507 matches
-
de dresură extraordinar: crocodilul imens deschide gura, dresorul său își desface șlițul, își scoate penisul și-l bagă în gura fiarei, după care o lovește puternic în cap cu o bâtă. Animalul își închide puternicele fălci cu rapiditate. Toată lumea rămâne înmărmurită... Într-un târziu, animalul deschide din nou gura, iar penisul dresorului apare intact dintre dinții ascuțiți ai fiarei. Ovațiile și aplauzele nu contenesc. Dresorul anunță: - Stimați spectatori, cel dintre dumneavoastră care are curajul să repete numărul pe care eu tocmai
Bancul Zilei: Număr de dresură cu un crocodil, un penis și o blondă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63363_a_64688]
-
sunt citite de pe buze și transcrise de către o secretară care le recită mecanic, fără nici cea mai mică intonație. Cuvintele care nu se aud, aceleași, într-un sincron perfect sunt spuse cu voce tare de către protagonistă, Lena, apărută în spatele audienței înmărmurite. Asistăm la montaje discrete sau mai puțin discret ale (melo)dramei, la o serie de duble evaluate comparativ, la povestea unui film inițial masacrat prin intervenția revanșardă, mistificatoare a producătorului și ulterior pe cale de a fi recuperat și montat din
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". Pericle Martinescu, el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
și acest lucru te poate induce în eroare. Cînd citești foarte atent, descoperi însă alt final - un gol. Atunci cînd personajul sare pe fereastră nu mai rămîne nimic. Simți o gaură metafizică de mari proporții, care se deschide, și rămîi înmărmurit. Pare că totul e ușor, vesel și, de o dată, ce îngrozitor final... - Departe de vodevil este și muzica aleasă de dumneavoastră pentru spectacol. - Este muzica iubirii, a speranței, a disperării, a tot ce vrei, numai a unei comedii vulgare nu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
vorbe degenerează progresiv. El nu are răbdare, e obosit, are de scris un articol, ea e tenace și nu ține seama de nimic. Își aruncă vorbe din ce în ce mai grele, până la amenințări, ajung la gesturi brutale sub ochii unor spectatori ironici sau înmărmuriți. Aparent învinsă, soția își ia revanșa arborând o figură de martir în drumul către casă, în timp ce el ascultă un cântec portughez în care se repetă la nesfârșit cuvîntul saudade, sugerându- i nu numai singurătate „ci nostalgie, ci absență, ci regret
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
sud-coreene. Televiziunea publică - singura existentă în Coreea de Nord - a difuzat două fotografii ale lui Jang Song-Thaek, unde poate fi văzut cum este smuls din scaun de doi bărbați în uniformă, în timpul a ceea ce pare a fi o adunare politică, sub privirile înmărmurite ale înalților demnitari. Alte imagini, publicate de televiziunea nord-coreeană, îl arată pe liderul Kim Jong-un în timp ce privește nonșalant adunarea de pe un podium și înconjurat de alți oficiali de rang înalt a partidului, între care Kim Yong-Nam, președintele țării (titlu onorific
Imagine inedită: Unchiul lui Kim Jong-un, liderul nord coreean, eliminat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55046_a_56371]
-
părăsind livrescul și ingeniozitatea, se lasă în lumea argentiniană, așa cum - cu lupte între cuțitași - o imaginează el. Est modus in rebus.Există un autor pe care îl admir, dar care, din când în când, trântește câte o prostie de rămâi înmărmurit. Nu atât prostia mă izbește, cât naturalețea ei. O dă ca pe o evidență. Nu-mi permit asemenea îndrăzneli. Nu spun că Borges nu-i grozav. Spun că pentru mine nu-i grozav. Știu, scrie foarte bine, e subtil, erudit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
și la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soția șefului. În unele ocazii făcea trafic și vânzare de droguri și la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică sorei sale. Am rămas înmărmurit... stupefiat... și foarte speriat! Dar după aceea am cunoscut lumea care nu semăna deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioși și că am trăit aici ani
Bancul Zilei: Ce mărturisiri face un politician la spovedanie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64450_a_65775]
-
locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer/ din mormîntul meu// acum aștept să se-ntîmple/ atunci în cutremur/ acum în polen mă zbat// atunci înmărmurită/ acum în singurătate/ atunci în singurătate" (ibidem). Peisajele în care excelează poeta prezintă un aer ambiguu, avînd un substrat moral, "astfel că aceste priveliști se deosebesc esențial de cele în mod obișnuit nouă accesibile" (I. Negoițescu). Datelor obiective li se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe, când urcam dealul, am rămas înmărmurită de ce-am văzut: veneau la vale pe bicicletă o bufniță și un liliac. Bufnița ședea cocoțată din urmă, iar liliacul, gârbovit peste ghidon, pedala nebunește la vale, venind peste mine" (p. 101). Acestea sunt episoade ale imaginarului oniric desprinse
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
toate zonele unde acum se întinde ca un blestem, apa tulbure aducătoare de tragedii. Avem de acolo amintiri despre oameni și întâmplări, despre case și pământuri, despre curți curate și despre animale îngrijite cu dragoste. Iar acum... Privim la televizor înmărmuriți, ca la un spectacol îngrozitor regizat de natura dezlănțuită și oarbă. Seară de seară, de peste două săptămâni. Vedem pe toate posturile de televiziune apele unei mări murdare, apărută ca un fel de osândă în sud-vestul țării; îi vedem pe oamenii
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
