411 matches
-
pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul sau Lupta solarienilor cu electropirații (din volumul Taina Sfinxului de pe Marte) descrie tulburător drama unei lumi căzute sub dominația unei rase care o înrobește dezumanizând-o, golind creierele, în imagini de infern dantesc. Salvarea nu poate veni însă numai dinafară, avertizează autoarea, ci doar din organizarea unei rezistențe interne, în rândurile tinerilor, cu ajutorul memoriei celor nemutilați sufletește. Povestirea e astfel o parabolă vizionară asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
că Atena era favorizată de zei și că nu putea decât să câștige deoarece merita acest lucru. Astfel încât, cu surle și trâmbițe, expediția a demarat. Când au ajuns în Sicilia, liderii au declarat populației locale că ,,nu venim să vă înrobim, ci să vă ferim de a deveni robi"7. Sicilienii nu s-au lăsat convinși. Deși anterior divizați, ei s-au unit pentru a-i înfrânge pe atenieni, care s-au plâns: ,, Deși noi ar trebui să fim asediatorii, suntem
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
proprietari. Deși asemenea situații se întâlnesc peste tot în lume, ele sunt deosebit de frecvente în Europaxe "Europa", unde prostituatele sunt deseori privite ca liber-profesioniste. Această așa-zisă „libertate” nu le e de mare folos victimelor traficului, care sunt în continuare înrobite de datorii și de statutul lor ilegal. În Europaxe "Europa", atât feministele, cât și industria sexului sprijină legalizarea prostituției. Pentru primele, legalizarea e un mijloc de apărare a celor care lucrează în domeniu, iar pentru industrie, un mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
literar-științifică și scoate în 1895 revista școlară „Freamătul”. Absolvind liceul în 1896, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care nu o termină. Continuă să se instruiască, formându-și o cultură enciclopedică, chiar dacă, din 1898, este înrobit de gazetărie; până la sfârșitul vieții va lucra la mai multe periodice concomitent. Este secretar de redacție la „Foaia populară”, „Apărarea națională”, „Tribuna familiei”, „Patriotul”, „Țara”, „Vremea”, apoi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, la „Minerva”, „Universul” și „Universul literar”, la „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
purității sufletești. Simțul progresiei pare a fi însușirea de căpetenie a dramaturgului, care într-un bine susținut dozaj injectează în text, odată cu fiorul tragic, presentimentul unui zguduitor, de neevitat sfârșit. „Vina tragică” a personajelor rezidă în patima care le-a înrobit și le devastează. Elementele de comedie sunt utilizate cu măsură, spre sublinierea contrapunctică a filonului dramatic. Deschiderile către expresionism, realismul robust, care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o astfel de perspectivă misticul ne atenționează asupra gravității extreme a păcatului ca fapt uman primordial, ca realitate incontestabilă întemeiată pe libertatea alegerii omenești. Odată ales, păcatul înrobește, înlănțuie iar demonul devine principe al sufletului sedus. Așadar, această prezență malefică sosită din transcendență nu constrânge, nu obligă eul ci doar îi propune, îi oferă un scenariu posibil. Transpunerea lui într-un fapt real, operaționarea lui concretă nu poate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transformat într-o paidea, un mediu care, după cum spune Sartori, „generează un anthropos nou, un nou tip de ființă umană”. Televiziunea plămădește astfel o ființă umană deformată și anchilozată în ceea ce privește atributul principal al homo sapiens - capacitatea de abstractizare, o ființă „înrobită pe veci de video-games”. Dacă homo sapiens s-a format după principiul „la început a fost cuvântul”, pentru acest homo videns la început a fost și rămâne imaginea. În paranteză fie spus, autori mai rezervați, preocupați mai ales de „efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nu va mai domni uitarea și minciuna, "urmele" trecerii prin viață și ale "glăsuirii" miilor de existențe aduse la "muțenie" de atrocitățile unor vremuri în care omul a uitat de îndemnul evanghelic " Nu vă fie teamă", consimțind la frica ce înrobește în atâtea și atâtea moduri, lăsând drum liber instalării Răului. Despre aceste moduri în care se produce "declinul curajului", nu numai în Lumea Sovietelor, pe "continentul Gulag", prin violență fizică și psihologică, dar și în așa-zisa "lume liberă", sufocată
