1,838 matches
-
cu el în cap pe colegul său de două ori. Gheorghe a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat cu oile la păscut la circa 300 de metri de locul incidentului, care a văzut îngrozit toată faza, a fugit să-l anunțe despre cele petrecute pe Nicolae S. , cel care-i angajase. Acesta a venit pe câmp și a constatat că cel care lucra la el de doar câteva zile era fără suflare. La fața
Agenda2005-38-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284211_a_285540]
-
cu el în cap pe colegul său de două ori. Gheorghe a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat cu oile la păscut la circa 300 de metri de locul incidentului, care a văzut îngrozit toată faza, a fugit să-l anunțe despre cele petrecute pe Nicolae S. , cel care-i angajase. Acesta a venit pe câmp și a constatat că cel care lucra la el de doar câteva zile era fără suflare.
Agenda2005-48-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284428_a_285757]
-
Ne zâmbea de fiecare dată când foloseam groapa”, își amintește doamna Condruț. „Îl porecliserăm Peppi, râdea în hohote și ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului. Omul urla îngrozit, iar în câteva clipe cei din barăci se adunară să vadă ce se întâmplase. În gardul de sârmă ghimpată, un om înțepenise cu mâinile larg desfăcute. „De parcă voia să îmbrățișeze libertatea de dincolo de gardul de sârmă”, îmi spune Aurelia Condruț
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
a lovit de două ori în cap pe colegul său. G.S. a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat cu oile la păscut la circa 300 de metri de locul incidentului, care a văzut îngrozit toată faza, a fugit să-l anunțe despre cele petrecute pe N.S. , cel care-i angajase. Acesta a venit pe câmp și a constatat că cel care lucra la el de doar câteva zile era fără suflare. Luat la întrebări
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
viața celui de-al treilea arbore a suferit o schimbare. Dar, spre marea lui dezamăgire, tâmplarul nu l-a transformat într-un jilț împărătesc, ci într-o cruce aspră, ca acelea pe care erau executați tâlharii. Copacul s-a cutremurat îngrozit. La locul execuției, pe el a fost așezat trupul unui condamnat la moarte. Dar curând și-a dat seama că lemnul său susținea tocmai trupul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a murit în folosul oamenilor. „Visul meu s-
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
mijlociu ridicat, că... nu și dă să plece. Atât i-a trebuit bătrânului, cu ani mulți de pușcărie în spinare și aprig la mânie. Scoate cuțitul din cizmă, își înjunghie tizul și dispare. Tânărul maramureșan cade și-l găsesc oamenii îngroziți. Peste puține minute, polițiștii de la T.F. îl aduc pe Zanc la secție. Arest, proces, alți ani grei de temniță. Sunt momente de coșmar chiar și pentru polițiști. Sunt cei mai periculoși infractori cu care se confruntă ei în gară. Pentru
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
trimis la ASE. Toți s-au mirat atunci ce caut eu acolo. Profesoară de latină din liceu cu care mersesem de nenumărate ori la „Cântarea României”, în speranța că o voi câștiga și voi intra astfel fără admitere la teatru, îngrozită a spus „de ce îi faceți asta Andrei?” Veneam acasă, plângeam bine, măi scriam o poezie în care îmi încuiam toată neputința și o luăm de la capăt. Am inteles relativ repede că în viața anumite lucruri sunt obligatorii, școala, cariera, tot
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
sa nu-i rămăsese. Nimic! Privi în jur neliniștit. Ce-avea să facă?! Precipitat, încercă să-și pună din nou ochelarii dar, stupoare! Nu mai vedea cu ei! Lentilele erau oarbe! În fața ochilor i se așternu perdeaua neagră a ignoranței. Îngrozit, ÎNNEBUNI... Referință Bibliografică: OCHELARII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
OCHELARII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384504_a_385833]
-
pereți, prin ținuturi prin care a înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena, care plângea în hohote la pieptul Vetei lui Costache, rămase buimacă, cu privirea fixă la acel chip de mort. Pătru care abia își revenise din muțenie rămase și el uimit de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Ismail, pentru că mie mi-au spus alții dinaintea mea ca acolo și numai acolo este Paradisul, locul copilăriei mele fericite. Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare. Emilia Țuțuianu: Cum vezi, cum îți dorești viitorul României? Boris David: Îngrozit, uneori. Dacă baleiez amintirile celor petrecute pe parcursul a 85 de ani, foarte bune, catastrofale, acceptabile din punctul de vedere al supraviețuirii, frumoase și pline de speranțe, chiar și utopice, peste așteptări, mereu sprijinite sau încurajate de fluctuațiile istoriei, pun la
