551 matches
-
Iară la inimă, în poartă, Am doar speranțele de zbor. Se trece apa-n dalb de floare, Ca roi de fluturi vise trec - Din alergarea-mi după Soare Înspre crepuscule m-aplec. Se schimbă frunze ca și zile Și zile-nmuguresc din nou, M-aș vrea un centru de idile Pe al bucolicii tablou. S-alerg prin țesături de raze Necontenit și însorit Și-n vântul ce îl scapă brazii Să fiu doar veșnicul venit. Doar, uneori, priveam spre seară Cu
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
nu gândești că mă încearcă același nesecat fior? Și nu gândești că vorba-ți dulce îmi rupe zeghea ce mă strânge Și că tăcerea mea-i durută și-mi picură otravă-n sânge? Și dacă tac e fiindcă-n suflet înmugurește primăvară Și mugurii irup sub raza-ți și dau în clocot spre afară Și e păcat, zău, e păcat să piară-n flăcări, mistuiți, Mai bine să se încălzească, printre tăciuni abia mocniți. Și tac fiindcă-mi este teamă de
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
Acasă > Versuri > Visare > NU-MI RUPE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi rupe ramurile ,ploaie , Desi-s bătrâne , înmuguresc , Le-imbraca primăvară,-n roua , Petale albe , înfloresc . Nu-mi rupe frunză , Vânt șăgalnic , Atât de fragedă , e-n zori , Mlădița vie , Strop de viață , Crescută din iubiri și dor . Pământule , tu , dă-mi tărie , Să mă cresc demn , Falnic
NU-MI RUPE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378343_a_379672]
-
din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Nu se poate leule stingher să adorm la coama unui nor apoi să vreau să zbor cu o sete de văzduh dincolo din ce-am văzut. Nu se poate...! Vezi tu, toate florile înmugurite din pomul poamelor sunt adunate de un înger ce mă privește în povestea ce nu este. Și apoi, apoi prin și înainte de a fi mă sprijineam de vocea aerului ba nu, eu împingeam aerul la capătul vederii mele cu o
NU SE POATE CÂND SE POATE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378482_a_379811]
-
înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete în mai, pentru mireasă, Cu fragedele flori și cu un blând parfum, Se
BUJORI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378509_a_379838]
-
stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă, Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim! Citește mai mult Îmbrățișez cu gândul o stâncă vălurităînchisă între nori de-un zid cernit și greu,Am sufletul aproape de clipa răzvrătită,De cerul plans, dar și de Dumnezeu.Aștept în rugă mută s-apară zorii noiSperând să văd o
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lăsa stingheri în negură și frig,Simt că-i aproape sfântă venirea Ta!Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamăCă soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă,Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la margine de dor Să-nmugurim în doi după o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și în tăcere ascult ca visul să nu plângă. Caut doar verde crud până se face seară Urmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
prin ploi, spre fericire.Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitatPoartă pe-a aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară cu pasul de-nceput.Te chem fără cuvinte la margine de dorSă-nmugurim în doi după o iarnă lungă,Visez încă-n cocon că-s fluture în zborși în tăcere ascult ca visul să nu plângă.Caut doar verde crud până se face searăUrmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lunii.... XXVII. VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem gânduri însoțite de cuvântul ce așteaptă să fie rostit și păzește primăvara lui Vivaldi, nu vreau să devină
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Articolele Autorului PAHARE DE UMBRĂ PE ARIPILE VÂNTULUI pe frânghia aceasta de măsurat privirea mi-am întins degetele dar a venit ploaia și m-a plouat cu priviri cu pași și cuvinte cu flori și cu stele până în albia privirilor înmugurite cu flori de vânt și pahare de umbră când umbra e cântecul ierbii pe aripile vântului ochi și priviri 27-iunie 2016 cluj AMPRENTĂ PE TROTUAR ȘI PE LORNIȚ vara și-a pus amprenta peste tot în jur peste palmele vâtului
POEZII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378906_a_380235]
-
-mi se coc,/ zvârlite, semințele de nori" (Timp); " Ochiul meu / privește spre colinele verzi ale serilor,/ hrănite de fructele nopții" (În zi); "păsări cu miros/ de păduri" (iubiri rătăcite); Îmi vine dor de cuiburi scămoșate-n vânt" (Captivitate); "Mâna-mi înmugurea /spre zborul unei păsări" (Dar); "și nopțile cad ca niște /izvoare printre ierburi"( Pentru o iarnă cu zăpadă}. Deci, ceea ce surprinde ,Teodor dume, în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
printre stele rătăcesc în culise Și-n binecuvântările lui Dumnezeu. Îți iubesc verdele, surâsu-n ploaie Chipul răsfățat în culori de curcubeu Munții, marea, râuri ce curg șiroaie Toate cu binecuvântările lui Dumnezeu. În frunzișuri de gand adesea adie vântul, Speranțe-nmuguresc în sufletul meu În tăcere inima mea săruta pământul, Cu tine primăvară și Bunul Dumnezeu. Valentina Geambașu 10.04.2016, Foto internet Referință Bibliografica: Cu binecuvântările lui Dumnezeu / Valentina Geambașu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10
CU BINECUVÂNTARILE LUI DUMNEZEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381940_a_383269]
