395 matches
-
și mai îndîrjiți. Nici nu apucaseră bine pistolarii Partidului să debaraseze Sala Palatului de activiștii decedați, înjugîndu-li-se la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Editor: VALENTIN NICOLAU Redactor: DANA-ELIZA GHINEA Tehnoredactare computerizată: CLARA ARUȘTEI Apărut 2001, București Timbrul literar se varsă în contul Uniunii Scriitorilor nr. 45.10
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care nu crezi în nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului. Dragostea de viață, plină de freamăt și durere, nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrențe de azur. Și atunci cauți o cumpănă între sila
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
simpatice. Cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât le înțelegi mai puțin. Este un proces analog cu acela care te reduce la tăcere din ce gândești mai mult asupra esenței ultime a lumii. Dar, pe când aici rămâi înmărmurit în fața unui infinit indescifrabil, în cazul femeii nulitatea îți pare mister, când ea nu este în fond decât nulitate. Pe lângă satisfacerea necesităților sexuale, singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej bărbatului să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintr-un mare somn istoric. Adamismul poate paraliza numai sufletele slabe, fără elan profetic, fără instinct combativ și voință de afirmare personală. Nu că el n-ar fi susceptibil de a provoca crize și îndoieli, ci faptul de a rămâne înmărmuriți în fața lui este revoltător. Trebuie să suportăm cu avânt agresiv tragedia culturii nule, să ofensăm prin proprie forță vidul trecutului și să încercăm a realiza, dintr-o inițiativă neașteptat de mare, tot ceea ce a vegetat în somnul nostru istoric. Orgoliul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vrodată în viața ta ți s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă stea a dimineței, în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit! Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămănea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete... Ș-apoi îl lua în brațele ei, îl dezmierda, îl săruta. Afară de ochii negri, care erau ai ei, era el întreg
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta". Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă în ochi. - Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trasături de-o dureroasă amărăciune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vreodată în viața ta de ceva, Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin [descleștă] buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gravuri. Chibritul se stinse și rămăsei în întuneric. - Uite, zisei, oare nu voi găsi în acest om un Tasso, să-l studiu mai de-aproape? întunericul din jurul meu era metafora acelui nume: Toma Nour. II După ce-mi propusesem să-nmărmuresc figura sa cea frumoasă în vro novelă a mea, a[m ] căutat negreșit să fac cu el o cunoștință mai de aproape. L-am văzut în urmă de mai multe ori și, fiindcă o atracțiune instinctivă mă fermeca înspre el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
m-a iubit cu dezinteresare, care a murit pentru mine; și dacă mâna mea diletantă în pictură a putut să reproducă ochii ce ți se par încă frumoși, poți să-ți închipuiești ce frumoși trebuia să fie ei. Frumoși a-nmărmurit în sufletul meu întunecos, rece, nebun, precum ar rămânea pin nouri pe bolta cea brună a nopții două... numai două stele vinete. Tu, iubitule, mi se pare că ai să devii foiletonistul vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce încetase, aud în dreptul meu un foșnit de rochie... îmi ridic ochii... era ea... Se uita cu o milă nemărginită, c-un amor nemărginit asupra figurei mele îngenuncheate. - Poesis, șoptii eu, ridicîndu-mă și întinzîndu-mi brațele. O clipă, și zăcea ca înmărmurită pe sânul meu, încungiurînd cu brațele ei albe și goale gâtul meu. Cu buzele mele căutam fața ei, ce se ascunsese pe pieptul meu, dar în acel moment ea-și descleștă un braț al ei dempregiurul gâtului meu... îmi atinse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceea ce cunoșteam noi, de tot ceea ce ne-am putea imagina. Deși pot vorbi despre asta, nu am cum să exprim în cuvinte profunzimea experiențelor pe care le-am trăit acolo. Pe mine, onest cum sunt, atâta corupție pe față, mă înmărmurea. Era dictatură și nimeni dintre cei care trăiesc într-o democrație n-are cum să înțeleagă. Una peste alta, a fost o experiență fascinantă. De pildă, erau inspectorii autohtoni, veneau la hotel și ziceau pur și simplu, foarte deschis: „Vrem
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
englez de excepție, a fost capabil să-și pună hipomania cronică în slujba unor fapte mărețe: Nimeni nu poate citi mormanul de corespondență pe care Marlbourough a scris-o, a dictat-o sau a semnat-o personal fără să fie înmărmurit de energia mintală și fizică a acestuia... După 12 sau 14 ore în timpul lungilor campanii de recunoaștere, adesea sub focul tunurilor, după inspecții nesfârșite ale trupelor în tabere și garnizoane, după calcule nesfârșite referitoare la necesarul de mâncare și dotări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu el, când sânt rău cu el, când mă supără și îl bombăn), scriu știind că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea suporta o trecere bruscă, dintr-un singur salt"135. Un fel de coborâre ad inferos este transferul din închisoare în lagăr, prilej pentru deținut de a conștientiza libertățile păstrate încă în lumea din care a plecat: Cugetul meu era înmărmurit după numai câteva zile de lagăr. O, asta nu e închisoare! Închisorile sunt aripi. Închisorile sunt cutii cu gânduri. A flămânzi într-o închisoare, angajând controverse cu colegii de celulă, e ușor și vesel. Dar ia încearcă aici să flămânzești
