577 matches
-
tot terfeliseră ani de-a rîndul: iubirea fetelor nu chiar de tot neprihănite, dar oricum, niște Îngeri, unele, față de cei doi țapi. Sau armăsari, cum, neîndoielnic, se considerau În sinea lor; unul dintre ei putea să o pățească, Thomas. O Înjosea zilnic pe iubita neiubită, chiar dacă se dovedea politicos, galant, dar așa se purta cu toate femeile, mai ales În ultima vreme; urmare, poate, a faptului că, de ceva ani, acesta preda etica, ar fi putut, oarecum veninos, să zică Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului capabilă, mai degrabă, să oblojească și să vindece rănile, decât să împresoare cu sarea judecății, care descurajează și înjosește. Ne revine în inimă și minte icoana samaritenei. Această femeie, căreia Isus îi vorbește cu plăcere și pe care aproape pare să o curteze - simbol al umanității din toate timpurile, este o imagine a relațiilor lichide, destul de numeroase în zilele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și cu alt contur? Nu vom fi atunci îndreptățiți să așteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparența iluziilor noastre nu ni s-a revelat? Vitalitatea României va trebui să-și găsească odată o expresie, deoarece ne-am înjosit prea mult în trecutul și prezentul nostru pentru ca, într-o explozie, să nu ne trăim o adevărată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist când am vorbit de România; dar cred că viața este destul de irațională ca să înfrîngă un ireparabil al istoriei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămase goală, reflectată de oglinda cabinei... Ochii lui se primblauși cuprindeau cu sete acel corp de marmură, ar fi voit s-o prindă-n brațe... dar o mișcare rece a mînilor ei îl opri. - Sunt demonul amorului, nebunule! De ce te-njosești înaintea mea [? ]... - Nu mă-njosesc de fel... dar eu sunt om... Lasă-mă să recapăt putere asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cabinei... Ochii lui se primblauși cuprindeau cu sete acel corp de marmură, ar fi voit s-o prindă-n brațe... dar o mișcare rece a mînilor ei îl opri. - Sunt demonul amorului, nebunule! De ce te-njosești înaintea mea [? ]... - Nu mă-njosesc de fel... dar eu sunt om... Lasă-mă să recapăt putere asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o femeie iubită sau pe care crezi că o iubești, torturat de bănuială, sfîșiat de gelozie cînd știi că alții o privesc, o ating, o iubesc și acea cruntă indiferență pe care o resimți în prezența ei. Tragi sforile, te înjosești ca să o faci să vină lîngă tine, iar cînd este acolo, nu mai vrei nici să o vezi, nici să-i vorbești, te plictisești în compania ei. Iar dacă vrei să scapi de ea, suferința reîncepe... Să ne aducem aminte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la poporul său decît să urmeze în viață calea dreptății și a virtuții adică abținerea de la orice satisfacere a instinctelor pe care morala noastră de azi o condamnă ca fiind vicioasă"524. Și totuși, acest sacrificiu, departe de a-i înjosi pe indivizi din punct de vedere psihologic, îi înalță, le dă încredere în ei înșiși. De ce? Pentru că acei conducători îndeplinesc pe lîngă ei toți rolul unui supraeu sever, dar drept, cum se crede că sînt părinții. Iar faptul de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
confesiune și rasă? Pentru astfel de proteste împotriva bătăii în armată ai fost acuzat? Acuzatul: Nu. Știindu-se ce idei nutresc, s-a presupus că am participat la o corecțiune intimă pe care a primit-o un gradat, obișnuit a înjosi pe anume elevi, camarazi ai noștri, la instrucție. Insă am fost achitat de această presupunere. Președintele: Este adevărat, acuzat, că ai amenințat pe subprefectul Iliescu "că va răspunde" pentru purtarea lui față de dumneata?. Acuzatul: In felul cum puneți întrebarea, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă pândește cu îngrijorare. Dacă aș încerca să fug, m-ar lovi fără milă cu patul puștii. Nu face nici cea mai mică nuanță între un hoț de buzunare analfabet și mine și-mi spune "mă", fără bănuială că mă înjosește. De i s-ar demonstra prin mijloacele potrivite pentru mintea lui că sunt un Pascal, un Newton, sau cine știe ce mare bărbat de stat, nu s-ar zdruncina cu o centimă din certitudinea lui. După el, există două feluri de dimensiuni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pedepsește singur, "poziția melancolică în stare pură" (ibidem). Convingerea este: "Eu sunt cea mai nevrednică persoană din lume". Eu-Tu+Ei Reprezintă poziția servilă a oamenilor care aleg să muncească pentru