1,406 matches
-
din aceste caracteristici o veritabilă emblemă. Brâncoveanu îi rezervase bisericii mari a mănăstirii și funcția de necropolă domnească (unde Voievodului nu i-a fost dat să-și afle liniștea). Pronaosul, lărgit ca și la Curtea de Argeș, urma să adăpostească locurile de înhumare (mormintele nu lipsesc) numai că la Hurezi spațiul liturgic nu mai este despărțit de cel sepulcral de douăsprezece coloane (cu niște posibili corespondenți în cei 12 apostoli). Nartexul de la Hurezi are în zona centrală două coloane masive care sprijină bolțile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
forma unor practici și rituri, însoțesc plecarea mortului și alcătuiesc un fel de tratament al cadavrului: așteptarea de trei zile după expiere („quam primum exporaverit”), scalda rituală, „îmbrăcatul”, veghea „în odaia cea mare a casei”, slujba religioasă, condusul la biserică, înhumarea 22. Regretul după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - „dolor”, jalea, lacrimile), cu exprimări în care văduva avea apariții frecvente și impresionante, mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că, alegându-l Domn pe Constantin Cantemir - „cu cheltuiala lui Șerban-vodă” -, boierii ținuseră cont și de faptul că era că era „moșneagŭ fără doamnă” (deși fusese însurat, se pare de patru ori). Scenariul „spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iași”), cortegiul era refăcut și pornea la drum „cu mare pompă”; „în drum, aceștia trebuie să respecte același reguli față mort pe care le respectau față de domnul în viață”39, căci ei aveau de suportat presiunea unui „public temporar” 40. înhumarea era însoțită de dangătul neîntrerupt al clopotelor, de sunetele instrumentelor muzicale și de salve de tun, „care nu încetează până ce nu se umple groapa” (terram primus sepulchrali arcae incii metropolita”) 41. După părerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Slatina (trad.) „[Această groapă este a monahului] Pahomie, care s-a strămutat din viața de aici la veșnicele lăcașuri și a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna mai, 5” a avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și înfrumusețat-o Doamna Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
28. 61. Vezi Iulian Marinescu, Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), București, 1910. 62. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 616. 63. Nu la Slatina, cum dintr-o scăpare (spun „scăpare”, fiindcă în altă parte, în aceeași carte, locul înhumării este corect prezentat) am scris într-o carte acum câțiva ani (vezi Voievodul dincolo de sala tronului, p. 406). 64. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României; fasc. I, Editura Minerva, București, 1905, p. 54, nr. 117. 65. Vezi Constantin Rezachevici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Înfășurat În pânza pe care s-a pus pecetea lui Ranjit Singh, luat de acolo și așezat Într-un cufăr, la care maharajahul a fixat o Încuietoare zdravană. Cufărul a fost Îngropat Într-o grădină din afara orașului, aparținând ministrului. După Înhumare, spațiul a fost Închis cu un zid și Înconjurat cu santinele. În a patruzecea zi, când era fixată data exhumării, au venit la acea Îngrăditură un mare număr de autorități ale durbarului Împreună cu generalul Ventura și câțiva englezi din vecinătate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acest fachir - al cărui nume era Haridas - patru luni sub pământ, când era la Jammu În munți. În ziua Îngropării sale a poruncit ca barba să-i fie rasă, iar la exhumare bărbia Îi era la fel de netedă ca În ziua Înhumării, producând astfel o dovadă completă a capacităților sale vitale care au fost suspendate de-a lungul acelei perioade. El l-a convins, de asemenea, să se Îngroape la Jesrota, În munți, și la Amritsar, și la fel În Hindustan, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