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aleargă și el "liniștit, lângă roata din spate", privind "cu ochii lui umezi / parcă afectuoși"; la repetatul pleacă, un "pleacă îndârjit de mânie" dulăul ripostează cu "un fel de iubire amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Marelui sistem al lumii i-a adus o faimă considerabilă gânditorului materialist. Trebuie adăugate prezicerile de tot felul, datorate faimoasei sale retorici și evidentei sale abilități de a surprinde cauzalitățile cele mai neașteptate, efectuate în joacă, dar care-i lăsau înmărmuriți pe numeroșii gură-cască. Admirația cetățenilor greci îi aducea venituri importante, iar pe străzile cetății i-au fost chiar ridicate statui. Ce vremuri pentru filosofi! Într-o seară, pe când se afla în tovărășia lui Hipocrat, celebrul medic, întâlnește o fată pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o mai gustăm niciodată. Mina: Dar ce-or să creadă ei... Ilie: Renunță la ei... renunță de dragul acestei ape... (Mina acceptă) E ultima ta renunțare, Mina. (se aruncă de pe parapet; intră Vera și Ștefan; se uită peste parapet, se întorc înmărmuriți spre centrul scenei) Ștefan: E înfiorător! Vera: Groaznic! Cum nu și-au dat seama că nu e nici un strop de apă! Regulamentul de bloc Iași, februarie -10 martie 1985 Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă de tine...!, e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab... Știu că sînt slab... dar tocmai de asta sînt și puternic. Costache: Da... de acord... Octav: (Monei) Vezi, întotdeauna cînd tatăl meu pierde o partidă, îți oferă, generos, o remiză. Mona: Octav, nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tensionate de neliniște: "Cum rupe calul din iarbă./ Prin ierburi cum trece copita./ Mă paște neliniștea!" În volumul "Legile pământului" (1973) aduce istoria așa cum o cunoaștem din cronici: " Printre felii de argint/ Iată eu mă trec citind/ cu un ochi înmărmurind/ la ce-a fost călătorind." La Marin Tarangul formula este folclorică, când vorbește despre descălecatul țării, dar când invocă "Rugăciunea lui Brâncoveanu" și odihna ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o "cochetă" din ce în ce mai superficială. Când Ștefan o anunță că vrea să divorțeze, Ela este candidă, se consideră nevinovată, jură că nu știe despre ce e vorba, se simte umilită și jignită când soțul ei face curte altei femei, și este înmărmurită de durere când îl găsește pe Ștefan cu o "cocotă destul de frumușică" în patul conjugal. În final, după experiența războiului, Ela primește casele de la Constanța, bani, lucruri, tot trecutul. Patul lui Procust Roman modern, în ceea ce privește construcția narativă, Patul lui Procust
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta". Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi descleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mecanism în momentul în care autorul dezvăluie, "nemijlocit", conținutul scrisorii de la bătrânul sihastru. În prealabil, autorul Geniului pustiu mai apelase la autoreferențialitate, una vag generică, mai curând auctorială, pentru a introduce partea a II-a: "După ce-mi propusesem să-nmărmuresc figura sa cea frumoasă în vro nuvelă a mea, a[m] căutat negreșit să fac cu el o cunoștință mai de aproape" (Eminescu: 2011, II, 100). Motivul insistenței noastre asupra introducerilor de text sau de capitol are legătură cu analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ea este adevărată. Aparține unei doamne cu care personajul nostru a fost foarte bun prieten. Mărturia în cauză se află, prin urmare, dincolo de orice suspiciune a lipsei de autenticitate. Bărbatul misterios trimite după manuscris, iar apoi citește, în fața unei audiențe înmărmurite de spaimă (audiență care nici nu mai apare, pentru "comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză iată, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mâinile cele din urmă ramuri, ceva mai groase ca degetul, și, punând piciorul pe ele, se înălță deasupra dudului ca o statuă alburie cletănată de mlădierea ramurilor. Ridică capul spre luna care strălucea deasupra lumii. Era tot cu ochii închiși. Înmărmurisem, cu gura căscată și cu brațele întinse spre el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două coarde (în cea mai fidelă descendență pitagoreică, personajul este obsedat de cifra doi58, care-l urmărește ca un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mute ale trecutului, monumentul își pierde semnificația, pentru a deveni mai târziu, după Tratatul de la Versailles, după cum observă Gilloch, o veritabilă ironie“. Copilul privea monumentul fără a-l înțelege, dar sesizând detalii arhitectonice secundare (reprezentarea vasalilor, episcopul) sau pe vizitatorii înmărmuriți la capătul scărilor. Astfel, monolitul era dărâmat sub forța fragmentelor sale semnificative. În „Tiergarten“, Benjamin povestește, de asemenea, cum soclurile statuilor sunt mai relevante pentru copil decât statuile însele: „was darauf vorging, wenn auch undeutlich im Zusammenhange, näher im Raum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]