2,895 matches
-
măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al treilea ochi al lui Carol și căzură pe husele pernelor, pe covor, pe coapsele ei netede și lipsite de păr. Își înmuie o unghie dată cu ojă în lichidul sidefiu și o duse la buze. Mmmm! Di-vin. Sărat și totuși dulceag, cu o textură pe care o aveau doar cele mai fine dintre sosuri. Carol era siderată. Rămase așa un moment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un șervețel înmuiat într-una din propriile ape de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost angajat să scrii despre spectacole. Bull rămăsese fără cuvinte. Își privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
frica oamenilor, față de acest animal fabulos. Imprimeuri albastre Imprimeurile albastre își au originea în regiunile rurale din sudul Chinei și au ca material de bază o țesătură din bumbac realizată manual în ateliere familiale. Coloranții tradiționali se obțin lăsând la înmuiat o plantă ce crește în zonă, până aproape intră în descompunere, se amestecă până devine o pastă ce poate da diferite nuanțe de albastru. Culorile aplicate au un luciu natural pătrunzător, nu se șterg ușor și nu sunt toxice. Imprimeurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu pete mari, negricioase, pe piept. După zeci de cauterizări, doctorii au declarat că vena nu mai poate fi lipită cu nitrat de argint, iar mama m-a dus la Fundeni și la Colțea, unde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le Înghit fără probleme. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nevoie de dumneata. Îți plătesc, Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și hai să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reactivându-mi bla-bla-urile de teorie literară, imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură. - Nu sunt chiar autobiografice... m-am revoltat cu jumătate de gură. Carina nu părea deloc înmuiată de proba mea certă de erudiție și își păstra poziția demnă. - Știi ce? Lasă balivernele... Astea-s pentru colocviile voastre cu intelectuali care produc clasificări savante în vreme ce visează la nuri și pentru femeile de știință sobre. Mie să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căutare. Seth își trage nasul și-și șterge cu mâna lacrimile de la ochi. E doar din cauza tabletelor de Estrace. Probabil că-ncepe să aibă simptome premenstruale. — Oamenii care vin acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile hublou ale băii să vezi ce s-a ales de viitor. Infestat de goths încălțați în sandale și care acasă-și pun linte la înmuiat, viitorul pe care-l voiam nu mai e. Viitorul care mi s-a promis. Tot ce mă așteptam. Felul în care trebuia să iasă totul. Fericire și pace și iubire și confort. Când s-a transformat viitorul, a scris Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
jalnic. Făinaru a întins mîna după paharul aproape plin, cu toate că se aflau la Athénée își turnau singuri din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus încetișor la gură, doar și-a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum să mă fi dus fără să fi fost ceva aranjat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
explodează ceafa de durere, asta era ceva șocant și diferit de tot ce trăise până atunci. Bătrânul îl privi iarăși în ochi și se părea că știe dinainte ce-o să descopere în ei, căci imediat retrase pieptenele și, după ce-l înmuie într-o cochilie mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere, rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tine, Omuleîntoarcere, rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat de gol? Data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea mai înalt, alteori mai scund. Câteodată intra în curte sprinten apoi se înmuia brusc, ca la comandă. Mare poznă moșul ăsta, niciodată nu era la fel! Se oprea în dreptul ușii lui Dan și bătea tare, cu toiagul. Vai, ia priviți cine a venit! Intră, Moșule! o auzea pe tanti Anda strigând. Aștepta, nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]