8,755 matches
-
Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia Îți ia mințile! În plus, de când am Îngropat-o și pe mumă-ta și pe taică-tău, nu-mi mai arde de nimic. Cu toate acestea, cele auzite de la mine l-au Îngrijorat. - Nicolae trebuie să știe mai bine! Îi tot ascultă pe ăia de la Europa Liberă! - Merg
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
prințesa de mână. Cu lumina de mână. Sturzul cântă un lied, care trebuie să fie sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii. Chiar și toamna trece prin sufletul meu cu toate cuiburile. Cu toate vrăbiile pe care Domnul le Îngroapă În ramuri ca să Încolțească la primăvară. Copilăria, neînvinsa copilărie! Care cu sabia ei de lemn scurtează de cap balaurii nopții. Care mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt toate culorile care bat din aripi spre tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
suferind în Cuvinte potrivite. Arghezi absentează ostentativ, după o promisiune formală de participare, de la o conferință pe care Blaga a susținut-o la Ateneu, la 5 decembrie 1942, iar acesta din urmă ar fi persiflat "mahalagismul" din Baroane: "L-a îngropat pe Killinger sub un torent de ocări, ca țața cea mai rea de gură, cu poalele suflecate-n brîu". Tensiunile răbufnesc în perioada ingrată a "realismului socialist", cînd - gest anevoie de scuzat - Arghezi dezavuează traducerea blagiană din Faust și își
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
aminte de poșta amoroasă menită să-i strice căsnicia și de inocenta mea complicitate în "complotul" ce fusese pus la cale. Ienăchiță Văcărescu nu divorțase, dar murise; murise și Maria Bîscoveanu, după ce se căsătorise cu Mitică Ollănescu (Ascanio) și-l îngropase. Și-am repetat și eu în gînd cu Eclesiastul: Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas!" Politici literare, pe cît se vede, care, oarecum în stilul pe care-l poartă și Istoria... lui Călinescu, pînă la un punct, umanizează figuri de manual
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
nuanțele ultrafine, polemicile în jurul unui prefix, schismele provocate de o vocală sau anatemele reciproce iscate de o prepoziție - toate acestea sunt simptomele finale ale sfîrșitului unei viziuni religioase. Parcă îți vine să spui că destinul unei credințe este să-și îngroape vitalitatea sub lespezile etimologice ale unor certuri lexicale, niște certuri la capătul cărora doctrina se lămurește vag, iar credința se chircește de tot. Cine citește Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas - o monografie critică pe care Culianu a închinat-o
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
a devenit, intempestiv, o emblemă a postideologiei, și anume "puritatea" esteticului. Adică, vezi Doamne, "abaterea" esteticului de la anomaliile socio-politice care au produs propriile sale anomalii oportuniste. Ierunca dixit: "Trăirea sub totalitarism ne ajută - dintr-o minimă igienă a memoriei - să îngropăm gîlceava dintre estetic și etic. Arta pură este deja o amintire retorică pînă și în Occident, unde moda înlocuiește uneori - din confort - principiile. La noi, măreția regăsită a artei se confundă așadar cu impuritatea ei. Există însă o rigoare a
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e gestul Drumurile nu mai duc la Roma Cochilia zace răvășită pe sîrma ghimpată Fiecare glonț înseamnă moarte Sforțările au fost recuperate de rid parcă leagăn i-a fost sicriul Există zbor fără prăbușire? Năzărire de sfinți vînduți pe cerul îngropat la Oia în nopți înflorite sau reversul arderii pe rugul de zăpezi? Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă a fost tras pentru toată viața Umilită nu și învinsă căci puținul devine mult! Spre rug Vîslire fără fluviu - meteoriții au spoliat obîrșii
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
primele secole creștine, cele mai grave păcate erau: apostazia, uciderea și desfrânarea. Avortul pare a fi sinteza celor trei păcate și ceva mai mult<footnote Pr. Prof. Ilie Moldovan, op. cit., p. 41. footnote>. Familii, sate, orașe, popoare întregi s-au îngropat în golul pântecelui acelora care s-au împotrivit rânduielii divine. Femeile avortoare preschimbă satele și orașele în mormane, fac să dispară neamurile, căci se cunoaște că și Roma și-a pierdut puterea, strălucirea și stăpânirea ei uriașă, pe urma descreșterii