viață și moarte. Nevrând totuși să suporte altă Încercare, mai mulți dintre englezi s-au Îndoit de adevărul istorisirii și au refuzat să creadă Într-o asemenea putere uluitoare*240. Dar e absolut sigur că nu au existat Înșelăciuni În ceea ce privește Înhumarea fachirului, făcând experiența sa lesne de realizat, iar cei angajați sau asociați cu el, cărora li se Încredințase sarcina recuperării energiilor vitale, ar fi fost cu necesitate familiarizați cu misterul și capabili, după decesul său real, să-i Întreacă exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Rareori literatura de specialitate vorbește despre un interval de timp atât de mare; 250 de ani e o perioadă care depășește, câteodată, chiar și cele mai optimiste evaluări ale capacităților de tip yoga de a reveni la viață după experimentul Înhumării. Honigberger asociază aici, așa cum probabil asocia istorisirea pe care o relatează, Înmormântarea În poziția lotus, documentată deseori prin excavațiile arheologice chiar și pentru epoci preistorice (la Mohenjo-Daro), și resuscitarea după Îngropare (Îngropare volitivă, deci experiment, de unde „tehnică fakirică”). Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Lahore În 1865, când avea numai 25 de ani, reședință unde va fonda și prezida Punjab University College 4. În septembrie 1996, mormântul familiei Honigberger din Cimitirul Evanghelic din Brașov era greu identificabil fără ajutorul vechiului catalog cronologic al Înhumărilor. Ultima dintre casele din Brașov În care a locuit a fost transformată de curând Într-o cafenea, aproape de Piața Sfatului, numită Orient 5. Numele i l-ar putea purta un viitor program arheologic internațional În Afganistan și Pakistan, ori măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
folosit ca prefață la volumul Ora fantastică (1944; Premiul „Socec”). Spre a forța atenția publică, poetul a recurs, în 1940, la o farsă: și-a anunțat în presă, cu concursul unor amici, decesul și a lăsat să se descrie ceremonia înhumării. În primii ani postbelici îi sunt găzduite versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Democrația”, „Facla”, „Tinerețea”, „Opinia liberă” din Ploiești și i se editează Cetățile albe (1946). Se căsătorește în 1947 cu Despina Berlingher, profesoară la Turnu Măgurele, unde se
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
excepția punctuală de la caracterul delimitator sau total al instituției. Funcția esențială a acestei recompense este să conserve și să întărească legăturile individului cu societatea („susținerea unui examen de către persoana condamnată”, „menținerea relațiilor cu familia persoanei condamnate”, „participarea persoanei condamnate la înhumarea unui membru de familie - soț/soție, copii, părinți - sau pentru rezolvarea altor situații grave, familiale sau de altă natură”). În același timp, permisiunea ieșirii din penitenciar contribuie la pregătirea reintegrării sociale a deținutului, atenuând efectele deculturației, produsă ca urmare a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru a scăpa de el, Sebastianus își biciui brutal calul și se avântă în galop. Ajunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare principale. Erau aproape treizeci de ani de la Înhumare. Aveau de ce să se minuneze cei trei și nici Mușu nu se lăsa mai prejos.) „Cumplită pedeapsă pentru vânzători“ - am zis eu, dar Mușu deja uitase despre ce Îmi tot povestise până atunci și privea țintă bucata de piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toate aspectele, atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere sufletesc. Cel mult, ar putea invoca faptul că n-a fost prezent nici un medic ca să certifice decesul, că Înmormântarea nu a Îndeplinit procedurile stabilite pentru o Înhumare corectă și, ca și cum un astfel de caz ar fi fost inedit, că mormântul nu numai că nu este identificat, dar cu toată certitudinea i se va pierde și localizarea când va cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-l împrejmuiesc (dincolo de care începe calea ferată). Toată această mare mulțime a păstrat o tăcere adâncă și impresionantă pe întreaga durată (de aproape o jumătate de oră) a întrunirii, și s-a împins doar ceva mai în față în momentul înhumării. După aceea, absolut spontan (nu se știe cine a început), întreaga mare de oameni a intonat unul dintre imnurile favorite ale lui William, un cântec pe care, nu știu cum se explică, toată lumea din Ennistone îl cunoaște. La acest mișcător și memorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din partea mea și a familiei că doar atât mai putem face pentru omul bun, prietenul adevărat care a fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trebui să se consulte bibliografia (Bloch-Smith, 1992; Nurkowicz, 2006). Simplificând și schematizând argumentul, mormintele puteau fi individuale sau să conțină mai multe corpuri, excavate în stâncă sau în cavități naturale, săpate în pământ sau în nisip, chiar aproape de suprafața pământului. Înhumarea trupurilor se putea face în mai multe moduri: pur și simplu acoperind trupul cu pământ, depunându-l într-un recipient rectangular delimitat de pietre sau uneori de cărămizi, rareori adăugând un fel de paviment sau o suprastructură cu boltă; introducând
