365 matches
-
Era o zi călduroasă și splendidă de primăvară. Discul incandescent se plimba încetișor pe oceanul nesfârșit de albastru. Norii plini de viață întâmpină păsările, fericite că s au întors în țara lor natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor. Ele
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
pe Porfiri în camera sa, Virginski căzu înapoi pe pat. Aceasta îl obligă pe Porfiri să rămână în picioare, în camera nemaiaflându-se niciun loc de șezut, iar acesta din urmă se mulțumi să adulmece aerul, care era neașteptat de înmiresmat. Porfiri se uită la figura amărâtă a tânărului și simți agitația unei anxietăți adânci. Nu putea să nu își amintească de studentul a cărui crimă dublă l-a absorbit într-atâta în urmă cu un an. ă Dumneata ești Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat la mine pe furiș, cu ironie, și mi-a întins un obiect pe care nu-l mai văzusem până atunci. Un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii oleacă prea apropiați. Trupurile, în schimb, erau ca ale atleților de la circ. Puțin mai în spate, Hermelinda îl ținea de braț pe Rotari. În spatele lor erau luptători, longobarzi și, ultimul la rând, veneam eu, bucuros de vecinătatea tinerelor femei înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a renunțat la orice ceremonial obișnuit în asemenea ocazii. S-a repezit asupra unchilor, îmbrățișându-i și stârnind bombănitul reprobator al lui Faroald și afectuosul reproș al Hermelindei: - Bunele tale purtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu aveam nici cea mai mică Adina Dabija 62 Îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos ce vindea iluzii, În care mă aflam. respiram același aer de mâncare la pachet Înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și Împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ilenei, barieră înmiresmată care desparte adăpostul mut de lumea zgomotoasă: Florile-soarelui vegheau împrejur ca niște străji de aur. Împrăștiat în volute, mirosul livezii coapte, al dovlecilor, al pepenelui galben, al caiselor topite de soare, al roșiile acruțe și al meliselor înmiresmate umplea aerul ca o afumătoare mișcătoare. Toată plăcerea pe care vara o soarbe din plante plutea acolo și părea să alcătuiască, între locul acela liniștit și lume, o barieră de parfumuri". Priviți-l pe țiganul Nicolae: "... era frumos, o frumusețe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Miorița ar merita să fie mai bine apreciată la noi, unde este necunoscută. Miorița este o pastorală deopotrivă pitorească și emoționată. Moldoveanul are trei ciobani care se pricep să tundă lâna și să închege laptele. Oile pasc iarba bună și înmiresmată lângă niște izvoare limpezi, iar seara păstorul face să răsune trilurile fluierului. El are o oaie preferată, Miorița, iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și figura unui Sforicică din Sfîntul Sava, variantă octogenară a lui Pirgu, care „se dezlănțuie dintr-odată
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
cu vijelii, inundații și jale pe alocuri, dar și cu explozii amețitoare de clorofilă, cu miriadele rugilor mute de mulțumiri florale izbucnite din brațele vegetale întinse către soare, cu zumzăit de albine în corcodușii care-mi înconjoară balconul cu învăluiri înmiresmate de mirese și - cel puțin în cartierul meu - cu matinalele, neobositele, uimitoarele cîntece ale mierloilor, ale prigorilor, ale guguștiucilor și-ale vrăbiilor gata, cu toatele, de cuibărit...
