415 matches
-
permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la o parte. Deși trebuia să mă scol devreme a doua zi dimineața, am și terminat o sticluță cu whisky fără să-mi dau seama. La radio se cînta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea lui Relu. - Stai să-ți iei geanta, proasto! Ia-ți și pachetul, că nu am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. Tainicele cărări ale iubirii O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă priveau o fantomă în întunericul ce părea că o cuprinsese. Încerca să vorbească și nu reușea. Zeci și sute de imagini i se derulau în mare viteză prin ochii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ei, eu trag o fugă până la mama, să văd ce mai face“. |sta era semnul magic. Consideram plecarea tatălui meu ca pe o condiție esențială pentru apariția lui Moș Crăciun. La scurt timp, se auzea o bătaie în geam, inima înlemnea în mine, cât de bucurie, cât de spaimă, mama deschidea fereastra și odată cu frigul intra și mâna nevăzută a lui Moș Crăciun, înșirând cadouri. De fapt, la asta se reducea Moș Crăciun pentru mine: o mână care oferă daruri. Mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mergi până în spatele autobuzului și nu găsești nici un loc liber, trebuie să te duci înapoi în față, și toată lumea se uită insistent - foarte jenant. Îmi sună telefonul. O, nu. Urăsc să vorbesc din autobuz. Apare numărul lui Adam, și eu înlemnesc. Doamne, ce mă fac? Nu pot să-i răspund și să-i spun că sunt în 46A. Nu ar fi jenant? Pe de altă parte, nu pot lăsa telefonul să tot sune și să-i enervez la culme pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mei. Băiatul de serviciu a urcat și am încercat să-i explic ce s-a întâmplat. Am arătat spre televizor și am spus: „E o greșeală. Nu vreau să văd asta“. Băiatul s-a întors spre ecranul televizorului și am înlemnit amândoi de jenă, văzând două femei și un bărbat cum... ăă... în principiu, nu vreau să intru prea mult în detalii, dar nici unul nu purta haine și nu „jucau“ propriu-zis, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Băiatul nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ce căutați aici ? Luați cheia studioului meu și așteptați-mă acolo !" Băiatul, pe care nici azi nu știu cum îl cheamă, nu a intervenit în nici un fel. A luat-o de mână și s-au îndepărtat de noi, râzând. Am rămas ca înlemniți pentru multă vreme în mijlocul străzii, încurcând tinerețea zgomotoasă și veselă care se îndrepta spre Universitate. Când, după o așteptare chinuitoare, a venit în studioul în care locuia și când eram din nou gata să o îmbrățișăm, ea ne-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe mama. N-am găsit nici o replică. Am rămas cu gura căscată și cu ochii Țint\ pe Midori. — Știi ce ne-a zis tata, mie și surorii mele, când a murit mama? „Mai bine mureați voi două decât ea.“ Am înlemnit când l-am auzit. N-am fost capabile să scoatem o vorbă. Oricât ți-ar fi de greu, nu se spune așa ceva, nu? Bine, să zicem că a murit femeia pe care o iubise, partenera lui de viață. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ieșind din biroul lui Stegemann, Else nu s-a putut abține să n-o ia la Întrebări pe persoana care, evident, era responsabil pentru indispoziția fiului ei. Când l-a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel care a vorbit cu Osram Röser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deodată calul a avut o mișcare de nesupunere. În clipa următoare i-am auzit glasul: "Ia, bă, mâna de pe mine!" mi-a spus. Nu era nici supărat, nici furios, pur și simplu îmi cerea să iau mâna de pe el. Am înlemnit alături, în timp ce el și-a lăsat capul în jos liniștit și a continuat să pască. Am încercat din nou și mintea mea buimăcită de angoasa câmpiei s-a limpezit ca și când s-ar fi făcut lumină. Am strigat să-mi aud
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercînd să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorîndu-mă să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Gonzalo îl întreabă pe Alonso de ce a rămas încremenit, cu privirile ațintite în gol. Oare nu sunt acestea semne că Alonso a văzut o fantomă, că a zărit-o pe Gorgo? Încercând să descrie vedenia care l-a făcut să înlemnească, regele va repeta de câteva ori cuvântul monstrous, singurul pe care-l socotește capabil să-i califice halucinațiile din clipele când i se păruse - methought, din nou același cuvânt-cheie- că aude valurile și vântul vorbind, că aude voci invizibile rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să mă joc cu ei. Vreau doar să fiu prieten cu puișorii căci sunt singur și nu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape o săptămână din București. Îi lăsase vorbă că are o treabă la una din moșii. Generalul regreta că nu-și putea vedea prietenul, dar, în același timp, aprecia singurătatea. Îl ajuta să-și savureze pe îndelete victoria. Un ospătar înlemnise aproape de masa lui într-o poziție de așteptare, cu sticla de Cotnar într-o mână. Îi făcu semn să se apropie și să-i umple paharul. Ospătarul se execută imediat, turnând încet vinul și răsucind apoi cu îndemânare gâtul sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că Europa ar putea afla despre marea lui înfrângere... Nici măcar nu o recunoaște... Dă vina pe clima rusească... pe iarnă... Marchizul înlemni deodată, de parcă ar fi fost lovit în moalele capului. ― Ce spun? Ce spun? Ah, ce spun?... Nu, nu cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul marchizului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fiecare sat. Pentru o clipă, fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc, iar eu cu bocceluța mea (unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am așteptat. Irene a simțit că pălește. Era imposibil ca Alice să se suie în barca lor. Era imposibil ca femeia aia să se apropie la mai puțin de doi metri de ea. Irene s-a uitat la Jina, care înlemnise. Din clipa în care se cunoscuseră la cursul de pictură, când Irene și-a dat jos halatul de pe ea, iar Jina i-a făcut cu ochiul, Irene simțise față de ea un devotament pe care rareori îl nutrise față de vreun bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i se transformaseră în ierburi exotice de râu, brațele îi deveniseră catifelate și maro ca ramurile unui copac care-au alunecat pe râu încă de sus, de lângă Stanley. Din tufișuri s-a auzit un foșnet, iar Charlie și Danny au înlemnit. Jina a recunoscut țopăitul veverițelor, dar băieții s-au retras lângă foc, pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă dacă pe Marea Neagră plouă. Pe Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]