1,013 matches
-
sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului.Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin. - Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin.- Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii.- Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
instalațiilor de pază contra incendiilor, izolarea pereților și a barierelor, executarea de operațiuni de pușcare în mină, precum și alte munci auxiliare. „ Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul meu de muncă, văd în fața ochilor fețe înnegrite cu praf de cărbune, îmbătrânite înainte de vreme, cu priviri scrutătoare și dure. Ei sunt ortacii mei, minerii Văii Jiului, oameni care zilnic coboară în subterane, dar nu știu dacă vor mai ieși de-acolo. Data de 5 octombrie 2015, pe lângă
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359974_a_361303]
-
sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și jar, minciună sub lună, pădure și tihnă și tot ce se cheamă trăire, E mare
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
ce vor din frigider, cămară și pivniță. Au început bairamul aproape de miezul nopții și n-au încetat până sâmbătă noaptea, când el a căzut primul din cauza oboselii și a consumului de alcool. S-au trezit duminică după orele nouă, mahmuri, înnegriți de cearcăne și mușcături, goi și înfometați. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - CAP. II / 6 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
stângul și ceva mai apăsat cu dreptul. Odată cu desprimăvărarea, începeau să curgă streșinile, ieșeam ca gâzele la soare să ne uscăm lăbuțele, vedeam cum se micșorează stratul de zăpadă, cum capătă o crustă care se ținea scrob dar se și înnegrea de tristețe, nu mai avea albul pur al ninsorii proaspete și înțelegeam că-și plânge apropiata dispariție și se topea văzând cu ochii. Cum apuca pământul să se zvânte cât de puțin, luam cercul mare de la sobă, îmi eșterise cineva
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
și merele încep să cadă de pe crengi, deși nu le-a venit încă timpul să fie culese, încă nu s-au îndulcit și mai sînt acrișoare, sus, la mal, cum zic văgăunenii, prin poienițele binecuvîntate de Dumnezeu, încep să se înnegrească murele, care sînt mari și plesnesc de sevă. Copiii și femeile încep să urce la mal cu noaptea în cap, ca să nu-i prindă vipia amiezii pe drum și, cînd coboară, au gălețile pline cu poamele pădurii ... S-a copt
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
evident, când am descoperit că, sărind gardul școlii și târându-mă prin gaura aceea, pot intra clandestin în ateneu, acesta a devenit locul cel mai interesant pentru mine. Exploram scena putrezită, bucățile prăfuite de role de film de pe jos, camerele înnegrite de fum, încercând să descopăr extraordinarul. După câteva vizite, mi-am adus acolo și cele mai bune prietene și speculam împreună în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în acea clădire și ce mistere ascunde. La un moment dat, eram convinsă că
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
uiți la cel din fața ta plin de empatie și compasiune. Așa că se pun pe treabă și încep să adune informații. Sună un fost coleg de liceu și îl întreabă cum a făcut de-a ajuns psihoterapeut. Pe măsură ce discuția avansează se înnegresc tot mai tare de supărare: află trebuie să faci facultatea de psihologie, după care un master (dacă o faci acum, în sistem de 3 ani) și, oroare, trebuie să mai faci încă un curs de specializare după aceea? Aoleu, ăla
Coachi, șamani și șarlatani – „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu” () [Corola-blog/BlogPost/338278_a_339607]
-
comentarii: „Copii, ce am învățat noi astăzi cu ajutorul partidului și guvernului?” și ai dracului copii nu au mai răspuns cum mă așteptam eu, adică repetând definiția, ci mai simplu ca să iasă mai repede la joacă: „...am învățat << Puntea măgarului>>”. Am înnegrit. Ca să îndrept situația, m-am cam răstit la ei: „Nu așa! Spuneți teorema!” S-a ridicat altul care a zis: „Da, astăzi am învățat că, cu ajutoru’ partidului și guvernului, suma pătratelor celor două ipotenuze este egală cu suma catetei
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
trece un cerșetor, apa toată pe care jgheaburile o varsă printre culturi e pentru el, s-o bea. Râd disprețuitor spre pâlcurile de femei ori le întreabă când, îmbrăcate în piele de capră, vor ședea pe colinele toate să se înnegrească la soare. [1933] PEISAJ [II] Colina, pământ golaș, se albește sub stele; s-ar vedea și hoții, sus pe culme. Prin râpele din vale șirurile de araci sunt toate în umbră. Acolo sus unde e pământ destul și netrudit, nu
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț’ Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... Începând
