396 matches
-
scoase la iveală când nu mai folosește nimănui nu onorează însă televiziunea, așa cum îi place ei să creadă. Ca atare, prețurile lor nu trebuie să fie nici ele onorate de noi, de telespectatori. Chiar dacă stăm încă o dată și încă o dată înmărmuriți în fața micului ecran ca să vedem altfel și altfel tot ce am mai văzut cândva. Ideea conducerii Radioteleviziunii de a-și scoate toate pagubele printr-o taxă pe familie pentru audiovizual mi se pare, de aceea, de neacceptat. Justificarea pretenției absurde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine. 15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la rîul Chebar în locul unde se aflau, și am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor șapte zile. 16. După șapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 17. "Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; întruna tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta. 17. Ei fac o cîntare de jale asupra ta, și-ți zic: "Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cu belșugul avuțiilor și mărfurilor tale, îmbogățeai pe împărații pămîntului. 34. Acum însă, ești sfărîmat de mări, negoțul tău a pierit în adîncimea apelor, și toată mulțimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine! 35. Toți locuitorii ostroavelor stau înmărmuriți din pricina ta, împărații lor stau cu părul vîlvoi de groază, și le tremură fața! 36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Ești nimicit de tot, și te-ai dus pentru totdeauna!" $28 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
gândul Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga, sunând, Și spice, foi, ea le sărută Ghețos - pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri; Ea le-a nădușit la s înu-i de ger, Amoru, -nghețat, va muri! ÎNTÎIUL SPIRIT Acolo stă un om? AL DOILEA SPIRIT Desigur a-nghețat! COR Amoru, -nghețat, va muri! {EminescuOpVIII 385} ÎNTÎIUL SPIRIT Pe părul său parcă-i omăt. AL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le așază Amoru, -nghețat, va muri. b Voios trosni una și altele-n chin, [Cum] le află ea le-nmarmuri, Ea le-năduși la sălbatecu-i sîn: Amoru, -nghețat, va muri. Voioase sau triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le năduși la pieptu-i de ger Amoru, -nghețat, va muri. UN SPIRIT AL PĂDUREI Un om colo ce șede! AL DOILEA E înghețat se vede. COR Amoru, -nghețat, va muri. 1-LE Și părul e nins și - [AL] 2
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gânduri, Și spice, foi ghețos sărută, Încet și rînduri-rînduri. O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga sunând Și spice, foi ea le sărută Ghețos, pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le-a nădușit la sînu-i de ger. Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL SPIRIT Ce om stă singur oare? [AL] 2-LE Încremenit se pare COR Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL Pe părul său parcă-i omăt. [AL] DOILEA Moșneag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer m-a ținut un sfert de ceas în frig pînă a catadicsit să se ridice din pat și să-și urnească hoitul pînă la poartă ca să-mi deschidă. Înmărmuri cînd în cadrul ușii apăru Bulgarul cu ochii abia mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar fu nevoit să renunțe simțind un nod
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute, un uluitor concurs vesel de poezie știută pe de rost, În care nici unul dintre protagoniști nu putea fi Învins. Eram Înmărmurit. „Nu-i nimic neobișnuit. Băieții inteligenți dintotdeauna”, m-a liniștit Philip. „Tu nu ai Învățat pe de rost poeții români importanți?” Ba da, fusesem În liceu În fruntea unui soi de concurs neoficial de memorizare a poeziilor lui Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