-
2015 Toate Articolele Autorului Au lăcrimat copacii-mbătrâniți În ochi de cer li s-a strâns lacrima Suspin-amar pe colțuri are-o stea Când toamna-i ceartă și-i lasă dezgoliți. * S-au bucurat când vara a venit Și-a înmugurit iubiri de peste an, Cu frunze-au plâns nefericirea-n van Când iarna zurgălăii și-a pornit! * Dar vremea vremuiește nu stă-n loc Toate cursul lor firesc urmează * Noi nu mai știm iubirii să-i facem loc În inimi ce
NU MAI ȘTIM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382023_a_383352]
-
de acestea. Poate într-un alt timp, într-o altă epocă acesta era un loc special, în care secretele tuturor erau dezvăluite în totalitate. Spațiul atingea instantaneu coardele sensibile ale oricărei ființe omenești care-l pătrundea... în fiecare suflet prezent, înmugurea o stare unică, magică, care îmbia inexplicabil la confesiune. Și parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE Cine-i de vină când primăvara-n tine înmugurește? Să fie vântul cu-adierea ori fiorul iubirii care crește, Cine-i de vină oare când cucul strigă prin câmpii, Să fie soarele care-și trimite razele- blânde-aurii? Cine-i de vină oare, când lumina -n fereastră bate? Și cresc
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
ne prindem de mâiniîntr-o Sfântă comuniune!Să ne întărim reciprocîn memoria noastră, conectată laCONȘTIINȚA UNIVERSALĂ!„Sus să avem ... VI. TRANDAFIRUL VIOLET, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016. TRANDAFIRUL VIOLET Trandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot din adânc, afară. / MIRACOLUL DUMNEZEIESC / spre ochi-mi obosiți coboară
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! // Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, ... Citește mai mult TRANDAFIRUL VIOLETTrandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot din adânc, afară. / MIRACOLUL DUMNEZEIESC / spre ochi-mi obosiți coboară
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Că firul vieții ne-a împărțit la doi. Între noi sunt munți și văi, Un ocean adânc cu nori. Mă doare dorul de-al tău trup, Mă simt un ram, din tine rupt, Altoi cu tine vreau să prind, Să înmugurim măcar în gând... Mă doare noaptea fără tine Când mă gândesc că nu mi-e bine... Tu mă dori, eu te doresc, Vreau primăvară să înfloresc! Mă doare dorul tău flămând, Că eu te port mereu în gând... Fiorii dragostei
DE DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379318_a_380647]
-
la toate... și o împăcare cu sine. Simboluri precum: „în care se oglindește chipul Cerului/primindu-te cu brațele deschise”; „păsări de fum zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești ale poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
și Nicolae se pune grâu la încolțit, tot un simbol al iertării, al învierii, al mântuirii, dar și pentru ca viitorul an să fie plin de rod. Se mai pun și crengi de măr sau de liliac în apă, urmând să înmugurească sau să înflorească până la Crăciun sau la Anul Nou, când vor fi folosite ca Sorcove. De fapt, Sf. Ap. ANDREI este Maestrul divin de ceremonii al Sărbătorilor de iarnă, binecuvântând anotimpul Alb, prin luna Decembrie: Cap de iarnă, care-i
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
zboară din pom în pom/ și strigă Ion, Ion!... (Iuliana Băncescu, op. cit.) Glasul Străbunilor colindă în sufletele urmașilor ca izvorul vieții ce-și revendică identitatea primordială. Natura binecuvântată de Creatorul ei este înzestrată cu tot ce are ea mai sublim înmugurind elanul vital al misticii creștine ce arde în vatra sacră a Familiei, care la rândul ei devine Altarul înflăcărat al Bisericii lui Iisus Hristos. Toate se rostesc în plenitudinea numelor lor. Toate sunt înveșmântate în cuvinte divine brodate din Lumina
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
BUCURII PRIMĂVĂRATICE Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară Azi râde soarele către pământ, E sărbătoare mare în grădină; Ne bucurăm că floarea din cuvânt Ne umple sufletele de lumină! Înmugurind mlădițele zâmbesc Înviorând speranțele în noi, În verde crud iubirile vorbesc Cu mierlele ce cânta în zăvoi Copilăria-n suflet se trezește Și bucuria inima cuprinde Cuvântul prinde aripi și țâșnește Când primăvara brațele-și-ntinde! ***** Nebun de tine Nebun
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
de vis... Chemări din puncte cardinale Adie-n lacrimi de cais. Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind, Crepuscul de lumină vie În podul palmei strălucind. Poteci de crini din alte lumi Refac ades prin ochi de mag, Înmuguresc în timp ce dormi, Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc, Surâd magnolii-n primăveri. Zefir albastru, o poveste De îngeri scrisă, din astral, Alint de vis
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
migdaleStropite cu polen de vis...Chemări din puncte cardinaleAdie-n lacrimi de cais.Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind,Crepuscul de lumină vieîn podul palmei strălucind.Poteci de crini din alte lumiRefac ades prin ochi de mag,Înmuguresc în timp ce dormi,Te-ating o clipă, îmi ești drag!Stea de safir îți dăruiesc,Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc,Surâd magnolii-n primăveri.Zefir albastru, o povesteDe îngeri scrisă, din astral,Alint de vis din
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]