935 matches
-
un glas foarte subțire: -Nu mă omorî, tătucă, nu mă omorî, nu mă omorî!”. Tăcerea și privirea împietrită a tatălui sunt mai dureroase decât cea mai violentă bătaie pentru Ana, tensiunea crescând până la paroxism ”așteptând la fiece mișcare s-o înhațe de picioare, s-o tragă jos din culcuș și s o zdrobească”, dar amânarea tatălui e percepută ca o ”piatră de moară ce îi turtește inima”. Privirea rebreniană simbolizează un cumul de sentimente: singurătatea, melancolia, agresivitatea, ca un rezultat al
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
au apărut? Din pustiu, glumește Victor. Accept situația și îi las pe cei doi tineri să se holbeze la noi. Fratele meu scoate sticlele cu vin, le pune jos provizoriu ca să scoată mîncarea. În acel moment, un tînăr se repede, înhață sticlele cu vin și o rupe la fugă. Victor era pe fază și începe urmărirea. Distanța dintre arab și fratele meu crește, crește disperat de mult. Văzînd că pierde teren Victor încearcă marea cu degetul și strigă (în românește): Băi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stăpîn pe mine. Deschid ușa și uraganul o izbește de perete, rupînd-o. Cad și eu sub un val de apă. De acolo, o văd pe Mașenka sub o tufă de trandafiri din fața casei. Se repede spre ușă, dar uraganul o înhață pe sus și o izbește ca pe ghiulea de zidul reședinței. Sîngele de pe perete a fost urgent spălat de ploaie... Era moartă. Se oprește de povestit. Oftez. Cu compasiune întreb: Ați înmormîntat-o în țara dumneavoastră?! Nu, în grădină. Sub un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unul a fost nimerit. Deci, îl pocnesc și îl întorc cu fața în sus. Ei, semăna cu dumneata. Cu părul alb și la față era roș, dar roș nu glumă. Uite, ți-ai mai revenit...face el o remarcă. Îl înhaț, îl leg și-l duc la ai mei. Îi căzuse șăpcălia și chelia se roșea în soarele acela ucigător. Ai mei l-au lăsat în soare și fără apă. Seara era deja țeapăn. Pușchea pe limba ta, spun eu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin metrou sau pe la biserici, rai, nenică. Păcat că ne-au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pasiune, cu fervoare. "S-a dat drumul la ucis." Acum, când notez aceste gânduri, la t.v. se arată o mulțime de oameni care se bagă, harnici și bucuroși, în cotețele pe unde s-au mai ascuns păsări supraviețuitoare. Sunt înhățate și zvârlite în loc. Gesturile, atitudinile, vorbele, îndemnurile îmi amintesc de o veche oroare, când, copil fiind, am asistat la cel dintâi masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare a scenelor, de parcă s-ar relua același spectacol... S-a dat liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de parcă s-ar relua același spectacol... S-a dat liber la ucis; uciderea are aceeași față; este fața amețită de dorul uciderii. Aceleași fețe ca atunci când căutau cu zel câte un nenorocit de pui de evreu, câte o mamă jidancă, înhățându-i de mâini, veseli de a-i fi prins, de a-i putea omorî. * Cum se întoarce asasinul la locul faptei, m-am dus din nou la Dorobanț. Copiii, care cară și astăzi vreascuri în căruciorul lor, mi-au cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică de la mijlocul anilor ’70 a generat și unele schimbări ale raportului de forțe în lumea literară. Brontozaurii dogmatismului istoric s-au retras în grotele lor, iar noii dogmatici, care înhățaseră deja ideea națională, grupați în jurul lui Eugen Barbu, au cedat și ei, tactic, mici porțiuni din terenul întins pe care-l controlau (povestea s-a repetat aproape întocmai în decembrie ’89). În aceste condiții, liderii de atunci ai forțelor reformatoare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
câștigat bani și ce-am îndurat . Povestea că, la început, moșul i-a confiscat pașaportul, apoi i l-a dat doar când ea se obișnuise cu păcătoșenia. Era sigur că nu putea pleca fără acte de la el, pentru că ar fi înhățat o carabinierii. Acum râdea. Avea o mască așa cum am descoperit apoi că trebuie să ai ca să reziști. E ca și cum ai fi un balerin sau un actor. Probleme în viață apar mereu, dar n-ai voie să fii trist când muncești
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Mirabeau vă va răspunde etc.“ Cel puțin la început, Mirabeau nu avea calitățile necesare unui șef de partid într-o adunare: îi plăcea prea mult să strălucească numai și numai el, să facă el tot ce era de făcut, să înhațe totul; nu știa să menajeze amorul-propriu al altora, nu avea un plan general, trăia de la o zi la alta și devenise groaza dreptei, fără să atragă încrederea intimă a stângii. Nu avea o falangă a lui, deși îi plăcea mult
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nenorocită, să-și bată joc de mine dumnealui, pentru că e de la poli- ție ?... Și mai întâi, cine ce treabă are ? dumnealui a fost amantul meu ? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la piept : - Sergent ! e beată... la arest ! Doi inși o înhață ; ea se smucește și dă să se repează iar ; dar un sergent voinic o apucă de braț și o- nvârtește-n loc : - Nu zbiera și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
l-a învățat de copil că nimic nu se obține gratis și fără trudă. Totuși, la fel ca orice om înțelept și prevăzător, Roni știa că marea șansă îți trece doar o singură dată prin față și dacă n-o înhați atunci, n-o s-o mai întâlnești niciodată. Și ar fi păcat! Așa că Black, spre deosebire de toți ceilalți (cum a fost, de pildă, "netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deșănțat"), mulțumindu-i lui Big John, a acceptat bulgărul de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