bacșișuri din snobism, nu din nevoie. "Eu m-am înjosit, iar tu m-ai răsplătit bine, nu ca restul, care sunt inferiori", sună sloganul acestei atitudini. Eu-Tu-Ei+ Este "poziția invidiei servile și, uneori, a acțiunii politice. "Ei ne urăsc fiindcă nu ne descurcăm la fel e bine"" (ibidem). Eu-Tu-Ei Exprimă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii. Ironia este o armă; ca și disprețul, are drept sursă stările sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază pe "dorința de a înjosi sau de a ameliora, ea este toxică din punct de vedere relațional în măsura în care face să crească tensiunile și resentimentele fără să aducă o apropiere în căutarea soluțiilor" (idem, p. 187). Dacă umorul apropie, ironia îndepărtează; ea face dovada "unei stări
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Mă tentează o parafrază platoniciană: "Dar spune-mi, Criton, ne putem închipui un înțelept din vechime sau vreun mare tragedian învățîndu-i pe oameni ce este drept, frumos și bun, iar el purtîndu-se asemeni unui scrib de rând, care disprețuiește și înjosește prin fiecare zi a vieții sale tot ce a spus și a scris sau, dacă e pictor sau artist în piatră, tot ce a stârnit de preț în noi prin zugrăveli și cioplitură?" Astăzi a fost seara lui Sorin. "Sorel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încrederea poporului călcând în mod rușinos datorințele sale cătră D-zeu și cătră patrie, nu numai a amăgit poporul român la răsculare și prin aceasta a fost îndemnătoriul la atât [e]a pustiiri și vărsări de sânge, ci s-a înjosit încă la tradarea de patrie, ce nu i se poate ierta niciodată, ba nu s-a înfloriat a provoca, a îndemna și a mijloci irumperea de putere armată străină în țară, pentru a măcela pre poporul propriei sale patrie, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ideologia romană, care îi determină până și reacțiile cele mai spontane. Personajul chaucerian dobândește valențe noi, apare ca fiind altruistă, nu se gândește doar la reputația proprie, ci mai mult la cea a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideologia romană, care îi determină până și reacțiile cele mai spontane. Personajul chaucerian dobândește valențe noi, apare ca fiind altruistă, nu se gândește doar la reputația proprie, ci mai mult la cea a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iraționalul ei o și face să reziste la noi de la Cuza-Vodă care începe „muștra”, adică instrucția sistematică, și până în prezent când, totuși, va deveni voluntară. Un personaj al lui G. Călinescu, Gavrilcea, își instigă camarazii să bată un gradat care înjosește recruții. Al doilea război mondial nu are parte la noi de literatura consacrată primului din cauză că realitatea lui a fost falsificată cu hotărâre și obstinație. Partea de luptă în Est a fost practic trecută sub tăcere, de am zice că armia
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Crede că simte și, În realitate, interpretează. Joaquín Monegro, personajul romanului lui Unamuno, furat de pasiunea lui, nu crede că ceea ce simte e invidie. Crede că percepe obiectiv răutatea celor pe care Îi invidiază: „Ei s-au căsătorit ca să mă Înjosească, să mă umilească, să mă denigreze; s-au căsătorit ca să-și bată joc de mine; au făcut-o Împotriva mea”. Invidia e un stil afectiv curios. Cu toții putem „invidia” pe cineva mai frumos, mai puternic, mai fericit, mai simpatic. Mereu
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un fel de literatură de rahat cu care-i spoiesc pe fruntași politici sau administrativi care acceptă să plătească din gros (ori să-i pună pe alții să le suporte) hachițele imagistice. Textele cu pricina, clișee aplicate unor persoane publice înjosesc pe autorii, adulații și publicul cititor. Cine acceptă să fie "lins" astfel are nu numai fundul gros ci și obrazul iar cine concepe asemenea texte are grave 203 probleme de sănătate mintală, de morală și... de viaț ă. Jigodismul acceptat
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
problema că trebuie să faci o școală, ca să ai un viitor [...]. Abia după ce a apărut colectivizarea, în '62, [...] părinții și-au schimbat poziția în ceea ce privește școala [...], auzind că la colectiv te duci cu ziua să muncești nu au vrut să-și înjosească până într-acolo copiii, încât să ne oblige să rămânem în sat și atunci au înțeles că pentru a ne fi mai ușor la oraș avem nevoie de școală" (Elisabeta Stănciulescu, Sociologia educației familiale, vol. II, Editura Polirom, Iași, 1998
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]