908 matches
-
Niciodată la timp. Pașii târșiți ai disperării Care nu se împarte cu nimeni. Sunt roată, O, Doamne, ce roată pitică, Ce roată trasă de îngeri La un atelaj dintr-o scoică, Sunt mica roată. De mine depinde Tot angrenajul universului Înhămată la Carulcel Mic ce lasă în urmă Uruitul fără echivoc al singurătății. Sunt roată suind-coborând Pe treptele sinelui; noaptea mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Articolele Autorului Spre a Lui împărăție, să-i văd rază de Luceafăr, fac demers în poezie. De doru-i să nu mai sufăr. Să ajung în locuri sfinte, ochii mei pe raza Sa-i pun. Și cu salbă de cuvinte îmi înhăm speranța la drum. Calea-i lungă pân' la stele și voi bea pe săturate, roua gândurilor mele. În suflet de-a fi păstrate. Cu speranța în credință, că-L voi întâlni vreodată, îmi curge dor din peniță pe file imaculate
PE RAZĂ DE LUCEAFĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366031_a_367360]
-
insinuează în cititor ca lumina, îl cucerește, îl face pe nesimțite biruitor, prin profunzimea francă și înțelegerea tainelor care, încet-încet, se lasă dezgolite ca să-ți arate în spatele lor altele, tot mai inexpugnabile. Cuvintele, nesiluite de tirania poetului dur care le înhamă zadarnic la poveri peste puterile lor, își dezvăluie din plăcerea lor înțelesurile și subînțelesurile la imboldul sărutului și nu al biciului. Într-o lume care cultivă cu fervoare șocul, instinctele gregare irațional și premeditat dezgropate, care cultivă obscenitatea și în
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
familie la noi în țară. De câțiva ani buni nici vorbă să mai apară vreunul. Acum în zonă era căutat unul de-ai lor, un militar în termen fugar, înarmat și periculos. După ce a uns bine osiile Nechifor și-a înhămat caii la căruță înainte ca întunericul nopții să se destrame. Nu își putea amâna treburile, avea ceva cale de mers. După semne, până cel târziu spre seară, va fi ploaie. Nu putea lăsa prea mult porumbul dosit, pe tarlaua cooperativei
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
în caz de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
o...hoață Eu te-am zărit trecând tiptil Când mi-ai furat o carte-n care Scriam povești, mai vechi sau noi de dor sau adâncite-n sare.. Pusesem caii la caleașcă, Sau poate la un vechi rădvan Și-am înhămat o caradașcă Și vizitiul eu eram. Și te furam din norii tăi Ca pe-o Alice în altă țară Iar tu visai, visai că zbori. Prin noaptea lungă și fugară. Mai treci și fură, dacă poți, Povești din nopți de
CÂNTEC PENTRU O...HOAŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365237_a_366566]
-
eu cu ele; auzisem însă că furtul în timp de război se pedepsește cu moartea și m-am lipsit! Am încuiat cele două magazii cu gândul să revin după ce trece primejdia, am legat cheile bine la cureaua de la pantaloni, am înhămat caii domnului Deleș la căruță și am plecat cu lacrimile în ochi, privind pentru ultima oară raiul acela pe care-l lăsasem în urmă. Am dat bice cailor și am luat-o pe un drum lăturalnic de țară către Remetea
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
comandament cu caii și cu căruța că, dacă nu, mă împușcă. M-am dus imediat cu o patrulă a lor, formată din doi ofițeri și i-am luat, când i-au văzut celovecii, strigau bucuroși : “Aaaa, harașo, harașo!” I-am înhămat și m-au dus la comănduirea lor care era instalată în vechea primărie, nici nu mai m-au lăsat pe mine să mân caii, au pus ei mâna pe hățuri și le-au dat bice. Caii, necunoscându-i, s-au
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
din soare și pământ prin rădăcinile ființei butucului, scurse pe serpentinele rugilor sacri la cristelnițele boabelor de viață, pace, bucurie și plăcere, ale strugurelui Cotnari, cel mai dulce strugure, cel mai curat, cel mai generos, cel mai gustos, cu spirit înhămat cu hamuri de fireturi sufletești alături de caii vieții ce trag șareta timpului spre rai de veselie, gust de dulceață și cântece de inimă, de minte, de iubire, neiubire, drag, dor, patimă lumească, uniformă cu miracolele cosmosului! Din stăpânirea domnilor, boierilor
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
fiară Fără vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de
DATI-MI NUMAI UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365679_a_367008]
-
Autorului 8 REVENIREA Acum după ce toată festivitatea s-a terminat, calul trebuia dus înapoi la brigadă. Contabilul Nistor l-a luat pe Suman și pe Cezar, ducându-i la padocul care le fusese gazdă, de unde au luat șareta. L-au înhămat pe Cezar la șaretă și erau gata de plecare. Atunci a apărut brigadierul Bârcă cu nimeni alta decât Cocuța care voia să meargă la brigadă. Brigadierul și contabilul i-au lăsat pe cei doi tineri să meargă cu șareta spre
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
