2,408 matches
-
să meargă lîngă ea, să-i spună ceva, nici el nu știe ce, poate cîteva cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu, continuînd să privească îngrozit spre femeia care, ghemuită sub așternuri, plînge tot mai încet, cu pumnii și dinții încleștați în marginea cearșafului. În fereastră, viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu capul de birou și apoi fac din el berbec, cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul procurorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost de crengile unui stejar, plecat spre pămînt de vîntul puternic, ce-și fîlfîie ramurile ca pe niște bice. Sînteți supărată pe mine? o întrebă profesorul, alăturîndu-i-se. Ce mai contează acum! N-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung al cățelușei. Bateți de mult? întreabă Mihai, frecîndu-se la ochi. Acum. Urcam spre birou și mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi se pare că e o dovadă incontestabilă de încredere, ție nu? Evident că a fost îngrozit de ceea ce făcuse, numai că nu el făcuse asta, nu? Vreau să spun că era în comă alcoolică, nu prea poate fi tras la răspundere pentru acțiunile sale... — Dar tu? Era primul meu cârâit sfidător de când sărise la mine, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e din nou aproape normal. Făcu câteva ture prin cameră. Încă simțea furnicături în picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta pentru a scrie o rețetă. Am bandajat chiar eu rana pentru că nu am încredere nici în asistentele de aici și nici în cele de la Whittington. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ceea ce spusese era adevărat. Deși avea sâni și un strat superficial de grăsime care parodia formele feminine, era clar că sub acesta se păstrase musculatura fermă a fostului muncitor naval de la Wearside. Înainte de propria-i metamorfoză, Bull ar fi fost îngrozit să vadă organele transsexualului. Dar acum? Ei bine, sacul pubian uscat pe care Ramona i-l pusese în față era floare la ureche în comparație cu noua sa ustensilă. — Po’ să pui mâna, dacă vrei. Ramona își împingea către Bull vaginul fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un idiot ce eram, eu aveam aspirații. Și, În afară de-asta, eram Îngrozit. Rialto rămînea unicul loc cît de cît sigur din tot cartierul atît de deprimant unde Încă mai puteai găsi cîte ceva de mîncare, și să mănînci liniștit, fără să-ți faci griji legat de nu știu ce calamitate care o să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu, Într-un balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i-ai făcut-o. SÎnt sau nu, căsătorit? E un lucru care mă frămîntă. — Nu, nu ești căsătorit, rosti ea Încet, de parcă ar fi vrut să fie foarte exactă, dar să nu-i spună mai mult decît era necesar. — Mă Îngrozea gîndul că aș putea fi silit să reiau o veche legătură cu cineva care-ar continua să țină la mine, dar la care nu mai țin deloc. Cineva despre a cărui existență mi s-ar vorbi, așa cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși numai Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă pentru a o duce la fiare vechi. Rămase lângă mașină, privindu-mă cu un amestec de ostilitate și interes, parcă recunoscând că motivele pentru care venise la parcul auto erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
undeva de sus se auzi vocea unei fete: - Alo? - Ajutor! Aici jos! urlă lupul din nou. - Cine-i acolo? Zise fata. - Eu! Un lup! - Un lup? Și ce faci acolo? - M-a aruncat un vânător în fântână! Ajutor! Fata se îngrozi. Era membră în asociația pentru protecția și paza animalelor și mai avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un lucru important aducând copiii la el acasă, iar acum fu izbit de imensitatea gestului său. Schimbase cursul vieții altor două persoane, iar acum el va fi răspunzător de tot ce li se va întâmpla. O clipă gândul ăsta îl îngrozi. Nu avea numai două guri în plus de hrănit, trebuia să se gândească la ce școli vor merge și să angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
majoritatea sînt ca tine... — Îmi imaginez că, În fond, multe trebuie să fie ca mine, admise Niña Carmen. Trec prin viață frustrate, neputincioase să accepte, nici măcar față de ele Însele, În singurătate, realitatea celor mai intime dorințe ale lor... Le-ar Îngrozi să le descopere, dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de naștere înaintea accidentului. Cu Shane încă mort, nu m-așteptam la cadouri. Nu mă aștept la tort. Această ultimă dată, mă duc acasă doar ca să-i văd pe-ai mei. Asta-i pe când încă am gură, așa că nu mă îngrozește așa tare ideea să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu eu ce necunoscut plin de ură care o să vină să ne facă felul noaptea. De cine știe ce boală fatală marțiană cu transmitere sexuală. Le-ar plăcea să creadă că sunt îngroziți de un bigot homofob. Că nimic din toate astea nu-i din vina lor. Le-ar plăcea ca eu să cred că trebuie să răscumpăr ceva. Nu eu am aruncat tubul ăla de fixativ. Tot ce-am făcut a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
apărute între timp. Trebuia să-i scoatem din bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vine din partea nu să zic proastă, dar mai "populară" a Cantacuzineștilor, au venit, și Popianu mi-a înșirat noutățile din Vladia. Mi-ați spus că sînteți informat, așa că n-o să repet. Un lucru totuși trebuie să subliniez. Ceea ce m-a îngrozit, domnule Mihail, era faptul că evenimentele, schimbările din Vladia aparțineau realității neadevărate, dacă vă amintiți am lămurit cumva termenul, deci realități neadevărate. Celei ce provine din aplicarea unui program teoretic în împrejurimea imediată. Înțelegeți, e vorba de a supune Realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]