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
istoric, ascund și denaturează importanța permanentă a formei de sonată în secolul al XIX-lea. Pentru Blume, soluția este o perioadă «Clasic-Romantică» mai largă și care le combină pe ambele. Această îndepărtează delimitările care contracarează recunoașterea unei omogenități stilistice - una îngropată cu ușurință în retorica despre inovație și exces în secolul al XIX-lea.”<footnote Ibidem, pp. 211-212: „In music, for example, Friedrich Blume has shown how the labels ‘Classic’ and ‘Romantic’ for successive blocks of historical time conceal and distort
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
smalț vernil. E apărută în '45, la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, încă en titre, și poartă chiar în capul copertei categorisirea într-o colecție: Operele premiate ale scriitorilor tineri români. Unul din bunele moravuri ale criticii dintre războaie, îngropat multă vreme și, pe ici, pe colo, reluat astăzi: a premia un debutant ajutîndu-l să... debuteze. În loc de cuprins, junele poet se fandosește cu-un Inventar, avînd la ultima poziție un Caleidoscop al poeziilor publicate (înainte de strîngerea lor în volum), detalii
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
asigura în eternitate statutul de protejați și profitori ai sistemului. Există, mai întâi, categoria scepticilor de serviciu. Pentru ei, în România nu se poate face nimic. Orice inițiativă e sortită eșecului. Ei sunt autorii axiomei potrivit căreia atunci când vrei să îngropi o problemă numești o comise și aștepți ca ea s-o lichideze definitiv. Ei bine, Comisia Tismăneanu a dovedit că boala nu e incurabilă. Și că atunci când voința, competența și inteligența își dau mâna, lucrurile pot funcționa normal. E drept
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
ca niște preotese ucigașe ale "voinței de a trăi". Dar, conform logicii lor, "a ucide înseamnă și a salva". De aceea, ele preferă sinuciderii infanticidul. Mama, prin actul cel mai extrem pe care îl poate împlini împotriva ei înseși, se îngroapă astfel în durere. Se distruge... moartă vie! Tînăra ucigașă se cufundă în tăcere și în moarte. Marea problemă care apare întotdeauna aici și cu care teatrul trebuie să se confrunte este aceea a reprezentării copilului și a uciderii acestuia. Trebuie
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
este o capodoperă a suspansului. Titlul se confundă, pe de o parte, cu exclamația prin care se anunță descoperirea unui filon sau a unui bulgăre de aur, dar cuvântul este și numele unui orășel din California unde adevărul poate fi îngropat - cel puțin aparent - odată pentru totdeauna. William Diehl: Eureka. Editura RAO, București, 2003. Preț: 139 000 lei. Ororile războiului Romanul a fost calificat drept una dintre cele mai importante cărți scrise pe pământ american și una dintre marile opere literare
Agenda2003-34-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281378_a_282707]
-
cu versul acela adânc și nemuritor pe buze: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară”. Ei, tinerii aceștia pe care-i privesc acum din amintire, tocmai asta făceau: semănau iarbă. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor semănători. Dar pământul, bunul, dragul și caldul pământ, cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca și iarba, fusese adus
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei, înmiresmându-l cu sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
se facă în trei etape atroce, în care s-a semănat groaza, prin măsurile violenței excesive, rezultând un munte de cadavre: 1947-1953/1953-1956/1957-1962. Mii de țărani care s-au opus colectivizării au luat drumul închi sorilor comuniste, mulți fiind îngropați în locuri necunoscute, în gropi comune fără cruce. Peste 200.000 de țărani au fost deportați în Bărăgan, cu un singur geamantan sau cu două bocceluțe, în trista epopee a dislocaților. În anul 1947, prin Directiva NK/003/47, la