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
după ce tovarășul Cameniță va fi părăsit capitala Sovietelor, în februarie 1956, Hrușciov va denunța „cultul personalității“ și crimele staliniste... Tovarășul Cameniță, neînsemnatul activist de partid venit dintr-una din țările satelit la Moscova să se perfecționeze, a ajuns să fie înrobit de personalitatea imensului conducător trecut în neființă și i-a învățat pe de rost biografia, a ajuns un soi de specialist în Stalin, și un soi de colecționar fanatic al elementelor din biografia tătucului: totul îl captiva, totul îi stârnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și se Înrădăcinează În meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie invocate Însă, obligatoriu, și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe În mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, Înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea Întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare În Fragmentele despre Iov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
existența În forme specifice, deci rezistența și afirmarea plenară a specificității originare. Poate, Îi spuneam tânărului, dar și bătrânului Cioran, poate - și acest dubitativ este cu siguranță fals! -, poate și mai probabil că așa este, astăzi, când părem Încă o dată „Înrobiți” și „suspect de pasivi”, probabil că am ales această formă de luptă, de rezistență! Viitorul ne va arăta dacă avem dreptate, dacă am fost cu adevărat „lași” cum ni se aruncă În față nu de puțină lume, Români sau străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce, doar cu puține deceni În urmă, „reușiserăm” să atingem limanul național și individual visat În secole de bărbații „vii” și curajoși În spirit și moralitate ai „populației” care fusesem, Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În „pasivitatea” noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată?... Voi Încerca să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și În alte dăți, preocupat fiind de teme la fel de „ambițioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că a făcut sex cu 10 fete. A fost îndrumat spre cabinetul medical, să vadă ce boli venerice a cules. Acei educatori le spuneau tinerilor (băieți și fete), că cea mai gravă boală venerică este sarcina, pentru că un copil te înrobește și te trezește noaptea cu plânsul lui. În loc să privească și să accepte sarcina ca pe un fenomen fiziologic natural, ca fiind urmarea însămânțării naturale, după acțiunea instinctului pentru perpetuarea speciei, tineretul este dus în eroare și educat să respingă sarcina
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate premisele societății românești de atunci, înrobite stalinismului. Opunând de pe atunci „ideea mea” despre carieră celei pe care mi-o propuneau părinții și pedagogii. În legătură cu pedagogii mei trebuie să spun că nici unul dintre ei nu „m-a simțit”! Și nu din vina lor, evoluția mea interioară, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dramaturgiei românești, B.-D. a rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei, a cărei premieră, în februarie 1886, a constituit un adevărat triumf. Subiectul a fost împrumutat din Les Aventures de Télémaque de Fénelon. Personajele sunt înrobite unei singure trăsături de caracter, sub impulsul căreia acționează aproape orbește. Acțiunea stă sub semnul destinului eroilor, iar impresia pe care o produce este puternică. Condusă foarte strâns, fără scene de prisos, intriga face totuși concesii spectaculosului, ca, de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
management aiuritor: jurnaliști plătiți cu lefuri nejustificat de mari, fără nicio legătură cu piața, costuri de redacție exorbitante, investiții masive în produse moarte. Supraofertarea le-a deschis gazetarilor apetitul pentru credite și un standard de viață ridicat, dar i-a înrobit pe termen lung. Cei mai mulți au înțeles singuri că prosperitatea personală depinde în mod fatal de succesul unor politicieni capabili să mențină trustul la resurse publice. Ar putea fi o explicație pentru care SOV a ținut artificial în viață toate titlurile
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
