613 matches
-
el știa ce gândesc, Îmi citise totul pe față, așa că se aplecă spre mine și-mi șopti discret: —Calmează-te. Vorbim mai târziu despre asta, Bette. Încercam să mă calmez când Elisa și Philip veniră agale spre noi, cu brațele Înlănțuite. — Ce se Întâmplă aici? Întrebă Philip, cu un aer total nepăsător față de toată scena. —Philip, nu te băga, nu e nimic, am spus, dorindu-mi ca amândoi să dispară. Ce-ar fi să-ți iei gorila de pe mine, Elisa? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și implicațiile. De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mișcă foarte încet. Ea își cambră fesele mai tare decât prima oară. El nu se putu abține și nici nu voia, iar ea înnebuni când îl simți înăuntru. La fel ca și prima oară, au distrus cearșafurile și rămas așa, înlănțuiți și transpirați. Buzz își aminti cum își petrecuse un deget în jurul încheieturii mâinii ei, ca să continue să se atingă în timp ce își trăgeau sufletul. O făcu din nou, dar de data asta ea îi strânse toată mâna, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți, care își consumau nestingheriți ardentul sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie largă am văzut un șir de cosași care, obosiți de muncă și înfierbântați de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al educației omul învață pentru a-și depăși „starea de atavică animalitate” (V. Fetescu), spre a se smulge, înlănțuit fiind umbrelor realității proiectate pe fundul peșterii și a se întoarce, a ieși la lumină (Platon). Numai cine învață crede că este, că poate deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile lui Vasile Fetescu dimensiune cartezian-spirituală: omul învață, deci
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înaintea experienței, adică a inteligenței precoce. Și apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stăpânește când privim cerul și pădurile, numai în anonimat țâșnește parcă atât de copleșitor din ființa noastră. Asta nu înseamnă, firește, că neanonimii sânt înlănțuiți, ci doar că ei au, vorbind în jargon științific, o genă de adaptare în plus la o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o are, de ce să-l nenorociți atentând la anonimatul lui, în care el e stăpân fericit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un cititor de broșuri. Pe Fărocoastă șefii îl găsiră excelent pentru acțiuni. Era un adevărat agitator. Costică își exploată cu abilitate faima de care se legau activități remarcabile: toate balurile din sat se datorau lui Costică Fărocoastă și fraților săi. Înlănțuite, aceste activități l au propulsat în funcția de director la căminul cultural. Cum instituția nu avea sediu, Costică, împreună cu cîțiva voluntari uteciști, a început să calce, pe toloacă, chirpici. Treaba încă nu se isprăvise cînd oamenii din sat și-au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele preot. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat cele o sută de strofe înlănțuite. În altă cameră, fuseseră aranjate rogojini pentru poezie. În fața fiecărei perne erau puse hârtii și cerneală, ca pentru a-i încuraja pe participanți să scrie versuri elegante. Shoha și Shoshitsu erau amândoi poeți consacrați. Shoha era privit cu afecțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
muncitoare textilistă la „Tânăra gardă” - dar și aici este persecutată, izolată iar cei de la securitate o convocau discreționar la orice oră din zi sau din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita urletele celor schingiuiți, nu uită târșâitul picioarelor înlănțuite, nu uită deținutul zidit de viu în celulă, nu uită femeia deținută cu ochiul stors, ori simulările de execuție prin împușcare și alte orori și atrocități. Nu uită că a dat o declarație să nu divulge nimic din ce a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul grumazului meu, iar buzele de jar s-au contopit cu ale mele... Inimile băteau gata să iasă din piept. Nu știu cât vom fi rămas așa înlănțuiți, când din apropiere am auzit șoapta Sevastiței: --Să mergem. Ne așteaptă sfinția sa... Zâna nu a tresărit, ci s-a desprins ușor din brațele mele. Luându-mi mâna, mi-a șoptit: --Să mergem, dragule. În timp ce pășeam spre biserică îmi spuneam: “După cât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sfinția sa și Sevastița”... Când m-am simțit stăpân pe mine, m-am ridicat și am așteptat până Zâna și-a pus în ordine catrința și iia... “Întreab-o de ce nu-i spune Sevastiței mamă?” - m-a îndemnat gândul de veghe. ... Mergeam înlănțuiți... --De ce nu-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat că a murit Ostiță. Suferința mea nu poate fi descrisă în cuvinte. Nebunul era copilăria mea înlănțuită, acum eram eliberată. Ce poți face cu o libertate neașteptată? Aș