sub ochii dilatați de spaimă ai lui Langou, chiar doctorul Jekyll. Utterson însuși, intrînd în forță, la un moment dat, în camera prietenului Jekyll (alertat de către servitorii conștienți de prezența în casă a unei alte persoane decît stăpînul lor) observă înmărmurit cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (altă) scrisoare lăsată de Jekyll (ultimul și, totodată, cel mai credibil narator), scrisoare descoperită cu aceeași ocazie, va lămuri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori și întregind perspectiva printr-un scurt istoric
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
o sama de cuvinte, să capteze "adevărată natură a iubirii"? E o taină. Cum poate, un bîlbîit, să intre în scenă și să-și uite handicapul, ca să recite armonios? E o taină. Cum poate, o mare de oameni, să urmărească, înmărmurita, o poveste? E o taină. Cum poate, o poveste, să se dovedească mai puternică decît însăși viața? E o taină. Despre toate aceste taine s-a învrednicit să vorbească micul film mare Shakespeare în Love, campionul Oscarurilor la căderea cortinei
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii polemici încă de la lansare
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România, al cărei raport, citit de Președintele Traian Băsescu, a transformat Parlamentul României într-un circ grotesc. Atunci, la manifestările animalice (la propriu) și complicitățile mustăcite ale celor care boicotau discursul prezidențial au asistat înmărmuriți foștii președinți ai Poloniei și Bulgariei, Lech Wallesa și Jelio Jelev, două legende ale luptei anticomuniste. Prin coborârea sa în arenă, Vladimir Tismăneanu a devenit pentru mulți one of us, o componentă a nesfârșitului scandal politic și o țintă predilectă
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
în care-și dădeau cu părerea despre ce le trecea prin minte, nimic nou. Aceeași placă năclăit-naționalistă, același aer defetist. Mesajul lor de bază era că României i se va aplica, una-două - eventual chiar în timpul talk-show-ului pe care-l urmăream înmărmuriți - scenariul care a dus la destrămarea Iugoslaviei. Nu se sufla o vorbă despre faptul elementar că scenariul l-au scris iugoslavii înșiși, nu forțele obscure de prin cancelariile europene. Întrebarea pe care-o pun e următoarea: cum a ajuns această
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
să afle că denunțătorul în dosarul ”mită la Hidroelectrica” este șeful de cabinet al ministrului de Finanțe, Daniel Chițoiu, și spune că are unele dubii cu privire la acest dosar. ”Sunt șocat. Când am auzit că dl. Vulpescu este denunțătorul, am rămas înmărmurit. Eu am niște dubii, este țara în care arestăm oameni după discuții în restaurant. Am înțeles că fapta (darea și luarea de mită - n.r), nu s-a produs. Nu s-au dat banii, a fost o discuție într-un
Ștefănescu: Am fost șocat să aflu că denunțătorul este Remus Vulpescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34555_a_35880]
-
p. 340, ed. 1983). Sorin Titel urmărește acest efect al hazardului, adică al coincidențelor semnificative, până la limita neverosimilității, limită de care e foarte conștient: ,o potriveală de-a dreptul neverosimilă (iar noi am vrea să ne întrebăm, împreună cu stupefiatul și înmărmuritul ofițer, care sunt la urma urmei limitele verosimilității!), de parcă natura ar fi vrut, dinadins, să facă o glumă de tot hazul" (p. 307). Ivo Filipovac e martorul acestui fapt cu totul neobișnuit de a se întâlni, a se confrunta cu
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
ca pe un cadou de excepție. Însă, în plină acțiune dramatică, pe ecranul de cinema a început să curgă o scenă neașteptată. Era ceva ce nici măcar eu, cu mintea mea de adolescentă perversă, nu-mi imaginasem, d-apăi d-na Toltea, înmărmurită, ca statuia lui Kogălniceanu, cu o mână încleștată pe balustradă și cu cealaltă uitată în întunericul lojei. Era o scenă de un erotism pe cât de agresiv, pe atât de memorabil. Habar n-am dacă filmul a rulat în cinematografe cu
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
rai). Testarea, mai curând în accepția experimentală decât în cea "tare" a termenului, merge împreună cu schimbarea perspectivei: procedeu folosit frecvent, la nivelul unui text sau al unui întreg ciclu. Două versuri subliniate și atent inserate într-un poem ("un om înmărmurit luat în stop-cadru inert traversând/ încăperea lovindu-se de lucrurile din jur") sunt transformate într-un leitmotiv și, mai mult decât atât, într-o trapă textuală prin care cădem într-o altă dimensiune. Persoana a treia singular, a descripției relaxate
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
atât de importantă, nu-mi mai era necesară. Stam și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Mihai Cantuniari La sfârșitul anului 1965 și începutul lui 1966, sub ochii înmărmuriți ai tânărului student care eram eu pe atunci, doi alpiniști de frunte, pe numele lor Ion Frunzetti și Edgar Papu, însoțiți la mare distanță de doi șerpași: María Teresa León ("Cuvânt înainte") și Ovidiu Drimba ("Postfață"), și-au terminat victorios
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
atât de importantă, nu-mi mai era necesară. Stam și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
scena cererii iertării, Dinu se repezi, cu un cuțit ascuns, asupra lui Țancu și-l ucise. Solomia, care se aruncă între cei doi, fu și ea ucisă fulgerător, iar Dinu luă coroana și se declară el voivod, strigînd către corturarii înmărmuriți: Dacă nu mă vreți voi, vă vreau eu! Sunteți ai mei!". Atunci intră pe prim plan în scenă tînăra Rusalina. Aceasta, după ce asistă la uciderea părinților, fugi, ca ieșită din minți, spre Dunăre și se aruncă în valuri care o
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]