1,060 matches
-
Andrea, Giovanni... Alexandru plecă fără să răspundă nimic. Ieși din palat și o luă spre Piața San Marco. Recunoscu străduțele pe care se jucase cu micii lui prieteni, revăzu zidurile caselor cu etaj, Înghesuite În alei umbrite, cu zidurile ușor Înnegrite de timp, se opri În Campo di San Luca, privind o fetiță care desena pe caldarâm, cu o piatră albă, profilul unei pisici, și apoi, la etajul superior al caselor elegante, ferestrele pline de flori roz, galbene și mov, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu doar victorii În campaniile militare, ci și o salbă de construcții religioase de o grandoare renumită În Întregul Islam. Urmându-l pe Nogodar, Ștefănel și Amir intrară pe o alee secundară, mărginită de monumente mai vechi, unele cu piatra Înnegrită de ploi și de timp. Bătrânul se opri În fața unui mausoleu ceva mai Înalt de un stat de om, a cărui intrare nu se vedea nicăieri. Ocoli prin partea stângă și arătă o deschizătură strâmtă, orizontală, În partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
șnururi roșii, ciorapi albi, o cămașă albă cu pieptul dantelat și o vestă de casă, galben-Închis. În cameră domnea o veselă dezordine. Două șevalete de dimensiuni diferite, fiecare având câte un tablou În lucru, pe jos, un vraf de coli Înnegrite de schițe În cărbune, pe birou, două teancuri de cărți legate În piele. Doar pereții rămăseseră la fel, acoperiți de colecția de hărți a contelui Matteo. Prin fereastra deschisă intrau ultimele raze ale unui soare roșiatic, reflectate de apele jucăușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
năucitoare. Se obișnuise repede și cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața evenimentelor, care curgeau fără greș spre ocuparea țării. Nu mai exista nici o armată, nu mai exista nici un voievod, nu existau decât niște ziduri Înnegrite de pulbere și de foc și, În jurul lor, o mare de cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zice: d-nii Brătianu și Rosetti aștearnă în socoteala trecutului tot ce le dorește inima. Dar pentru a putea zice aceasta ar trebui ca protivnicii noștri să nu se declare drept coborâtori și apărători ai acelora cari, făcând toate relele, au înnegrit pe toți cei cari se încercau de a face binele în contra lor. Partita națională există de când există țara și de atunci ea se luptă împrotiva boierilor reacționari și antinaționali, partitei care s-a fost pus, cum ziserăm adesea, punctul de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a acestui partid, calomnia, nu a fost de ajuns: oficioșii și oficialii partidului nu s-au sfiit să recurgă la arătări neexacte, la contradicțiunea cea mai vădită între vorbă și faptă, ba chiar la minciună în toată goliciunea ei, pentru ca să înnegrească pe adversarii lor și să se laude pe dânșii. Chiar mai alaltăieri "Romînul" revine din nou, cu ocaziunea prezentării bugetului pentru anul 1881, și repetă ceea ce de mii de ori i s-a demonstrat că nu este exact: Că numai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de ieri, republicani oportuniști astăzi în Franța, se potrivește întocmai și pentru revoluționari republicanii noștri de ieri, monarhiști a outrance astăzi. Menționata foaie [î]și aduce aminte cum odinioară republicanii franceji nu lăsau să le scape nici o ocaziune spre a înnegri sărbătorile naționale. Ei le ironizau, râdeau de steaguri și decorațiuni, evaluau prețul lampioanelor și focurilor de artificii, calculând cât costă toate acestea pe contribuabil. Ei strigau în contra așa ziselor "orgii cezariane ", a plăcerilor corupătoare, a spectacolelor imorale cari abrutizează poporul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un inel de briliant pe degetul jumătate ars, nici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [î] era încă frumoasă, deși groaza morției [î]și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt. Iarăși și iarăși se iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că cauza relelor este regimul parlamentar, ci lipsa de cunoștințe ascunsă în cuvinte sforăitoare! Când dar "Romînul" afirmă că noi urâm regimul parlamentar și vrem desființarea lui el înaintează un neadevăr cu bunăștiință, și neadevărul spus cu intențiunea de a înnegri pe altul se cheamă în toate țările calomnie. "Romînul" termină articolul său printr-o observațiune pe care o crede ingenioasă. Singuri recunoașteți, ne zice el, că cauza relelor de cari sufere societatea română este și veche și adâncă; atunci voi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tabere: în patrioți și aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit. Acesta era elementul cu care se nutreau clubiștii. Aci se denunțau cugetările cutărui om, se înnegreau intențiile celuilalt, se declama în contra deputaților, a miniștrilor, a regelui, a reginei, a nației și a tot ce părea că nu merge în spiritul și cu pasiunile acelei aglomerațiuni de individe cari populau salele cluburilor. Geniul uman era condamnat; știința
