638 matches
-
în luptă pentru apărarea acestor meleaguri să continuăm ospățul până în zori, iar de mâine dimineață ne vom ocupa, conform tradiției și datinii acestui neam, de înmormântarea sa. Să-l ducem în camera de veghe și pe rând să-i aducem înlăcrimați întreaga noastră recunoștință! Să sune trâmbițele și să bată clopotele în continuu trei zile și trei nopți ca să răsune ecourile din munte în munte! Dorința pe care o exprimase principele ca întreaga suflare să continue veselia până în zori, nu i-
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
din întoarcere mai e un lest. Am respirat la schitul din Dervent Un aer mirosind a pietre sfinte Și-un suflet rătăcit în oseminte Sclipea în mod ciudat, fosforescent. În trup eu port clepsidre sfărâmate Și-n suflet doar lumini înlăcrimate. SONETUL ISPĂȘIRII În vârf de stea se răstignește vântul Și-o aripa atârnă-n cornul lunii În ochii limpezi se rotesc păunii; Pe crucea milei astăzi port Cuvântul. Mi-e tâmpla rezemata de-o himera De-un plâns ferice care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Aniversari > ION PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din ontologicul abis: Oase plângând (1982). Ultimul volum antum al lui Nichita Stănescu, Oase plângând, alcătuit în octombrie-noiembrie 1982, însumând 33 de poeme, «o continuare de aur a volumului Belgradul în cinci prieteni», «s-a tipărit în colecția de poezie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
coada securii... Copil fiind, pe vremea când tatăl său, “omul stăpânirii”, judeca în ogradă pe cei răzvrătiți sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânși de durere,(pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimați, ochii aceia albaștri ca Arieșul:“ Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alții să crape de sătui!” În casa dascălului Mihai Gomboș- întemeietorul unui neam de cărturari, Avrămuț
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
a avut loc Revoluția. La Vidra, la Câmpeni, Roșia Montană, Detunata, Abrud sau Bucium, Iancu refuză de asemenea întîlnirea cu monarhul. 1855, toamna. Pe Câmpia Liber tății de la Blaj, cu creștetul descoperit, „ca în fața unui altar”, Craiul Munților, cu ochii înlăcrimați scrutează depărtările... „ Eu nu-s Iancu. Eu sînt umbra lui Iancu, Iancu e mort!” 1872. Țara Zarandului... „ Câtă lume am umblat eu, țară mai bună, mai dulce, mai bogată, cu oameni mai primitori ca Țara Zărandului, n-am aflat. Dacă
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se transforma în avalanșă. Am decis! Doamne, pentru-a câta oară decideam EU!? Ne luăm uneori responsabilități mult-mult prea
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu fiarele... de tot felul, ale acestei lumi. I-am adus apă și mâncare, dar atunci nu s-a mai atins de nimic. Când îl mângâiam inchidea ochii înlăcrimați și ofta greu. N-am putut afla pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
Fratele văzu inima-i frumoasă: - Peste zile opt, îl primim la masă! Spre rai înc-o treaptă astfel a urcat Prin inima-i bună și suflet curat. După aste zile starețul muri. La masă copilul seara-l regăsi. Era fericit și înlăcrimat, N-aveau frimituri: Domnul l-a iertat. - Am văzut azi raiul, striga tuturor! - Oare, e posibil? zic monahii-n cor. - Spune cum arată? i-au pus întrebare. Iar el le răspunse: - E plin de iertare! După ”Basmul din Carpați” a
SUFLET CURAT de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342395_a_343724]
-
trebuie neapărat să faci ceva rău, este suficient să stai pasiv și să observi râul pe care-l fac alții, nestingherindu-i...asistăm neputincioși la dramă familiei Bodnariu, Marius și Ruth Bodnariu care de aproape o lună trăiesc cu ochii înlăcrimați, așteptându-și copiii să vină acasă. Barnevernet, Protecția Copilului din Norvegia a smuls cu forța copiii familiei Bodnariu: Eliana (9), Naomi (7), Matei (5) și Ioan (2) pe data de 16 noiembrie iar pe data de 17 noiembrie, Ezekiel (3
COPILAŞII FAMILIEI BODNARIU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342642_a_343971]
-