drumul spre casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, a ajuns imediat în goana cailor la casa de naștere, unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
din 1957² apar următoarele informații: “Imediat după întoarcerea din U.R.S.S în România, în 1929 luă parte, cu ocazia grevei minerilor de la Lupeni, la ancheta întreprinsă de ziarul Lupta. În loc să protesteze împotriva guvernului, care împușca pe greviști, Panait Istrati, înhămat la carul burgheziei, arunca răspunderea crimelor pe seama ațâțătorilor la grevă din sindicatul muncitorilor”. Dar, revenind la cele scrise de Le Monde, Panait Istrati se simte obligat să intervină pentru a clarifica lucrurile spunând că, ancheta sa de la Lupeni “unde au
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
rusești ca de pildă: „davai cias... iopt-foiu mati” și celebrul „dalico Berlin?”. Cel ce pusese întrebarea era un uzbec janghinos cu patru ceasuri pe fiecare mână și cu un deșteptator atârnat de gât... ce mâna o cotigă la care era înhămată o mârțoagă. Cred că le furase de la vre-un biet țigan. Aceștia ne-au „eliberat” și ne-au dat înapoi cu un secol... de va mai trece o generație până ne revenim. Ovidiu CREANGĂ Toronto, Canada 14 februarie 2011 De
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
proprii, cultivate și dezvoltate în timp, până au devenit deprinderi, toate aceste calități sunt în măsură să ofere cititorilor și confraților umoriști, un bun prilej de divertisment intelectual și o stare spirituală bună, stimulându-i în același timp să se înhame și ei la caleașca umorului românesc. Umor concentrat în pastiluțe vitaminizante de spirit, sarcasm și ironie, atât cât să nu devină răutate, piper și sare, ingrediente absolut necesare, cât să dea gust, pilde morale și învățături din pățanii amuzante, toate
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
două lacrimi udară genele lungi. - Iar n-ai minte! Tu crezi că, dacă țărănoii ăia inculți, e vorba de străluciții tăi înaintași, și-au pus slugile lor să mă picteze îngenuncheat în fața leșinatelor voastre de domnițe, abia aștept să mă înhame’ unu ca tine. Scuză-mă, dar ești un cretin! Și dacă nu te spulber cu răsuflarea mea acum, este pentru că, orb cum ești, nici nu-ți dai seama că toată mascarada asta este făcută pentru ca tu să fii cel vânat
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
Doamne, a trebuit s-o părăsesc, cum zici tu, dar n-am părăsit-o, ci am dus-o în lume. Când pieptul meu a ajuns la hotar, eu am luat hotarul în piept ca pe un elastic și m-am înhămat la el, și astfel l-am dus cât mai departe în lume. Sau, cum zice poetul, eu am dus patria în lume și am vărsat-o în Univers. (mică pauză) Dacă aș fi rămas în ea, în satul meu, ori
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
la care a ajuns, pentru liniștea de care are cum parte. Mi-au venit mai multe idei pentru o ipotetică privatizare, un birou mic și flexibil, compus din câteva colege capabile, toate tinere care știu meserie, în stare să ne înhămăm la orice muncă dar, din lipsă de fonduri, a trebuit să renunțăm. M-am întrebat într-o zi, când a trebuit să asist fără voia mea la un proces de divorț, cum ajung doi oameni care s-au iubit și
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
în: Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului E-atâta pace în ninsori Și-n fulgii care stau să cadă Că-și lasă pasul în zăpadă, Amprenta, de mai multe ori Iubita mea cu trup de ger Înhamă caii suri la sănii Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i Mânăm ca niște mesageri Privește-n jur: poclade albe Acopăr răni câte mai sunt Și se revarsă pe pământ Lumina blândă-a unor salbe Coboară îngerii și-și lasă
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346655_a_347984]
-
imagistice care schimbă secvențele, trecând de la șocant la genuitate: "A, dar partea feminină, tributară/ rațiunii, vrea/ spectacol... Spectacol? Spectacol, da, strigă fata/ pichetul, în aer liber... Așa... Atunci, na, vizionarule, îmi zice Faeton, o/ să fii tu conducătorul leului, ăsta/ înhămat la carul/ meu: gata? La luptă!...". Memoria este mai degrabă un catalizator al realului. Inima receptează prin filtrul ochiului o realitate văzută printr-o lentilă conversă. Impresia e a unei alunecări într-un labirint întunecos la capătul căruia te așteaptă
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
lucid, chiar în alertă uneori. Pe cale de a mă naște. Ăsta cred că este scriitorul: mereu pe cale de a se naște, un amestecător de nori, un pieton desculț pe cărbuni încinși. Dar asta se întâmplă doar la cei vânduți definitiv. Înhămați pe veci la jugul minunat al scrisului. Eu sunt doar un diletant. Rudă cu Pandele de la sculărie, vecin cu bormașina de cartier. Agățat de frontispiciu, înscris la tabula rasa. N-am destule cuvinte sau am prea multe. Vin greu ori
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]