499 matches
-
femeie. Făcând o criză de isterie, Emma a luat un foarfece dintr-un sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În cămașă de forță și dusă la spital, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-o luăm împreună de la început? — De ce nu? chicoti la capătul firului mătușa, pusă pe șotii. Totul e să mă prinzi! — Într-o carte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și zâmbi. - Nu... Dar a ajuns fratele meu... Pietro se opri la doi pași de cei doi tineri luptători. Ștefănel Își Întoarse Încet spre el privirea senină și albastră. Apoi zâmbi ușor. Era, totuși, un zâmbet trist. - Dumnezeule... șopti Pietro, Înmărmurit. Așadar... tot ce se știa... În spatele său, Apărătorii descălecară. Cei din primele rânduri auziseră discuția și nu-și puteau stăpâni curiozitatea. Întregul Ordin al Scutului și Spadei trăise tragedia petrecută În familia căpitanului Oană cu optsprezece ani În urmă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-o luăm împreună de la început? — De ce nu? chicoti la capătul firului mătușa, pusă pe șotii. Totul e să mă prinzi! — Într-o carte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prea speriată ca să gândească. Știu că nu are încredere în Su Shun, dar s-ar putea să nu fie în stare să reziste viziunii pe care el i-o expune despre viitorul ei. Gărzile mă târăsc pe coridor. Toată lumea pare înmărmurită. Dacă există întrebări, nimeni nu le pune. Sunt pierdută și știu că voi dispărea înainte ca oamenii să-i poată veni în fire. Mă lupt ca să mă eliberez de gărzi. Mai întâi îmi obosesc brațele, apoi picioarele. În timp ce trupul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc. Chiar dacă am reuși să ieșim din templu, am putea să ne rătăcim cu ușurință pe munte. Dacă n-am fi prinși, am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ești Sfîntul lui Dumnezeu!" 25. Isus l-a certat, și i-a zis: "Taci și ieși afară din omul acesta!" 26. Și duhul necurat a ieșit din el scuturîndu-l cu putere, și scoțînd un strigăt mare. 27. Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: "Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpîn chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!" 28. Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii. 29. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52. căci nu înțeleseseră minunea cu pîinile, fiindcă le era inima împietrită. 53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal. 54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stînd în picioare la uși; dar, cînd am deschis, n-am găsit pe nimeni înlăuntru." 24. Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți, și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întîmplări. 25. Cineva a venit și le-a spus: "Iată că oamenii, pe care i-ați băgat în temniță, stau în Templu, și învață pe norod." 26. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
avut vreun accident? Poate a fost reținut în... Zürich parc‑ai zis, nu? Mă uit la fața ei încrezută și disprețuitoare și mi se suie tot sângele în cap. — A venit, spun înainte de a mă putea opri. Urmează o tăcere înmărmurită. Lucy și domnișoara de onoare se privesc una pe cealaltă, în timp ce eu iau o gură mare de șampanie. — A venit? zice Lucy într‑un final. Adică, aici, la nuntă? — Categoric! spun. A... fost chiar aici. — Unde? Unde e? — Păi, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la Londra: „Pâinea este rară astăzi; mâine, va fi Încă și mai rară”. Pe 19, un nou mesaj: „Situația este disperată, se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prefăcut că nu Înțeleg și au grăbit pasul: pe 9 iulie, trupele lor făceau joncțiunea sub zidurile Teheranului; pe 13, două mii de oameni Își făceau intrarea În capitală, printr-o poartă nepăzită dinspre nord-vest, din vecinătatea legației franceze, sub privirea Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acesta la o familie Mocanu, îsi amintește cum i se spunea la grădiniță. — Mocanu? Eu mă numesc Mocanu. Cum îl cheamă pe tatăl tău? — Vasile Mocanu. — Pe mama-ta o cheamă Florica. Nu? — De unde știi? — Vezi că-mi amintesc. Teofana înmărmurita de emoții nu se aștepta că va mai ajunge vreodată pe aceste meleaguri și în asemenea împrejurări.Avea de jucat un mare rol în misterioasa-i poveste și cere sprijinul lui Alexandru cu mult tact. — Alexandre, eu am fost în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tatăl, i-a lipsit iubirea lor, chiar dacă a avut norocul ca prin familiile prin care hazardul a purtat-o a dat peste oameni extraordinari de buni, fie ei țigani sau români. Unde este fata asta? întreabă Vasile Mocanu, care ascultase înmărmurit povestea. — Este printre noi, că de aceea v-am spus că s-ar putea ca și fata dumneavoastră să trăiască. În timpul cât le-a povestit Teofana, toți trei au asculta- o cu un interes care creștea pe măsură ce faptele se derulau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mereu fâșii de fum cu mii de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poarta?” Și-a frecat ochii ca să și-i limpezească, fiindcă nu-i venea să creadă ce vede... „A venit Toader al meu? Doamne! Te-ai îndurat de lacrimile mele și l-ai adus acasă?” Când a deschis poarta, a rămas înmărmurită: Toader al ei - se vedea bine - era beteag, sprijinit într-un răzlog și plin de glod din cap până-n picioare... N-a putut să scoată măcar o vorbă... Bine te-am găsit, Marandă! Bi... bine ai venit... Toa... Toadere! - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-L caute. 46. După trei zile, L-au găsit în Templu, șezînd în mijlocul învățătorilor, ascultîndu-i și punîndu-le întrebări. 47. Toți care-L auzeau rămîneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. 48. Cînd L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare." 49. El le-a zis: "De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească definitiv. Odată, după ce petrecu prietena până la poartă, Mihaela reveni în casă, răsuflând ușurată: ― Uf, bine că a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi nici ea. Eram din ce în ce mai uluit. ― Cum se explică atunci prietenia voastră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se găsesc pe toate drumurile. Pe urmă și printre ei unii au slova mai frumoasă, mai rătundă, iar alții...Matale, boierule, ești unul din cei dintâi și te-i bucura mereu de grija și dragostea lor... Stau și o ascult înmărmurit, fără să clipesc măcar. Ea continuă să vorbească: Poate ai să treci și prin primejdii atunci când voievozii vor fi nevoiți să poarte lupte cu vrăjmașii porniți să ne puie grumazul în jug. Atunci domnii sunt purtați mai mult de dorința
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un zumzet la urdinișul unui stup - însoțește sosirea lor...Divanul este adunat. A venit și mitropolitul. Toți privesc spre ușa mare, care chiar în acea clipă se deschide larg, iar ușierul anunță cu glas înalt: Sosește măria sa Alexandru voievod! Privesc înmărmurit. În lumina tăiată de cadrul ușii apare măreț - călcând sprinten ca un tânăr - vodă! Bun găsit, preasfințite, și boieri dumneavoastră! salută domnul. Să trăiești mărite doamne - au răspuns boierii. Eu caut să rămân cât mai în umbră, însă mi se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]