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
146 euro. Și în moarte inegalitățile se mențin. În cimitirul Père-Lachaise nu există un interval de concesiune mai mic de zece ani, costul fiind în acest caz de 650 euro, iar perpetuitatea ajungînd la 7 720 euro. În cimitirul Thiais, înhumările persoanelor singure, fără legături familiale, pun în lumină singurătatea multor parizieni. Mormintele, plătite și întreținute de serviciile municipale ale capitalei, în întregime albe și asemănătoare, se deosebesc cel mult printr-o placă modestă cu numele mortului, atunci cînd acesta nu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei onoarea de a fi rămas între cei pentru care finalul nu putea să se-ntâmple. Ajunsese la performanța de a desluși în orice om viu contribuabilul la o înhumare: știa de la ușă procentul de recompensă pe care clientul l-ar fi plătit pentru ca lui să nu-i vină rândul. În sufletul său de tâmplar, pacifist și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona se-nchipuia un negociator: lega viața de moarte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
V. 4.3. Rit și ritual în necropola callatiană Una dintre caracteristicile necropolei o constituie înmormântările comune: aproximativ 1/3 din morminte cuprind între 2-12 schelete, iar cele mai multe, circa 2/3, sunt morminte cu un singur schelet. În mormintele comune - înhumările au avut loc succesiv, într-o perioadă de timp mai îndelungată. Absența inventarului în multe morminte ne determină să le datăm pentru secolele V-VI, când dispare obiceiul depunerii obiectelor de podoabă și a ofrandelor în morminte datorită adoptării creștinismului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de sticlă și mai ales de ceramică. În toate mormintele cercetate s-a constatat practicarea exclusivă a ritului inhumației. S-a constatat arheologic prezența mormintelor individuale, dar și a celor colective de 2-6 persoane, potrivit scheletelor identificate în aceleași locuri. Înhumarea mai multor schelete într-un singur mormânt nu este o excepție pentru necropola tomitană: morminte cu două schelete au putut fi întâlnite și în necropola de secol IV de la Histria și în cea callatiană, unde au fost descoperite morminte cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
succesiv, reapar înmormântările birituale (morminte de incinerație-inhumație), înmormântări efectuate sporadic și aparținând diferitelor epoci (elenistice, romano-bizantine). Ritul incinerației a fost redus ca importanță în secolele IV-VI, în urma ascensiunii creștinismului care interzicea această practică rituală, substituind-o cu cea a înhumării, motivată de învierea totală a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației Ritul inhumației a înlocuit masiv ritul incinerației între secolele I-VI. Fenomenul, specific Imperiului roman în ansamblu, pentru perioada în discuție, putea, prin prezența altor indicii
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ilustrează prezența elementelor paleocreștine, deosebit de importante pentru istoria creștinismului timpuriu pe teritoriul românesc: 1) Beroe (Piatra-Frecăței, jud. Tulcea), unde mormintele în groapă simplă sunt cele mai frecvente. În acest sit arheologic s-au surprins înmormântări simple și duble, reînhumări și înhumări doar de cranii. Mormintele sunt în groapă simplă (scheletul așezat direct pe pământ), apoi, morminte cu țiglă, cu pietre, cu lemn (toate aceste adaosuri necesare protecției scheletului în manieră totală (sicriu) ori parțială (pe una dintre laturi). Orientarea majoritară a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]