3,744 matches
-
în anii treizeci, ca un craidon de avocat ce erai, te-nvârteai mereu printre cei de la siguranță, și nici despre faptul că atunci când Csia, șeful „arcașilor”1 a intrat în oraș, v-ați sărutat pe corso, sub orologiu. - Mata ai înnebunit, Matild. - Nu-i mai tot da ’nainte cu nebunia, Balázska. Știu eu ce vorbesc. Și, dacă mă mai ameninți mult cu balamucul, o să merg cu Hutera Béla și-o să declară m forurilor competente ce hram ai purtat. Hutera o să vină
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
din partea DNA-ului se întâmplă într-o asemenea zi. Ceea ce este regretabil este ca se iau declarații unor oameni foarte în vârstă, unii dintre ei poate că mai au puțină vreme de trăit și săracii oameni, vă dați seama, sunt înnebuniți, pentru că nu mai înțeleg nimic,” a spus acesta. Marian Oprișan a precizat că nu au existat nereguli la vot, plângerile fiind făcute exclusiv de PDL-ul local și dovedindu-se nefondate. Și în cursul zilei de marți, procurorii DNA au
DNA, fără Dumnezeu. Procurorii băsiști au scos la anchetă enoriașii din biserică () [Corola-journal/Journalistic/42894_a_44219]
-
schimb, s-a ales cu a ei din pricina unei nebunii sângeroase de care a dat dovadă în a doua parte a vieții. După ce fusese o soție și o mamă bună, ba chiar un administrator model al averilor familiilor reunite, a înnebunit, se crede, în jurul vârstei de patruzeci de ani, din teama irațională de îmbătrânire și a început prin a se răzbuna pe femeile tinere din slujba ei iar mai apoi pe tinere care avuseseră neșansa să se nască pe domeniile contelui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii sticlindu-le vii. În povestirea Însemnări despre fiere, Mo Yan a scris despre acest podeț de piatră și despre acești câini care au mâncat oameni morți până au înnebunit. A mai scris și despre un fiu plin de iubire filială care a scobit afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
spune-mi care-i problema, m-ai făcut curios. Să-l pun plin? Pune-l! Bine că ai venit, sunt derutat complet. La județ o scaldă. Se pregătește ceva, Gheorghe? La vecini apele-s tulburi, sindicatele din Polonia parcă au înnebunit... Băură fără să ciocnească. Gheorghe se uită la musafir, fără să-i răspundă. Mai turnă un rând. Scoase apoi un pachet de țigări din geantă, tot Kent, dar nu-l desfăcu. Încerc să-l las, dar nu pot, tu parcă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vor să pună mâna pe Europa... Șarpele a început să ridice capul, iar Gorbaciov... rusul tot porc rămâne... La noi, sperăm să nu reușească, avem o securitate de invidiat. Numai să nu ne trădeze... fără ei, se duce totul dracului... Înnebunesc ăștia că am scăpat de datorii, că am renunțat la clauză, că avem șansa să demonstrăm omenirii ce înseamnă adevăratul sistem comunist. De asta le este frică. Mama lor de capitaliști! De ce crezi că nu am venit cu mașina mea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel mare glumește, așa cum o mai face el... Neputincioasă, se așeză încet; apoi își făcu cruce. Cum nu mai există?! Am înnebunit sau m-am prostit la bătrânețe?! Eu, dragii mei, aici v-am născut, casa asta am ridicat-o eu și tatăl vostru, via, copacii, noi i-am pus în pământ... De ce să vină ei, să ne mute de aici, ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ce să facă, Victore, cu soția mă văd noaptea, când mai ajung pe acasă, iar pe copii îi întâlnesc duminica, dacă nu-s plecați ei atunci. Mi-am lăsat catedra și am venit aici, să fac ceva, să... desigur, să înnebunesc de tânăr sau să devin o marionetă... Producem mult, vindem puțin, am ajuns să retopim anumite produse, iar de raportat trebuie să raportăm... La dumneavoastră, tovarășe Tălparu, cum merg lucrurile? E greu, domnule director... ceva se va face, cei de la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
color și un aparat video, precum și câteva zeci de casete. La scurt timp, aceste bunuri începură să producă, să creeze plus valoare, cum se lăuda Petrache. Nu mai căută serviciu pentru nevastă-sa; micul cinematograf funcționa non stop, tineretul era înnebunit, la început pentru casetele de “groază”, apoi pentru cele sexy și porno, la care Petrică dubla prețurile. Cu miliția se descurcă bine, mai împrumutând videocasetofonul unui ofițer, mai stricând Gheorghe un telefon, iar sectoristul era omul casei. Își scoase și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vină au fost băutura și apetitul ieșit din comun al tinerei profesoare pentru bărbați. Elevii din clasele mari, de la liceul unde preda Mimi, o porecleau ,,bucățica“. Știa, dar de supărat nu se supăra... Dă-mi o țigară, Petrache, simt că înnebunesc... Nu visam niciodată că totul se poate transforma în