410 matches
-
fete care privesc curioase prin sală, apoi grupul intră de-a binelea. Cele două fete însoțesc o a treia persoană care încearcă să se camufleze cu o glugă. Dar Romeo o recunoaște și simte că-i fuge pămîntul de sub picioare, înlemnește cu ochii fix spre ea și îl copleșește un val de căldură, instantaneu: e ea, sirena cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lui Kitty bătea nebunește. Palmele Începură să-i transpire. Ce naiba se Întâmpla? — Dumnezeule, ai mers În cerc doar că să ne jecmănești, nu-i așa? Șoferul rânji și nu zise nimic. Kitty se uită pe fereastră, prin perdeaua de ploaie. Înlemni. Chiar acolo, În cealaltă parte a pieței, se afla destinația lor. — Uite! zise, arătând pe fereastră. Muzeul Societății Asiatice e chiar acolo! Se Întoarse din nou spre șofer, Încercând să-și regăsească stăpânirea de sine. — Te rog, lasă-ne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercând să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fără să știe cu cine au de-a face, cine e, ce e mă-sa, ce e ta-său. După un sfert de oră, unul dintre băieți s-a așezat lângă ea pe pat: da’ țâțe ai? Pe Giulia a înlemnit-o întrebarea și nici n-a avut timp să mai răspundă. Băiatul i-a tras un pumn în cap ca un ciocan, apoi au sărit toți pe ea, și fete, și băieți. Au dezbrăcat-o repede și băieții au violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui viitoare. Zogru era mulțumit. Voia să vină spre seară, când ieșea de la muncă, și să-l ducă în Buftea, când Giulia ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi trebuit să se angajeze aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-mi place cel mai mult!” Când am apărut în ușă îmbrăcată cu acea rochie și cu albumul strâns la piept, bunica a înlemnit. Privirea mea ageră a văzut câteva lacrimi curgându-i pe obraji, dar și le-a șters repede. Ce ai căutat tu în beci? Nu ți-a fost teamă? Ești atât de frumoasă! Ce repede a trecut timpul! După ce am îmbrățișat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împletit cu dor mă ajută să aduc la viață ceea ce nu poate fi uitat: copilăria. M-am apropiat și mai tare de oglindă. Voiam să ating cu degetele fetița din oglindă, dar teama că ar dispărea m-a făcut să înlemnesc și cu privirea rugătoare am continuat să privesc. Copilăria mea nu a fost una obișnuită, ca a ta sau ca a lor, sau poate așa gândesc pentru că mă simt neputincioasă să descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un sunet, m-am întors și am luat-o la fugă, cu gândul să mă ascund în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbești. Jeanne se strînse În ea Însăși. - Ce s-a Întîmplat cu bebelușul găsit de Pierric? - Care bebeluș? Dă-mi drumul, mă doare. Aruncă fără să vrea o privire spre fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor. Făcu semn spre Încăperea cea mare care dădea spre o curticică. - Treci prin spate, ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tombolă ? — Nu prea cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Acum semăna cu al unui bătrân care Își drege glasul, numai că era mai moale și mai curgător. Se ridica de undeva din fața noastră. M-am ridicat În capul oaselor și am privit afară din vizuină În clipa aceea, am Înlemnit. Am holbat ochii și am rostit, cu glasul puternic al Tatălui: - Enkim. Runa. Au țâșnit amândoi din culcuș, iar Enkim dădu un strigăt de durere. - Ce e? - Apa aia! Cum de nu cade jos? - le-am arătat eu afară. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul roților se îndepărtează, dispare; lumină slabă în scenă, o lumină albastră de undeva dinspre pata albastră; personajele au rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; ȘEFUL GĂRII a rămas în picioare, cu hohotul de râs încremenit pe figură, privind prostit în direcția în care a dispărut trenul; IOANA scâncește ușor la picioarele tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
una dintre colile acelea. I-o întinse lui Băcănel. - Autentică! exclamă Goncea. E chiar de la vremea ei, că la noi totul s-a păstrat. Ce nu s-a mai păstrat, s-a făcut din nou ca la mama lor! Bătrânul înlemnise. Era sigur că în scurt timp au să năvălească în odaie o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, Înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată Încrezătoare. Atunci s-a Întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am Înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că În camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a ivit un individ slab, nebărbierit, care avea ceva profund neliniștitor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată încrezătoare. Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că în camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a ivit un individ slab, nebărbierit, care avea ceva profund neliniștitor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea lui Relu. - Stai să-ți iei geanta, proasto! Ia-ți și pachetul, că nu am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. Tainicele cărări ale iubirii O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă priveau o fantomă în întunericul ce părea că o cuprinsese. Încerca să vorbească și nu reușea. Zeci și sute de imagini i se derulau în mare viteză prin ochii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plăcut. Ați dus lucrurile prea departe, după câte am aflat. Ce s-a făcut, s-a făcut, însă înțelegi că noi suntem o familie onorabilă, nu putem lăsa pe sora noastră așa, de râsul lumii. Trebuie să vă căsătoriți. Titi înlemni. - Dar eu, bâigui el, trebuie să-ntreb pe mama, dacă vrea mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intrat grăbiți în grădină. Stani își observase colegii și-au mers ținându-se de mâini. Întâmplător, între ghilimele, a ghidat-o spre masa lor: - Băieți, vreau să vă prezint fata pe care o doreați atât de mult dimineață! Toți au înlemnit, nu mai puteau scoate nici un sunet. Fata îi spune nervoasă: - Dacă tu vrei să mergem la o bere, bine iar pe băieți nici nu vreau să-i cunosc! Îi smulse hotărâtă portofelul din mână și plecă uitându-se în spate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite să-i ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Metru iar se apleca asupra ei: - Ia mai spune... - Spun, părinte. - De curățit, te cureți? - Mă curăț. - Îți speli trupul? - Mi-l spăl. - Așa să faci pentru sănătatea ta, că Domnului îi place curățenia și blândețea. Da farmece faci? O dată înlemnea baba. - Părinte, ce să zic? Mai dau câteodată în plumb la vreo neisprăvită, descânt cu cărbuni, arunc răul pe câini, mai scot cîte-un junghi... - De dat în cărți, dai? -Dau. - Să nu mai dai și să asculți numai de glasul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]