: Pentru mine? Cin' să fie? BUNICA: Destinul, de! SONIA (oftează, adînc și ridică receptorul): Alo! Alo, da! Da... Imediat... (nu e clar cui se adresează) Pentru tine... Bunicul nu aude, bunica sare numaidecît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]