trenci gri. Deschizi ușa și Îl poftești În casă. Lasă În urma lui o dâră de miros crud, de carne de miel. Știți, ați avut un vis la Cluj, când erați militar, mă rog, satisfăceați stagiul militar. Da, e posibil, răspunzi Înmărmurit În fața unei astfel de Întrebări. E posibil. Vă pot ajuta cu ceva? Mă puteți ajuta, Îți spune misteriosul personaj. Vreți să vă scoateți puțin cămașa? Vreau să vă privesc spatele. Te supui, fără să crâcnești, rămâi În fața lui dezbrăcat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei, ale tale și ale lui Lee, nu? am întrebat. —Absolut! Stephen a înmărmurit cu cheia într-o mână și cu lacătul în cealaltă. N-aș fi vrut să mai aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Congresului, ca și pe ale președinților comisiilor mai importante ale Congresului), acest băiat a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aceeași planetă, în același secol, în aceeași generație, în aceeași țară, în același loc, sub același acoperământ, și totuși ne urâm, ori cel puțin ne suntem indiferenți, în loc să ne aruncăm unii în brațele altora, inteligenți și proști, buni și răi, înmărmuriți de spaima naturii infinite și ostile. În viață, de foarte puține ori știi mai dinainte ce ai să faci și ce ai să vorbești, și mai niciodată ce ai să simți și ce ai să gândești. Încolo, tot ce ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
piardă atât de ușor prada pe care o vânase cu atâta sârguință și, cine știe, poate chiar șansa unei prime sau a unei înaintări în grad, m-a apucat strâns de braț. „Terminăm imediat !“, m-a asigurat el printre dinți. Înmărmurită de groază, mi-am ascuns fața. Nu, mi-a repetat el, să nu-mi fac griji, pentru că ei nu puteau vedea nimic din interiorul cabinei noastre, ci numai noi îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu știi?! Noi am aflat precis că Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? - Cine ne-a spuuus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el, când sânt rău cu el, când mă supără și îl bombăn), scriu știind că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prea în ultimul moment. —Bine. Și cu asta, se gândea Clodagh, basta. Până când, la nouă, Marcus s-a ridicat în picioare și a spus: — Eu plec, voi sta până târziu, așa că mă duc acasă apoi, în loc să vin aici. Clodagh era înmărmurită. —Chiar pleci? Nu așa am spus? — Nu, ai spus că e în regulă că nu pot să dau de o dădacă. Credeam că vrei să spui că nu te vei duce fără mine. Nu, voiam să spun că voi merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care nu crezi în nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului. Dragostea de viață, plină de freamăt și durere, nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrențe de azur. Și atunci cauți o cumpănă între sila
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
simpatice. Cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât le înțelegi mai puțin. Este un proces analog cu acela care te reduce la tăcere din ce gândești mai mult asupra esenței ultime a lumii. Dar, pe când aici rămâi înmărmurit în fața unui infinit indescifrabil, în cazul femeii nulitatea îți pare mister, când ea nu este în fond decât nulitate. Pe lângă satisfacerea necesităților sexuale, singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej bărbatului să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintr-un mare somn istoric. Adamismul poate paraliza numai sufletele slabe, fără elan profetic, fără instinct combativ și voință de afirmare personală. Nu că el n-ar fi susceptibil de a provoca crize și îndoieli, ci faptul de a rămâne înmărmuriți în fața lui este revoltător. Trebuie să suportăm cu avânt agresiv tragedia culturii nule, să ofensăm prin proprie forță vidul trecutului și să încercăm a realiza, dintr-o inițiativă neașteptat de mare, tot ceea ce a vegetat în somnul nostru istoric. Orgoliul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate fi socotit incitatorul la revoluție, omul care, alături de alți curajoși, a răscolit jarul din inimile multor români. Era seară, la oră târzie, cănd socoteam că miliția și procuratura s-au liniștit pe la casele lor, si ascultăm Europa Liberă. Am Înmărmurit. Ni s-a făcut corpul piele de găină și-am analizat cu soția eventualele consecințe, fără a mai măsură curajul autorilor scrisorii difuzate. Care i-ar fi fost ,,recompensă” lui Alexandru Tăcu și tovarășilor săi dacă regimul Ceaușescu ar fi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-au spulberat perspectivele de concediu? ― Mă bucur din inimă, amice! răspunse Apostol cântând și gesticulând ca un actor într-o operă italiană. Război, război, război, înainte, la război! Locotenentul de huzari înmărmuri și, în cele din urmă, convins că Apostol își bate joc de dânsul, ieși din odaie trântind ușa. Bologa încetă cântecul brusc, parcă de-abia atunci și-ar fi dat seama ce face. Îi păru rău și se lungi pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]