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
întunecat de care stă agățată luna“. Șobolanul nu mai are nicio soluție, adică are: „peretele întunecat“. Eul poetic trăiește într-o „țară neagră“ (rătăcesc în capul unuia) în care „elementele scad în întuneric“ (aș putea lăsa câteva urme): „lumina se înnegrește la capete“ (voi povesti în cer), „stau în întuneric“ (o profeție nu se mai poate), „noaptea asta m-a prins departe de fundătură“ (ziua în care am mâncat lumea). Poetul însuși s-a perfecționat în condiția propriei sale întunecimi: „mi-
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
lumină. Alături, un colț de acoperiș. Am culcat la pământ urzicile cu un leaț apărut la picioarele mele de nu știu unde și am ajuns la casă. Mi s-a părut un palat deși mai erau doar ici pe colo niște țigle înnegrite de vreme, iar păianjenii își țesuseră plasa peste tot. Treptele de scândură putreziseră dar o piatră de râu în apropierea lor m-a ajutat să ajung în tinda largă. Două uși de lemn cu clanțe mari, ruginite de vreme. Am
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
schimbasem mai multe adrese și constatam acum, căutând prin el, că de fiecare dată bagajul meu se micșorase. Lăsasem în urmă lucruri născute din multă transpirație și îmi făcusem destule bătături în palmă. Cutia era acolo, legată cu sfoară groasă înnegrită de mult prea mulții ani trecuți peste ea și o bucurie nemăsurată că nu o pierdusem, mi-a cuprins ființa. Am surprins ochii ce mă urmăreau mirați: - Comoara mea! am șoptit cu emoție în glas. Sfoara groasă a slăbit strânsoarea
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
dor și drag a luat-o la vale pe obrazul îmbujorat: - Asta am fost, sunt și voi fi mereu, chiar dacă în geamantanul meu vă rămânea doar această cutie de carton, îngălbenită și roasă pe la colțuri și legată cu ață groasă înnegrită de vremuri. Referință Bibliografică: Asta sunt eu / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
de tare, încât mai că îmi demola orice demonstrație. O dată s-a apropiat de mine și m-a întrebat sfios: - Sunteți nășica lui Gabriel Bărdășan? (pe atunci, asistentul meu la Comunicare orală, actualmente titularul de curs). - Nu... - Cum nu?!! se înnegrește de supărare. Cum nu v-a pus nășică la nunta lui?? Trebuia să vă pună... Au, Doamne!!! Altă dată, a venit să mă felicite: - Sunteți o profesoară foarte bună! Gabriel Bărdășan v-a depășit deja!!! Cea mai mare cinste mi-
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecție în viitorul neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecție în viitorul neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
pot să fiu! Ce căutam eu aici? Tocmai când eram pe cale de a decide să mă întorc la pensiune și să îmi strâng lucrurile, am văzut bătrânica din fața unei porți care afișa o oarecare prestanță prin ornamentele sculptate în lemnul înnegrit de vreme. Era genul acela de femeie simplă, uitată de Dumnezeu pe pământ, care nu mai are ce face în această lume și stă cât e ziua de lungă pe o bancă, urmărind trecătorii. Bătrânii erau un alt capitol sensibil
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
întră în mizeria noastră, dar mizeria nu întinează curăția, precum spune Evanghelia că „lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1, 5). Căci se risipește întunericul prin venirea razei de lumină și nici soarele nu este înnegrit de beznă. Ce este muritor este înghițit de viață, precum spune Apostolul (2 Cor. 5,4), dar Viața nu este nimicită de moarte. Ce este stricat se izbăvește împreună cu ce este nestricăcios, însă stricăciunea nu se atinge de nestricăciune. De
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
împroșcând noroi și vorbe-amare în lumea asta largă aroganța n-a reușit să pună temelie unei zidiri deci nici în poezie nu poți să te ridici doar cu speranța chiar dacă ai condei tot nu ajunge să poți purcede coala să-nnegrești crezând că-s poezii ce mâzgălești tu, taina lumii nu o poți străpunge poet ești dacă sângele se-oprește de drag purtat în zbor cu aripi large la frământarea mării sub catarge și-atunci când vezi și simți cum floarea crește
POETUL NU TRĂIEŞTE PENTRU SINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341092_a_342421]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > CONSILIUL ORDINULUI NEGRU Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului CONSILIUL ORDINULUI NEGRU Lordul Darksoul se înnegrise de furie. Iar ce era în sufletul lui nici nu mai trebuie amintit. În consecință, aruncă ziarele în focul șemineului închipuindu-și că sunt cele ale Gheenei. Flăcările se ridicară, iar lumina lor roșiatecă reflectată în lambriurile de mahon ale
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]