fi vrut să-l întâlnesc acolo, mereu, cu mâinile adânc înfundate în buzunare, cu capul descoperit. Cu ochii pândalnici, ca o pasăre de pradă. El era decorul sumbru al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ședință din ziua precedentă, îi ținuse piept lui Vivian fără să clipească, ba chiar reușise s-o facă să se răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru Bătută și Înlănțuită, a spus Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi. — Da, da, știu. Lucrez la ea. Când ai nevoie de copertă pentru catalog? — Joia trecută, i-a răspuns Dawn, consultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adânc. O mai sărutase vreodată cineva, o mai sărutase vreodată alt bărbat? Concentrare absolută, parcă începutul începuturilor... Minune, se produsese minunea, învierea! O forță ascunsă, professore, forță de concentrare a pasiunii, asta era. Inducție irezistibilă, hipnotică. Se târâseră, gemând, bolnavi, înlănțuiți, spre dormitor. Durerea dorinței îl trase în ea, adânc, mai adânc, cu ambele mâini, mai adânc, încă și încă, hohotind, desfigurată. Îi acoperise ochii cu mâinile, să n-o vadă, să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desfigurată. Îi acoperise ochii cu mâinile, să n-o vadă, să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi.“ Dar o văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suferit-o îi dă dreptul să conducă națiunea. E genul de durere care te străpunge în inimă, îi spune actriței care joacă rolul principal în opera ei. Nu poți păși pe degete, dar nici nu poți zbura. Ești în cursă, înlănțuită. Există un ferăstrău invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de atâta țipat. Te aude toată casa, dar nu există salvare. Își amintește aievea lupta cu durerea. O eroină pe scena vieții. Debutul ei a fost când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
calde, pe care le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zile o căutasem în locuri greșite, din care lipsea cu desăvârșire și iată că se ascundea tocmai aici, între fisurile dintre victoria și înfrângerea lui, între inciziile dintre golul absolut și amintirile tremurânde, aceasta este fericirea, să îți vezi dușmanul înlănțuit, să nu aibă voie să te întrebe unde ai fost și ce ai făcut, să nu aibă voie să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma lor o întrebare al cărei răspuns se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
triturarea alimentelor; - faza fizică: îmbibarea cu salivă; - faza chimică: digestie sub influența enzimelor salivare. Mișcările masticatorii intervin în fazele mecanice ale masticației astfel: - incizia se produce o singură dată, este “unică” pentru un aport de alimente. Pentru aceasta, prin acțiunile înlănțuite ale mușchilor, mandibula realizează protruzia prin ridicarea până la poziția cap la cap a incisivilor, incizia propriu-zisă și apoi glisarea în lungul pantei retroincizale; - sfărâmarea și triturarea este rezultatul final al mai multor mișcări înlănțuite ale mandibulei până când alimentele sunt prelucrate
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de alimente. Pentru aceasta, prin acțiunile înlănțuite ale mușchilor, mandibula realizează protruzia prin ridicarea până la poziția cap la cap a incisivilor, incizia propriu-zisă și apoi glisarea în lungul pantei retroincizale; - sfărâmarea și triturarea este rezultatul final al mai multor mișcări înlănțuite ale mandibulei până când alimentele sunt prelucrate corespunzător pentru a forma bolul alimentar. Alimentele sunt împinse de către limbă inițial între premolari unde se produce sfărâmarea și apoi spre molari unde se triturează. O singură mișcare constituie ciclul de masticație. Proiectat pe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea cataclismică a trecutului, punctarea epifanică a prezentului și anularea viitorului ca posibilitate temporală. Omul se descoperă pe sine ca entitate înlănțuită timpului dar capabilă să se desprindă de continuitatea ireversibilă a succesiunii clipelor. Desigur, el nu poate trăi fără o inserare în timp numai survenirea morții fiind capabilă de întreruperea definitivă în raport cu temporalul. Dar această inserare se dovedește, pentru cazul adâncirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să lași lucrurile să meargă de la sine... și toate astea... — Toate care? — N-are importanță. Draga, draga mea Alex. Sărută-mă, ca și cum am fi... cineva... nimeni... cum, desigur... suntem. Se ridicară amândoi și se sărutară. Abia atingându-și buzele, rămaseră înlănțuiți, de parc-ar fi fost suspendați în spațiu. — La revedere, Alex. Pe curând, pe curând, știi. Iau cu mine restul de sendvișuri. — Unde te duci? — La cinema. Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]