465 matches
-
NU-MI VINE SĂ CRED. PUR ȘI SIMPLU NU-L POT CREDE PE CĂPITANUL HEDROCK ÎN STARE SĂ SPUNĂ CEVA DOAR AȘA, CA BRAVADĂ. E POSIBIL SĂ EXISTE VREO ORGANIZAȚIE DE CARE NOI N-AVEM HABAR. DE FAPT... SE ÎNTOARSE ÎNNEBUNITĂ SPRE EL ȘI-I VORBI CU O INTENSITATE NEOBIȘNUITĂ A TONULUI: PRINȚE, MI-A SPUS CĂ NU E, N-A FOST NICIODATĂ ȘI NU VA FI NICIODATĂ OMUL ARSENALELOR. DEL CURTIN SE ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE EL CU COMPĂTIMIRE ÎN GLAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
n-ar strica să mai trimiți cîteva mii. Taie dumneata copacii și stochează discurile, iar eu le voi băga în mașină. Se opri și se legănă într-un chip ciudat. Privirea lui se răsuci și se uită spre cer, aproape înnebunită, peste capul lui Hedrock. Văzu o navă. O clipă crezu că e nava-păianjen văzută de departe. Dar pe urmă îi atraseră atenția culorile bălțate ale acesteia și literele imense de pe carena ei: WS ― CENTAURI ― 719 Nava nu era departe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului său, am încercat să pun capăt micului nostru duel. Am strigat cuvinte de împăciuire; l-am rugat; în cele din urmă m-am declarat învins. Costumul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cenți, un total care limita posibilitățile lui de scăpare. Totuși își putea permite un port sigur pentru restul serii: Prytania. După ce cinematograful se va fi închis, avea să treacă pe Constantinopole Street ca să vadă dacă mama lui se întorsese acasă. Înnebunit, începu să se îmbrace în graba mare. Cămașa de noapte din flanelă roșie zbură și rămase atârnată de lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jur. Alex își porni vechiul telefon mobil și formă numărul motelului. Puștiul puse cealaltă convorbire în așteptare și îi răspunse. — Best Western. — Sunt doamna Colson. M-am înregistrat mai devreme. — Da, doamnă Colson. Părea agitat. Se uita în toate direcțiile, înnebunit. — Mi-ai dat camera 204. — Da ... — Cred că e cineva în camera mea. — Doamnă Colson, sunt sigur că ... — Vreau să vii aici și să deschizi ușa. — Dacă este cineva, probabil că e menajera... — Eu cred că-i un bărbat. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se ducă acasă, se va întoarce pe seară, S-au dus undeva, se gândi. Motorul furgonetei cântă cântecul întoarcerii acasă, șoferul vedea coroana înaltă a dudului, când, deodată, ca un fulger negru, Găsit veni de sus, lătrând, alergând pe pantă înnebunit, inima lui Cipriano Algor îi sări în piept gata să cedeze, și n-a fost din pricina animalului, această iubire, oricât ar fi de mare, nu merge așa de departe, ci pentru că se gândi că Găsit nu putea fi singur, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o parte, nu vedeți că se întinde focul?” Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-a ajuns apa până la talie, și-a dat seama că pământul de sub picioare era moale și-l trăgea în jos. Dar era prea târziu. Când scotea un picior din mâl, celălalt se afunda și mai mult. Picioarele mele! strigă înnebunit. Endō-san, picioarele mele! Ceața era deasă și Endō nu se mai vedea deloc. Gaston nu putea nici măcar să-și dea seama în ce direcție este. Când nu se mai agita și rămânea pe loc, se afunda și mai adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul în jurul meu. Am intrat în panică și am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o cățea înnebunită că și-a pierdut puii. Am răsuflat ușurat când am zărit-o pe Ana și am încercat să mă apropii, convins că, așa, voi fi în siguranță. "Nu mă atinge", mi-a șoptit ea. După care mi-a dat o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de avea Ryan certitudinea că de naufragiu erau răspunzători copiii? Nu fuseseră decît aceia patru? Cum ajunsese el la concluzia că Gwen și eventual familia ei asasinaseră... Un strigăt scos de Ryan Îi Întrerupse șirul gîndurilor, țîșni dintr-odată afară, Înnebunit. - Gwen a pus explozibil În barcă, totul o să sară În aer! Sări! - Ce? - Sări, Îți spun! Văzînd că Marie nu-și dădea seama de iminența pericolului, Ryan o Înșfăcă de mijloc și, cu toată puterea, o azvîrli peste bord, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă liniștesc ? aproape că îmi vine să urlu. E viața mea. Viața mea. Nu am nimic altceva ! Îmi șterg lacrimile de pe obraji. Și n-am de gând s-o pierd. Vin. Acum. Închid telefonul și mă ridic în picioare, înnebunită și superpanicată. Trebuia să mă fi întors. Trebuia să mă fi întors imediat, nu să pierd timpul aici. Nu știu la ce oră am tren, dar nu-mi pasă. Trebuie să plec de aici. Înșfac o bucată de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu fie bine, îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn o să se întărească instantaneu, prin nu știu ce lege ciudată a fizicii. Încep să o torn încet în tavă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să existe niște cutii, mă gândesc cu inspirație subită. Da. Toate lucrurile au fost puse în cutii ce urmează a fi transportate, și care trebuie să fie undeva una peste alta... Ies grăbită din birou și mă uit în jur înnebunită. Dar nu văd nici o cutie. Nici o ladă. Nimic. Adevărul ăsta e, am ajuns mult prea târziu. Mult prea îngrozitor de târziu. Îmi vine să izbesc cu pumnul de nervi. Intru înapoi în cameră, cu respirația precipitată, și mă uit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dîndu-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă. Hei, Mike, strig. Ia ghici ! Lissy crede că tu... — Termină ! zice Lissy Înnebunită. — Vezi ? Și tu ai secrete. Toată lumea are secrete. Probabil că pînă și Papa are cîteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită... Totul se Întîmplă atît de rapid, Încît nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decît cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lîngă ușă, complet Îmbrăcată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sînt lesbiană decît la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sînt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sînii mei. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]