ezit, de ce m-ascund, că doar te văd, cu brațele-ți imaginar deschise, e doar un truc al tău, l-am mai întâlnit odată, erai... pe malul mării, răvășita toată, cu părul, parcă, smuls de vânt și ochii-ți verzi, înlăcrimați, brațele-ți deschise, deodat` mă așteptau, să mă strângi la pieptu-ți cald și mai apoi... târât am fost de tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor iubiri, ce nu le pot uita, vrăjit, ca în povestea sirenelor lui Ulise
DESFRÂUL MARILOR IUBIRI de COSTI POP în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342655_a_343984]
-
că Dina era însărcinată și nu vrea să spună cu cine. Cum să-și anunțe părinții, care-și puseseră atâta nădejde în copiii lor? Tata luă primul tren spre București și, după o noapte de conversații, mai dure și mai înlăcrimate, află de la Dina că cel care profitase de naivitatea ei fusese un tânăr de la școala de ofițeri...căruia nu-i știa nici numele. La prima oră, când se dă raportul la unitatea militară, comandantul o puse pe Dina, care mergea
SFÂNTA ZI DE DUMINICĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341575_a_342904]
-
frumoasă ca o iubire, alinătoare ca un sărut, râvnită ca o fericire, prețuită ca o viață. Daniela Vlădescu are o voce fermecătoare și cântă melodii ce tind să lumineze cel mai frumos drum, dar să aducă aminte și de cel înlăcrimat. Iubim, iubim și călătorim neîntrerupt prin anotimpurile propriilor vieți. Vieți de ani mulți mângâiate și îngânate de melodiile Danielei Vlădescu. Vieți cu speranțe care de-au fost colbuite jos, le-au scuturat cântecele Danielei Vlădescu, iar de-au urcat la
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
ființială și morală: „Eminescu să ne judece.” Ce splendidă apelare, exemplară. În adevăr, pe noi cine ne-ar putea judeca mai presus de domnul Eminescu? Din acest filon nobil de vitalitate și onestitate spirituală vine și Grigore Vieru.” (Omul Duminicii-Cuvinte înlăcrimate, cuvinte de neuitare pentru poetul Grigore Vieru. Ed. Prut-2014, p. 449-450) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960). Fiu al satului Crăiniceni din comuna Păltiniș-Botoșani, vlăstar ales al credincioasei familii a lui Maxim și Ecaterina. Și-a pierdut mama doar la șase
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
NOIEMBRIE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În rama plumburie cu arabescuri grele a norilor fățarnici și prea îndestulați, noiembrie întinde din funigei perdele și-ncepe a picta cu ochi înlăcrimați, gutui rubensiene cu licăriri solare, pălind însângerarea fondului tițian, trădând natura moartă cu tușele polare stropite prin ferestre de-albastru marțian. Fântânile-nghețate cu licăriri cubiste, ornează câmpuri nude și poleite trist, cu linii alungite și mult prea pesimiste, trasate
TABLOU DE NOIEMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341124_a_342453]
-
legăna încet spre mal, când te-am văzut venind călare, pe creasta unui val. Se întunecase când de mine, ca briza te-ai apropiat, pe cer erau aprinse stele când ne-am îmbrățișat. În ochii tăi, albastrul-violet al cerului părea înlăcrimat, când mâna ușurel ți-ai strecurat, prin părul meu înmiresmat... Și chipul tău, sculptat tot în Carara, a strălucit în brațe-mi seara. Ce întrebare, ce răspuns iubirea ar fi fost de-ajuns... A fost o vară minunată, cu zile
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
orologii ce sună goale-n noapte... încerc timid să merg precum o fac ologii dar drumuri ce converg în puncte de lumină dispar încețoșate și-n sufletul-grădină de flori înrourate te caut cu privirea iar peoapele-mi plecate regretă rătăcirea rămân înlăcrimate căci asta mi-e menirea DEZAMĂGIRE Am așteptat un semn dar nu mi-e dat Să-mi bucur sufletul însingurat de vreme Ce-i ferecat de nu știu ce blesteme Iar tot ce mă-nconjoară e trist și-nnegurat. Demult, când totu-n
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
salutat cu: „Bine te-am găsit, maica Romă”. A pătruns în Romă prin Via Compana a trecut pe langă Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu și Palatinul, Forul Român și ... deodată - Columna. „- No că ăsta este! Aici, obosit și cu ochi înlăcrimați, ciobanul din Cărțișoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaș până când a citit toată istoria de pe el. Și-abia apoi și-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Romă. Din desaga lui din
