489 matches
-
pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrare laterală, traversară un mic portic și intrară în catedrală. Un tînăr cu părul lung, îmbrăcat în salopetă albastră, stătea citind o carte pe capacul baptisteri de lîngă ușă. își ridică privirea și zise: — Unde-ai fost, Arthur? Polifemus umblă înnebunit. Crede c-a descoperit ceva. — Sînt grăbit, Jack, spuse Ritchie-Smollet aspru. Acești oameni au nevoie de odihnă și grijă. E vreun loc liber pentru o vreme? Vreau să zic, într-adevăr liber. Nu-i nimic programat în laboratorul de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai luptat cu el pe o curvă-dragonească și ai blocat curentul în tot institutul, spuse Solveig. — I-ai zis exact ce crezi despre el și ai ieșit de pe coridoarele consiliului drept în zona intercalendaristică. Pe picioarele tale! adăugă Joy. Sîntem înnebunite să vedem ce-o să faci în seara asta, zise cealaltă Joy. îl terifiezi pe Monboddo. Lanark începu să le explice cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile, dar colțurile gurii i se ridicaseră și-i strîngeau obrajii, unflndu-i și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el mă cunoaște, dacă roboții lui cretini, nu. îmi cer scuze că-i atît de devreme, dar... Ezită, pentru că vocea îi suna din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului, la stadion... nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după bar și trebuie să mă întorc pentru că acolo e un document extrem de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-și rupă prapurii, cum se opăresc în cadă, cum beau vin roșu, fiert, până nu mai știu pe ce lume sânt și apoi, bete, dar încă impregnate, varsă și fierea din ele. Cum, și ele, și bărbații lor, aleargă înnebuniți să găsească pe cineva care să rezolve, mai întîi încercînd pe la doctori, care n-o mai fac însă pentru nici un preț, căci sânt în pușcărie cu sutele, apoi pe la femei pricepute, cum se-mbrățișează fericiți când găsesc în fine pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungi și negre ale metroului... Se opreau pe calcanul însorit al vechilor clădiri, se așezau pe fața statuilor decorative ce-ncadrau ferestrele vechilor clădiri, cîte-o rafală de vânt fierbinte-i izbea de metalul încins al vreunui tramvai cu vatmanul clopoțind înnebunit... Dintre zecile și sutele de mii de fluturi ce năpădeau în fiecare zi Bucureștiul, așa cum la ecuator plouă zilnic, doar o duzină reușea să găsească locul în care spațiul făcea o buclă ciudată, deschidea un sorb neașteptat, prin fibra căruia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dă filmul "Răsună valea". Și pe geamul cârciumii (o casă ca toate casele, lungă, scundă și galbenă) - un afiș strâmb din care-ți rânjește un cap sălbatic de tătar: la cinema "Timpuri noi" rulează filmul "Mongolii", de care toată lumea e-nnebunită. Un difuzor de deasupra Halelor hîrîie-n gura mare un cântec vesel: De dimineață lângă lac pescarul amator/ își cânta ca pentru el un cântecel de dor..." Ce de lume! Fiecare zorind spre daravelele lui. Stai în intersecție cel puțin un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în fiecare scenă a cărții?) că Maria avea să nască gemeni, și-nțelesese că gemenii trebuiau despărțiți, fiindcă altfel Mircea s-ar fi privit la nesfârșit ochi în ochi cu Victor, într-un circuit fericit și suficient sieși, în loc ca, înnebunit că nu-și mai poate vedea chipu-n oglindă după ce-i zâmbise pîn-atunci, timp de un an, zi de zi, să construiască o orbitoare oglindă de hârtie, acoperită cu textul, textura, țesătura unui scris mărunt, atât de dens încît mintea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la Rutger. înnebunit de durere, se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al haosului unei gloate peste măsură de îngrozite, care nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
norul de praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meta-oceanică, dinspre Lumea Nouă a New York-ului spre Cetatea Eternă a poetului prieten. New York, decembrie 1999 (Familia, nr. 3/2000 și În revista Izvoare, publicația Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, nr. 30-31-32) Premiul Fundoianutc "Premiul Fundoianu" „Sfera Își caută Înnebunită centrul pierdut,/ În burta norilor e ploaia/ și-n ochii-ncercănați ai poeziei/ timpul se transformă-n bucurie”, scrie, În ultimul său volum, Într-un rar moment de Înseninare, Eran Sela. Timpul devine astăzi bucurie și prin laurii poeziei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Thurman“. Continuase să-i povestească femeii îngrozite cât de multe lucruri frumoase făcuseră împreună, el și domnul Thurman. Joan Schluter convocă în păr poliția din Kearney. După o pândă în luncă și interogarea amănunțită a martorului, poliția le spusese părinților înnebuniți nu numai că domnul Thurman nu avea cazier, dar că nu exista nicăieri o asemenea persoană în afara minții fiului lor. Karin era singura șansă a lui Mark de a supraviețui adolescenței. Când împlini treisprezece ani, ea încercă să-l învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