În stomac, Îmi explodau În urechi. Era trecerea timpului, a lumii, a Însăși vieții mele care refuza cu ÎncăpĂțânare să Își găsească un făgaș. mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată În acea curgere. omul Însuși ca specie, Înrobit de societate, de dependența materială și Îndobi- tocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile. Doar gândul că au existat oameni ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fundamentale opuse, energia și rațiunea. Rațiunea o definește ca fiind "hotarul sau circumferință exterioară a Energiei"; Rațiunea este o forță vitală necesară în definirea Energiei (mai tîrziu avea să spună în Jerusalem: "trebuie să creez un Sistem, sau fi-voi înrobit de al altuia"), de vreme ce "Fără Contrarii nu există progres(ie)". Problemă însă era că Rațiunea tinsese să fie predominantă, de aceea Energia trebuia să fie eliberată, proces înfăptuit cosmic prin activarea forței explozive a revoluției, Orc, cel ce sfărîmă limitele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lăsînd în afara o substanță spațială golita de inteligență, vida (că un fel de Prakriti) sau cel mult păstrînd rămășițe de memorie arhetipala, obiectivate prin chimismul organic. Credem că la Blake despre primul caz este vorba, căci Blake insistă asupra energiilor înrobite în materie, asupra sufletelor legate în lanțuri. La Böhme, Lucifer este cel care se contractă, dar nu lasă nimic în afara (crezînd că astfel poate posedă totul), ci comprima uriașe energii în el (așa se și naște materia: concepția lui Böhme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O parte, Care în cîmpurile Veșnice cu ale mele turme mîngîiata rătăcea-n Amiază și capu-n vremea nopții și-l așeza pe istovitu-mi sîn, 140 S-a dezbinat. Pierit-a, ca Luváh și Vala. O, de ce te-a înrobit mîrșava rîvna, Urizen, Prințe al Luminii? Și pe tine, O, Lúvah, prințe al Iubirii, pînă ce Tharmas fost-a dezbinat? Și eu, ce pot acum să văd pe dinaintea Ochilor De nu doar Moarte Veșnică, si Veșnică lucrare-ostenitoare-a luptei 145 În contra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uitắ de Veșnicie, în dulcea-i bucurie desfătîndu-se Cu-a să familie, printre cirezile și turmele, corturile și pajiștile sale. 255 Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să-l încătușeze, pe frați să-i înrobească. El nu știa nimic De dulcea Veșnicie; sîngele curse-n jurul cortului cel sfînt și smulsa Din țîțîni, scoțînd ultimul geamăt, Beula toată căzut-a-n Sumbru caos; Los între timp și Enitharmon s-au născut, 260 Dar cum, nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mielului Jos de pe Cruce și-l așezară-ntr-un mormînt pe care il săpase Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii 595 Pe-Altarul sîngeros. Ioan văzu aceste lucruri în Ceruri Revelate Pe Insula Patmos, si auzit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de aur ai lui Urizen: Vezi supra notă despre ai lui Urizen Căi Aprigi (V, 208) și cea despre ai Luminii Aprigi Căi (V, 235). Faptul că acești căi sînt "legați la al Iubirii car" semnifică faptul că au fost înrobiți în domeniul lui Luvah (emoția, iubirea, pasiunea), si nu își mai îndeplinesc plenar funcția naturală de lumină a rațiunii-intelectului și lumina fizică. 235 (VII [b], 272) apele erau că glasul lui Luváh: Se pare ca Blake vorbește aici de apele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mihail Fărcășanu în articolul de fond Continuité et permanence de l’État roumain. Jurnalul a fost - consideră după o jumătate de secol Theodor Cazaban - „principalul nostru glas într-o lume occidentală precumpănitoare de stânga, foarte puțin interesată de soarta țărilor înrobite de comunism în Est”. Sunt publicate numeroase articole de atitudine anticomunista și antisovietica, informații despre activitatea Comitetului Național Român și despre sesiunile Adunării Națiunilor Captive, comunicate și mesaje ale Casei Regale, știri culturale și date despre Institutul Universitar Român „Carol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
urma doar să fie recunoscută de jure, fără vărsare de sânge, căci abia acum imperiul se găsea în pragul căderii, nu la 1711, cum crezuse Cantemir. Războiul era necesar Rusiei nu pentru a "elibera" popoarele creștine, ci pentru a le înrobi, luând locul Istanbulului. Cum va reacționa România în această ecuație a războiului? se întreabă Eminescu, la 12 noiembrie 1876: "Unul din pericolele războiului eventual este însă neclaritatea ținutei României. Guvernul rusesc nu se simte deloc sigur față cu românii, a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]