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
ani, am preluat o clasă de-a IV-a (elevii mei erau cu 8 ani mai mici decât mine!)...apoi, după absolvirea facultății, la Loga, bobocii de-a IX-a, cu mustața mijindă și vocea-n schimbare...cu d-re înlăcrimate...de acneea juvenilă... Răsfoiesc pozele lor...ale mele...ale Timpului... Când am fost mică, voiam la școală...Când am fost la școală, voiam să fiu cântăreață la un birt...Când am fost în liceu, mi-am dorit un prieten...În
ÎNCĂ O TOAMNĂ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343818_a_345147]
-
le-a scris, dar mai ales prin sufletul pe care ni l-a dăruit necondiționat nouă, tuturor!”, e doar o pulbere a unui troian de cuvinte ce s-ar așterne în calea amintirilor despre textierul Aurel Storin, ninse din sufletul înlăcrimat - a câta oară - al actorului Alexandru Arșinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A luptat! A lăsat pacea și însemnele păcii arborate la cetățile muzicii ușoare ce-au să rămână în adierile vremilor până când sufletul românesc nu va înceta să
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
fir cât mai subțire. Să mi se vadă ochii În globuri de safire. Mănuși de domnișoară Și proaspătă mireasă, Din flori de primăvară Pun lăcuste să-mi țeasă. Cu roua de pe frunze În mii de diamante, Îmi spală buburuze, Priviri înlăcrimate. Dar plânsul nu-i de jale, Să îmi strice nuntire. E bucurie mare, Ce mă scoate din fire. La nuntă trâmbițată De o codobatură, Vine fauna toată, Să-nceapă aventură. Pe Dor din codrul verde, Cu straie de crăișor, Doar
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
să vezi că m-am îmbătat și-am intrat în f’un câcat de mi-or lua ăștia gâții... Ce dracu’ mă fac acu’!? Nu a avut timp să afle răspunsul fiindcă în birou a dat năvală iubita lui soție, înlăcrimată, cu părul vâlvoi, și care, plină de pasiune plus niște dulci promisiuni, îl strânse în brațe șoptindu-i: - Hai, acasă acum, să-ți dau costumul și să te speli pe față, că nu se face, dita-i primarul să arăți așa
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
TALE Autoare Maria Giurgiu Sub razele afumate ale felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
moartea de ea. Am citit într-o carte... Și tot așa trecu vremea, fără ca bietul de el să-și schimbe traiul... Când fură să se-mplinească șapte ani, fratele i se arătase iar. Acum, cu o privire sfâșietoare și ochii-nlăcrimați, îi mărturisi cât de dor îi este. Îi destăinui că tot așa îi spunea și lui tătuca, mort înainte, până să-l ia la dânsul. Îl sfătui iar să vândă casa, să părăsească satul, s-afle vatră nouă, că de
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
că am tumoră la plămâmi. Medicul m-a îmbărbătat că până la urmă îi vor da de capăt diagnosticului. A venit rezultatul: fără complicații tumorale (dar sunt problemele aortei). Spaima asta a durat o săptămână, fără somn, fără mâncare, cu ochii înlăcrimați prinși de cei ai asistentelor, spre a descifra ceva. Aici am văzut și înțeles ce înseamnă să fii alunecat cu un picior dincolo, în Valea Plângerii și ce înseamnă cu adevărat meseria nu doar de medic, ci de asistentă medicală
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
gânduri se risipeau pe ramurile vremii învolburate. Norii prevesteau sfârșitul unui destin,capătul unei poteci de lumină ... Moartea se cuibărise într-un trup tânăr și ucise visele de lumină,distrugând casa pământeană. Octombrie 2004 în Vicenza,străzile erau negre. Cuvinte înlăcrimate spărgeau clopotele din inima înjumătățită ... Ajungem la Morgă,miros de lacrimi amare. Camerele erau pline de cadavre ... Îngeri pluteau în jur,păzeau trupul răpus de un camion bizar,înfiorător ucigaș ... Șoferul schimbase tahometrul și-l aruncase la 800 m depărtare
CANDELA IUBIRII de IONEL MARIN în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343688_a_345017]