om, o replică separată într-o piesă atât de mare și de lentă, că nimeni n-o poate auzi. Timpul e doar un etalon de măsură pentru durere. Iar el are tot timpul din lume. Uneori tresaltă, aducându-și aminte, înnebunit, să se ducă, să repare, să desfacă. Cel mai adesea stă liniștit, cu semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oraș. Mă mir că reușesc să vândă carne de vacă în zona asta. Dac-ați ști ce se întâmplă la abator... Întrebați-l pe Mark. O să vă treacă definitiv pofta de mâncare. Știți, trebuie să le reteze coarnele pentru ca animalele înnebunite să nu se împungă între ele. Pofta ei de mâncare nu părea prea afectată. Weber scormonea în pizza lui hawaiiană de parcă ar fi făcut studii de etnografie. În cele din urmă, mâncarea se termină, ca și cuvintele lor. Sunteți gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta de multe ori. Cu douăzeci de ani în urmă, Jessica, fiica lui de opt ani, cât pe ce să moară din cauza unui apendice crăpat, își recăpătase cunoștința înnebunită că avea să întârzie cu referatul ei despre dansul mierii la albine. Nu-mi permit să pierd slujba asta, frate. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de la moartea tatei. Au nevoie de mine ca să le pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și se agita pe treptele de la intrare, gâfâind înnebunită. Se ținea deoparte, scheunând, amintindu-și cum fusese maltratată de mâinile stăpânului la ultima lor întâlnire. Dar amintirile mai vechi triumfară. În timp ce oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp continuase să-și dea seama că accidentul îi făcuse praf pe amândoi și că toată grija altruistă pe care ar fi putut s-o ofere nu avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar fi mai bine, poate, să nu le spună. O Blackie-doi înnebunită aproape că-l doboară la pământ, știind deja, cu telepatia sa de animal, despre revelația lui. Femeia e tot acolo, așezată la biroul lui, la computerul lui, de parcă ar fi stăpâna casei. Se întoarce, vinovată, luată prin surprindere de întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aveți treabă...? Daniel își ridică farfuria pe jumătate goală, ferindu-și ochii de Meduză. Schimonoseala lui îi dădea dreptate ei și făcea ca lucrurile să fie și mai triste. Când fata plecă, el canaliză spre Karin toată forța voinței sale, înnebunit să demonstreze o decență pe care până și ea avea să fie nevoită s-o recunoască. —Trebuie să-i spunem lui Weber de Mark. Aici suntem pe teritoriu necunoscut. Karin încuviință din cap, dar nu putu să-l privească. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată înnebunită. La început, nu vrea să spună de ce. Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi. Nici nu împlinesc bine șaisprezece ani și încep să alerge de colo-colo pe roți. E înnebunit după mașina lui și zău dacă are de ce. Înnebunit poți să fii doar după femei, dar și atunci, numai câtă vreme își desfac picioarele. Asta e, ce să-i faci.” A izbucnit într-un râs lăbărțat. Tata mi-a trimis o privire care voia să spună: „Sper că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a strâns părul sub basma, exersezi Înnebunit, cu privirea, prima mișcare din jocul patimilor tale pentru Polixenia. Un fulger de neatenție Îți agață privirea de cea a strungăriței. Polixenia este În laboratorul de chimie. Fetele fac patru ore de laborator, băieții, numai după ce Își termină norma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
înseamnă că e intim cu ea și-n alt mod. Kieran cântări afirmația. —Poate, dar nu neapărat de curând. Întreaga scenă păru să înghețe pentru un moment. Eu încercam să descifrez observația piezișă a lui Kieran, în timp ce Lisa se uita înnebunită când la unul, când la celălalt, încercând să găsească o modalitate de a ne distrage atenția. Ce vrei să spui cu asta, Kieran? am spus eu, uimindu-mă pe mine însămi cât de senină eram. Lisa sări în fața lui ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]