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
au murit înghețați în timpul traversării nereușite a Adriaticii, după ce motorul bărcii în care se aflau a explodat. l Trupele daneze din sudul Irakului au descoperit lângă Basra, pe terenul unui fost poligon, 36 de proiectile de mortier și de tun, îngropate în pământ de cel puțin 10 ani, testele efectuate scoțând la iveală faptul că acestea fuseseră încărcate cu gaze iritante. Duminică, 11 ianuarie l Conform postului „Vocea Americii”, Polonia și România au început negocierile în vederea staționării de trupe americane pe
Agenda2004-3-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/281962_a_283291]
-
într-o desăvârșită contopire divino-umană: este fenomenul, faptul, rostit poetic, care „înomenea dumnezeirea și îndumnezeia pe om“. În articolul 4 din „Crez“ citim că Iisus „a fost răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat“. Este vorba despre patimile și jertfa lui Iisus, despre acel act supraomenesc, divin, prin care Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Lui sarcina păcatelor omenești, dând preț de răscumpărare pentru ele propria Sa viață, jertfindu-și trupul pe Cruce, după ce
Agenda2004-15-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282282_a_283611]
-
Recompensă binefacerii pământului. Patru catrene juisează pe tema „ mirabilei semințe”, a perpetuării vieții în univers. Cuvântul rămâne Piatra de hotar (à la Brâncuși ) care va da seamă de trecerea ființei în veac. Iată ultima strofă: Rupând echilibrul amorțelii deacasă / Ne îngropăm cu zăpada rostul în câmp / Revenim târziu, punând rodul pe masă / Adăugăm poemului câte un cuvânt. Ordonând teme și motive literare, într-o vibrantă autenticitate, scriitorul Virgil Pătrașcu s-a desprins de foarte mult timp nu numai de contingentul de
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
cum puține au fost. De asta eu am vrut, m-am gândit că personajul pe care el îl joacă în spectacolul meu cu „Angajare de clovn“ ar trebui să se numească Portarul veșniciei. Partea tristă e că el i-a îngropat pe mulți din teatru. Partea frumoasă e că el a rămas aici, în Teatru... Codruța Popov, secretar literar: Îmi place domnul Nica Lazăr, e feblețea mea în teatru. Mă onorează și mă înduioșează că un om care de 50 de
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
Rumânia”, “Romania Hoilen”, “Romania Today”, “Roumanie d`Hojourdui”. Apoi am fost trimis la Turda, într-un sat, despre care mi s-a spus că este acolo un țăran care a avut în gazdă comuniști și unul dintre ei a fost îngropat în sat, pe nume Iura; pe tema asta am scris reportajul și am mai scris și o poezie, “Iura”. N-am scris în viața mea, nici acolo și nici aici, n-am scris nici pentru Gheorghiu - Dej, nici pentru Stalin
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
în sezonul rece sau cald a devenit o obișnuință pentru șoferi, fiecare conducător auto care se respectă dispunând de cauciucuri „de vară“ sau „de iarnă“. Ce se întâmplă, însă, cu anvelopele pe care nu le mai folosim? Le putem abandona, îngropa sau arde? În nici un caz, ne atrage atenția Executivul prin recenta H.G. nr. 170/2004, ale cărei precizări fac referire tocmai la chestiunea gestionării anvelopelor uzate. Persoanele fizice și juridice care le dețin - prevede Hotărârea de Guvern - au obligația de
Agenda2004-11-04-generale2 () [Corola-journal/Journalistic/282176_a_283505]
-
ierte fericirea singurătății sumbre POETUL golit de-orice filosofie - caut să-mi amintesc cețos cum sună-un flaut să dau - așadin întâmplare - peste mistici vecini culegători de creste nu-s rob oglinzii și nici serv ideii cascadele de rouă mă îngroapă șoptesc lui Iosif al Arimateii să-mi scurgă în potir sânge și apă am plâns destul misterul învierii palmele-mi sunt străpunse amândouă sub coastă simt înțepătura sfânt puterii roșesc în picuri - la picioare-mi - ouă: am dat Golgota-ntreagă pe-
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]