al culturii, muzeul Rodin din Philadelphia. Mă plimbam printre sculpturile mari de bron, pierdut în meditație estetică și brusc am auzit o voce exclamând: „Uite, mami, un funduleț!”. M-am întors și am văzut priveliștea: un îngeraș de țânc care înhățase cu strășnicie posteriorul lui Balzac. Apoi m-am uitat prin toată sala și am văzut că erau urme de mâini pe toate statuile, cam la aceeași înălțime de la care acest copil adorabil îl apucase pe bietul Honoré. Cu siguranță mititelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
dispozitive sunt adesea prost realizate: oferă informații neclare sau nu dau răspunsuri complete, ori sunt atât de încete, încât nu mai știi dacă funcționează sau nu. Așadar, ce fac cumpărătorii? Am văzut mulți dintre ei renunțând și plecând bombănind. Unii înhață câte un angajat și îl trag spre dispozitiv, ca să le arate cum funcționează. Ce mai dispozitiv de economisire a forței de muncă! La un magazin universal la care am făcut un studiu, angajații economiseau timp aglomerând rafturile - înghesuind pe suporturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
câte 20 - 25 km pe jos, prin nisip, printre tufișurile mari și țepoase ale deșertului, pentru a ajunge la o pompă de apă. Am înțeles atunci de ce ei nu se spală niciodată. Cum să te speli, când riscai să fii înhățat de leoparzi în drumul spre locul de unde scoți apă? De exemplu, Ciongora, a fost atacat de un leopard, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să-l ucidă; ne-a arătat pielea leopardului. Istoria lor e crudă: deportați, strămutați din loc
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care a cuprins unele televiziuni (în principal pe cele de știri) săptămâna trecută a demonstrat încă o dată că nu există limite de bun-simț în massmedia. Așa cum sa întâmplat și în cazul sinuciderii Mădălinei Manole, moartea lui Adrian Păunescu a fost înhățată de posturi ca Realitatea TV sau Antena 3 ca o pradă mult așteptată. Vreme de câteva zile, tristul eveniment a fost stors ca o lămâie, până la ultima picătură. Erau date în buclă montaje „poetice“ cu fotografiile celui decedat, imagini de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pentru dezinfecție, fiindcă spirt nu se găsea. Chinurile facerii au durat până spre dimineață când baba, care nu știa românește a spus:"O! u vas malicic est", adică, aveți un băiat. În fine, fără să mă uit la ceas, am înhățat o sticlă de secărică de un litru și am pornit prin sat, pe la prieteni și cunoscuți, să le dau vestea cea mare că sunt tată și mi s-a mărit familia cu un flăcău. Steluța a rămas la pat cele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pașaport, prezent de aproape un secol și pe la noi, la Început cu o slujbă modestă, de lizieră a pădurii, altfel spus de paznic. Nefericită inspirație, să pui lupul paznic la oi. Căci el a așteptat cu răbdare greșeala baciului ca să Înhațe ceva. Ba, În unele locuri nici n’a așteptat prea mult. Ca pe malul stâng al Prutului. Pe vremea În care Încă nu exista actuala rezervație Pădurea Domnească, de fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
2013): un medic și-a împușcat soția (tot medic), pentru bani, (mobilul crimei declarat la T.V.), după care s-a împușcat și el. Acum mai mult de jumătate din oamenii căsătoriți se despart (divorțează). La divorț, se reped toți să înhațe cât mai mult din agoniseala lor, astfel încât cei doi soți divorțați, rămân fără nimic. În cele mai multe cazuri, rămân fără locuință. Când te căsătorești, te căsătorești gratis. Când divorțezi trebuie să plătești taxe foarte mari. În anul 2012, pentru divorț la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă aminte tatălui său în ziua următoare pricina și să mă pedepsească. La aproape o săptămână, Iuda de băiat îi reamintește directorului despre fapta mea. Imediat sunt scos în fața clasei, sunt înhățat de patru zdrahoni din clasa a VII-a și mă așează cu fața la bancă, ținându-mă fix de mâini și de picioare, în timp ce un altul începe a mă croi la posteriorul meu moale, aplicându-mi peste douăzeci de lovituri, cu niște
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vlaicu era răscolită pentru lucrări de canalizare. Sâmbătă, 2 iulie 1972, după ce pun la punct și ultimele detalii privind masa colegială, plec spre Complex la ora 10. Colegii și profesorii erau deja prezenți. Când să cobor din autobuz, mă văd înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
muncă și suferință al minerului, ființa care trebuia protejată pentru că și de ea depindea existența ta ca om și a familiei tale, care te aștepta la supra față. În timp ce minerul muncea din greu în poziția culc at și săpa, calul înhăța vagonul cu care se oprea chiar în punctul în care se obișnuise, în timp ce marele investitor nu avea grijă nici de unul, nici de altul. El se gândea la afacerile sale, să fie profitabile. Să prospere. să-i fie bine. Să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin buzunare - tufă ! De unde bani ? Era între ei unu înholbat, negru ca fundul ceaunului și cu buzele răsfrânte... Se apucă ticălosul, îmi rade două pălmi și deacolo înainte, pe-aci mi-o fost drumul ! După două zile alta, m-o înhățat poliția și m-o încuiat...Pricină, ce i drept nu mi-or putut găsi...ba până la urmă, tot ei oameni cumsecade, ce să zic ?...că mi-or plătit și trenul mai departe. până la Ierusalim» Asistând la serviciile religioase ce se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]