câteva ore, că tiranul va fi îngenuncheat. Nu-i răspunse imediat Petrache. Se întoarse încet și făcu semn unui tânăr revoluționar, care stătea mai într-o parte: Ia 20 de lei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Armata, ca armata, dar fără Ministerul de Interne nu poate face nimic. Câteva capete o să cadă, poate și eu, mulțimea va dori ceva... Totul a fost deja bătut în cuie... Gorbaciov tace, americanii la fel... Simpli spectatori, nu? Lumea e înnebunită, crede acum orice... Toți cer moarte securiștilor, dar puțini înțeleg că fără ei poate nu se reușea nimic. Au fost primii care ne-au trădat. Bandiții șiau depus armamentul la rastele încă înainte de a izbucni măcelul, mi-a spus Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Mintea mea de pervers notoriu lucrează la foc maxim. Să o scot pe terasă. Să o pun în patru labe. Doggy-style. Și să-i pângăresc trupul în fața patrupedelor. Așa. Numai ca să le fac în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E îngrozitor! Trebuie făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant elan irezistibil. De unde mai ieșeau!? Dar ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de miroase a cai de te tâmpește, și câte-o pernă, tot din paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plutire. Da, sau nici plutire. Îi zărea clar, îi vedea, îi auzea și-i simțea în ea dureros de vii pe toți trei și pe bărbată-su, pe fiecare în parte, ca o întregire a lumii, ca și cum lumea, sălbăticită și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tu știi la ce m-am gândit? La ce te-ai gândit? Mâine să facem nunta. Cum așa? Cum să facem, mâine, nunta? Așa, bine. Ne ducem la biserică, ne cununăm și gata. Vrei? Ești nebun, nu spun eu?! Ai înnebunit de-a binelea. Așa se face-o nuntă? Da, da, oftă el, Știam eu că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa ea, cea care îmi lăsase impresia, din tot ceea ce citisem, că își găsise sufletul pereche? - Iartă-mă, Ana, nu vreau să te sperii. Am năvălit așa peste tine, poate aveai de lucru. Ce-ai să crezi acum? Că am înnebunit la bătrânețe! Zâmbește. Un zâmbet amar. Îndoială? Regrete? - N-am fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în care am cunoscut liniștea interioară care te face să crezi că totul este în ordine. O chestiune
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de Ghiță spunându-i lui Georghe la o discuție mai aprinsă: Nu tu ești tatăl meu ... Ghițișor e tatăl meu. La un moment dat, după ce Catrina a căzut bolnavă, Gheorghe a ieșit la pensie pe caz de boală, că a înnebunit de câte i-a făcut Ghițișor. Pentru a fi lângă Profira lui, după câțiva ani de la moartea Catrinei, a căzut și Ghițișor la boală și a zăcut la pat mai mult de șapte ani și nu-l mai strângea Dumnezeu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec, văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mult, că pe urmă își pierd din dulceață. Cum să vă spun eu?... După ce se pîrpîlesc pe o parte, îi întorci pe cealaltă, apoi îi iei frumos de pe piatră și-i pui lîngă mămăligă. Pe urmă... G-g-gata, dragă! strigă Nuțu înnebunit de poftă. Hai să mai vorbim și d-d-despre altceva, că eu... Eu cu tata și cu frate-meu, continuă Bărzăunul fără să ia în seamă chinul lui Nuțu, am făcut așa de mai multe ori și, cînd mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat... Doamne, câte am învățat... Câte ședințe nocturne de psihoterapie cu tenori răgușiți, costumiere înșelate, actrițe înnebunite de ideea celor două-trei kilograme în plus... A fost frumos, într-un fel. Grotesc și bulversant, poate, pentru respectabilii posesori ai unei copilării ca la carte. Frumos, pentru mine, însă. Și neașteptat. Sau poate că ar fi fost frumos, într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea prin ploaie, toate chestiile astea romantice după care tu ești înnebunit, Dumnezeu știe de ce, sunt niște clișee absolute și singurul motiv pentru care îți plac, pentru care le vrei, pentru care le bagi la înaintare este că ai văzut prea multe filme, nu crezi? David nu credea nimic. Erau de un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care îți scoți, seara, cerceii, pielea mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Rodrigo pentru victima lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe neștiute, în jurul iatacului unei mirese forțate să-l accepte. Și a funcționat? Asta mă depășește cu desăvârșire. Ce știu e că el a pierdut Spania, ea a înnebunit și și-a tăiat venele, tatăl ei și-a vândut regele lui Musa... Nu lui Tariq? Ajungem și la Tariq. Asta e altă poveste... Nu sunt cumva prea multe povești? Nu ți se pare că te pierzi în ele? Că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]