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
șoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe cer, o suliță liliachie izbea în umbrele tolănite la orizont, alungându-le și făcând loc unor sclipiri trandafirii, care anunțau sosirea mărețului Soare. Dar, tot din depărtările orizontului, fulgerele unor faruri îngrozite strigau: Păziți, că vine Trache, călare pe rablă, cu suta pe oră! --Uite, Bârneață, că vinu unu! Da’, fii atent, că are peste sută! --Pe el, șefu’! Prima infracțiune, depășirea vitezei legale. Poate mai găsim și altele. Crăcănat, Bârneață se
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
o facă Mihai. -Nu vreau să mă cert cu dumneavoastră, este în interesul tuturor să pot discuta cu domnia sa, mai bine îl anunțați că sunt aici. -Îmi este teamă, nu știți cât rău îmi poate face.-secretara era cu adevărat îngrozită. -Bine vom face așa, eu am să vă îndepărtez cu forța din dreptul ușii, apoi dvs vă veți cere scuze în fața directorului că nu m-ați putut reține. Bineînțeles că eu voi confirma totul. Vreți? -Da, vă mulțumesc! Mihai a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
scoși din temniță, numai în cămăși, cu capetele descoperite, și purtați în lanțuri pe ulițele Constantinopolului, ca niște făcători de rele. spre locul de execuție Ialy-Kioșc, din apropierea marelui serai. De față erau, pe lângă șirurile de ieniceri și mulțimea de popor îngrozită, și sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum și ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitați special la macabrul spectacol. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Călăul i-
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
smiorcăie Dică. Vă spun cine a început. - Spune, Dică, spune! Cine a început? Și Dică a început să toarne. După fiecare turnătură, domnul Arsu îl țintuia cu privirea pe cel turnat, șuierând: - Ieși la tablă! Cine a mai fost, Dică? Îngrozit, Dică s-a oprit la al treilea. Știa ce-o să-i facă cei turnați și a riscat: - Nu mai știu, domnu Arsu! - Nu mai știi? Treci și tu la tablă! Apoi i-a întrebat pe cei turnați. - Numai voi ați
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
comită o asemenea greșeală? — Pentru că era un Abdul-el-Kebir bărbierit, curat, îmbrăcat cu un costum de gală, și nu semăna deloc cu prizonierul murdar, bărbos și zdrențăros pe care tata îl târâse după el săptămâni întregi prin deșert. — Sfinte Dumnezeule! exclamă îngrozit interlocutorul său. Și cum de Abdul-el-Kebir se afla acolo? — Pentru că o revoltă populară răsturnase dictatura, readucându-l la putere, dar tatăl meu n-avea de unde să știe asta. — Măi să fie, ce poveste! Și cum s-a terminat? — Tragic, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
muri pe drum. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă am bea din apa asta? — Habar n-am. Este ulei de mașină și am auzit mereu spunându-se că oamenii se îmbolnăvesc și rămân orbi de pe urma lui. — Orbi? întrebă fata, îngrozită. — Orbi sau paralizați, ce mai contează? — Dar uleiul rămâne deasupra apei. Poate că... — Nu putem să riscăm, o întrerupse fratele său... Nu putem ști cât ulei este suficient pentru ca un om să se îmbolnăvească și nici ce leacuri există pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apa și o să i se taie mâna dreaptă pentru că i-a amenințat cu arma pe cei ce l-au primit cu gânduri pașnice. Să i se taie mâna dreaptă! - se scandaliză blondul, întorcându-se spre tovarășii săi, care păreau la fel de îngroziți. Vă dați seama ce cereți? — Cer doar să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-l aducem pe Milosevic, se va ține de cuvânt și o să-i omoare pe nenorociților ăia. Păi, de tine depinde să n-o facă. Tonul vocii prietenului său, mai mult decât vorbele, îl îngrijoră pe Nené Dupré, care întrebă îngrozit: — Ce vrei să spui? — Că Fawcett a hotărât să te ocupi tu de problemă. Dacă reușești să-i salvezi, bine, dacă nu, cu atât mai rău pentru ei. Nu-ți bate joc de mine! — În ultima vreme, toți avem impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
kilometri de aici. După cum vezi, sunt zeci de copii fără picioare, fără brațe... Unii nu au nici mâini, nici picioare. Crede-mă, când i-am văzut mi s-a rupt sufletul. Nené Dupré privi fotografiile șocante și-și încreți fruntea, îngrozit. — Nu mă miră! recunoscu. Sunt teribile. — Înspăimântătoare, aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi aici până când începe să apună soarele și apoi ia-o în direcția aia. Sfatul meu e să mergi la prima oră din zi și la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]