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o biată minciună, O mizerie pentru mâinile tale, un lucru care se înnegrește sub privirea ta. Și de aceea spun atât de des că te iubesc. Din lipsa unui cristal atât de clar al unei fraze pe care ți-ai pune-o la gât. Nu te simți jignită de vorbirea mea vulgară. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu are nevoie de actul iubirii, „drumomania” fiind un fel de copulare totală a timpului cu spațiul și, inevitabil, cu ceva obscur: cauzalitatea iubirii, misterul din corp. A început un fel de război civil în Rusia: Casa Albă s-a înnegrit, focuri de arme, 130 de morți. Dar, mai târziu, totul s-a calmat. Rusia se zvârcolește în istorie. Oamenii fac ce pot. În altă parte se joacă o miză mare cu poporul lui Dostoievski, despre care el credea că va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-o revoltă furioasă, sângeroasă ca revolta chartistă sau cea condusă de Lordul Gordon, nimicită de flăcări ca un munte de cofraje de ouă care au luat foc. Această putere necunoscută, superfluă, care se învolbură într-o zi rece, udă, înnegrită de Chicago, din lucruri așezate să stea acolo, liniștite, dar care sunt de fapt incapabile să stea liniștite. Din punct de vedere financiar, și eu, și Simon o duceam tare bine; el primea cinșpe dolari pe săptămână, bașca comisioanele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și începuse să plouă spre sfârșit; și decât să stau acolo, unde putea să mă înhațe și să continue să mă tiranizeze, preferam să o lălăi pe la parcul de distracții din Silver Beach, unde scaunele Roatei erau acoperite și se înnegreau, iar eu eram murat de ploaie până la piele, în ciuda trenciului (care era din vremuri mai vechi și deci nu se ridica la standardele recentei mele eleganțeă. Ședeam în gheretele unde se vindeau crenvurști laolaltă cu personalul parcului, vânzători de la bâlci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încordată, s-a întunecat rapid și sta să plouă, iar noi stăteam pe vine în buruieni, așteptând: sălcie, dar cutremurătoare. Așa că m-am grăbit când am văzut că lumea se ridica și se mișca de-a lungul liniei care se înnegrea și că trenul se îndrepta spre noi. Ieșind cu o smucitură bruscă în câmp, pe șine, trenul iscase apariția a sute de oameni, dintre care cei mai depărtați se strângeau deja în jurul său. Locomotiva venea încet, asemeni unui bizon, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în legătură cu locul respectiv; avea dolari, așa cum un izvor sau un munte golaș sunt făcute să scuipe petrol sau fier, locuri unde altminteri nici o ființă umană n-ar vrea să meargă, câmpiile pustii, ținuturile de nicăieri, solurile înghețate și zăpezile antarctice înnegrite de fumul combustibilului din Texas sau Persia. Hrapek, Drodz, Matuczynski - astea erau numele furnizorilor; îi găseam în hangarele lor, lângă biserică, lângă capelă sau pe stradă, cu marfa. Vindeau cărbune la tonă sau la sac; aveau camioane de încărcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai mărunte întorsături false de frază. Simplitatea aceasta reușea să-l salveze de la indecență; în schimb crea o teamă și un respect, acea greutate brută care îți încarcă venele prea tare și care pare să-ți îngreuneze falca, să-ți înnegrească ochii cu curente de violet fierbinte și întuneric de smoală. Fetele nu se arătau speriate întotdeauna; transmitea acel miros al puterii, era chipeș și numai el știa câte podele de alcovuri ferite de lumină călcase. Cu doar un an înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și furios nevoie mare, mi-a tras un pumn care m-a lovit drept în piept. Am strigat la el în timp ce se îndepărta, „Nu face prostii! Nu trage!“ și l-am văzut cum încearcă să-și păstreze echilibrul în zăpada înnegrită de cărbune în timp ce dădea colțul clădirii. Guzynski nu era atât de beat încât să nu vadă arma, drept pentru care s-a aruncat într-o parte lângă camion, o matahală îmbrăcată într-o haină murdară, cu bonetă de marinar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mersese mai mult pe jos cine știe cum de nimerise: spunea ca l-a adus visul (sau vântul n-am înțeles ce tot repeta); nu s-a așezat jos, n-a băut apă, n-a mâncat: lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii înnegriți de vânt și soare. A plecat înapoi . Atât a spus : "Omul Lui Dumnezeu știa c-o să moară" fiindcă așa spun ei preotului : "omul Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur și cruce. Lemnul luase din sângele lui. Când am dat s-o scot de pe șnur, a căzut ceva. Cât un bob de grâu. Înnegrit de vreme. Dar lăcașul unde era ascuns fusese poleit în aur. Și acolo, înlăuntru, se putea încă citi, scrijelit neîndemânatic, INRI. Fiindcă în oglinda rotundă ca un ochi de aur, fusese păstrat lemnul și sângele Altei Cruci. Câteva luni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
exista între un oraș romantic, bolnav de trecut, cum e Veneția, și unul solid, corect și întreprinzător? Nu cred că Amsterdamul e dispus să trăiască din amintiri. Numai umbra lui Rembrandt trebuie că revine din când în când printre zidurile înnegrite de ploaie și timp, amestecîndu-se cu ultimele tipuri de automobile. festina lente Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare... Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, își ambalează la maximum motoarele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]