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
zeița mâniei nu mai comunică cu el decât prin intermerdiari... Nu peste mult timp, împricinatului începe să-i miroasă, vorba ceea, a catrință. Începe epoca lui, minunații ani '60 despre care vorbește, acum, "aproape cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată de dragoste", cu rock-ul vital și vitalizant, cu deschiderea societății către Vest, cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei ani ai exceselor erotice, înțelepțitul
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
vechi Alexandrii,/ cum anii cei stinși în anii cei tandri,/cum Mântuitorul de lemn plutitor printre scafandri,/ putrezim, ne trezim în memoria ta,/ cum în aerul umed trenurile cu etaj,/ cum în toamna din moarte vapoarele cu talaș / cum magazia înmiresmată cu mere de sub/ biblioteca din Blaj.// nu duce de Alba,/ țăran de Alba - pentru țărâna ei albă!/ sunt țări care din alte țări importă pământul fertil/ și-asemenea lor Alba Iulia din sângele meu face port,/ și sunt viu și
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
devenit un fagure plin cu toate tipurile de pregătire. Din comoara inimii tale vin cuvintele tale. Ele sunt picături de miere în care Cuvântul poate fi amestecat cu lapte și miere”<footnote Ibidem, IX, 270.7-11. footnote>. Cum discursul miresei, înmiresmat cu mierea prezenței, picură din fagurele gurii ei, Sfântul Grigorie accentuează că ale miresei cuvinte „nu sunt numai cuvinte, ci putere”<footnote Ibidem, 280.3. footnote>. Dorința miresei a trezit aceeași dorință pentru Preaiubit în fiicele Ierusalimului. Inima miresei și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers poetic feminin cutremurat de întrebări thanatice, 12 minute este o expresivă versiune personală a acestuia: „Lacul a adus la mal papucii iubitei adormite și ei
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași umeziți de bruma căzută pe casele de pai străpunși cu cârjă de păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi înmiresmează aerul// Orașul/ respira fericit/ până au căzut bombele.” (Cernăuți înainte de al Doilea Război Mondial). Sau poemul Orașul meu natal, Cernăuți. Până în ultima clipă „visul are ochii deschiși”, privește o amintire, pentru a câta oară?, cu aceeași forță reconfortantă asupra înțelegerii
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
se desprind ușor, ai zice că vorbește singur. În clipa aceea, inima lui bate odată cu inima tuturor tinerilor din lume. „În miez de noapte, în luna lui iunie, stau drept sub luna mistică...” Drept, în picioare, în iarba asta care înmiresmează și prin care am umblat pe urmele lui, acolo îl regăsesc, printre toate aceste coloane, printre toți acești copaci înalți care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
fereastră" a lui Toulouse Lautrec din Muzeul Impresioniștilor din Moscova în ea zămislind hățișuri cel care se înalță dincolo de țara ploilor Cîte taine din zori vestiți de el au rămas nedezlegate! Rog migratoarele să mă ia cu ele Sfîșierea lor înmiresmează cucuta crescută de Singurătate Mileniul cu vineri Mingea de plumb lăsată pentru joc făcuse bătături S-au despachetat și cutiile cu daruri legate cu sîrmă ghimpată în fața Bisericii Vasili Blajienîi (după terminarea construcției li s-au scos ochii arhitecților!) Mîinile
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
revărsa în sărut, Și dimineața din stepă, pe care o domină Stelele ce ard, când noaptea prin satul tăcut Cu behăit brumăriu îmboldește - áce de lumină. Și cu tot ce-au respirat ponoarele veacului, Cu tot întunericul diferenței botanice, Va înmiresma acut tifoida tângă a molâului, Și haosul vegetației țâșni-va pe văi, pe colnice. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
opere ale ospitalității și tot aici își vor găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre toate acestea Alain Montandon a avut amabilitatea să ne vorbească la Saint-Denis (Réunion), spațiu paradisiac, scăldat de Oceanul Indian, înmiresmat de orhidee, vanilie și vetiver, încălzit de soarele tropical și de vulcanul Fournaise, frecvent în activitate, unde a fost organizat unul din colocviile despre ospitalitate. Domnia sa a avut amabilitatea să ofere cititorilor români acest eseu - din care publicăm mari fragmente
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și ce să vezi, abia o putea ține Ingrid în mâna și nu s-a mai oprit până nu a terminat-o. Ce dulce și zemoasă mai era..! Eu, cu siguranță voi ajunge în sufragerie, pe masă, în fructieră, să înmiresmez încăperea. Parcă și aud cum or să-mi cânte: galbenă gutuie,/ dulce amăruie/ lampă la fereastră,/ toată viața noastră... Buna lui Ingrid o să mă fiarbă-n oală și o să devin dulceață și... ce e cel mai bun, voi deveni peltea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi niște bijuterii care ne fac să devenim melancolici. Iarba mângâiată de rouă care se prelinge pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
intra în etern gradual. Minunea nu se dă în pași succesivi. Dincolo de ziduri sânt alte ziduri, și dincolo de ziduri alte ziduri, și minunea e perspectiva nesfârșitelor ziduri înfășurate strâns unu-n altul, cum trandafirul nu e miezul lui, ci înfășurarea înmiresmată de petale, de margini, de suprafețe. Și trandafirul de cristal îl vei rupe deodată de pe codița lui de iridiu, căci nu-i de nici un folos să-i rupi petală după petală. Și, fiindcă sîntem creație înainte de-a fi creată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dimineață până seara fără să întâlnești sat sau bordei până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul din scânduri și din metru în metru, copăcei de liliac, ce înflorea primăvara înmiresmând atmosfera din jur. Case de acestea se construiau multe în Țicău la vremea aceea, și multe din ele au dispărut acum. Mă întrebați ce căutam eu prin Țicău. Păi, le știu toate acestea pentru că eram muzeograf la bojdeucă. Mănăstirea „Buna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]