407 matches
-
în șir. Soarele apuse peste Whipie aducând la poarta fabricii o mulțime de oameni curioși, care (deși unii erau soldații lui Jo și alții ai lui Mallami) renunțară câteva clipe la dușmănia tradițională și rămaseră să privească în tăcere fabrica însângerată până la căderea nopții, când aceasta își pierdu caracterul senzațional și ei își amintiră cine sunt și ce trebuie să facă în continuare. Multe automate și multe pistoale se armară. Apoi respirația tuturor îngheță câteva secunde, în vreme ce fiecare își evaluă poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceaușist pe relația externă până la revoluție, expulzat din Italia. Același spion demascat de contraspionajul occidental a făcut prăpăd în Timișoara, mai apoi a ajuns șeful integrării armatei în NATO și acu s-a întors în orașul pe care l-a însîngerat. Spre rușinea Masoneriei române, același Paul Vasile este mare mahăr mason cu grade, ba și profesor universitar. Același a ajuns să predea unei studente pe al cărui tată l-a împușcat în revoluție L-am întrebat la Memorialul revoluției din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
facă. Dar renunță numai după cîteva clipe. Nu, nu trebuie! vorbește de unul singur, umblînd prin casă. Exclamația asta îi amintește de Liliana. Îi telefonează. Nu răspunde nimeni. Se gîndește iar la Tamara. Parcă o vede privind cu groază mîna însîngerată de țepii cactusului. Formează numărul ei de telefon. Răspunde un bărbat. Altul, nu George. Vă rog, cu doamna Tamara! spune Mihai încet, aproape cu teamă. Sărut mîinile! se înviorează cînd o aude pe Tamara. Servus! exclamă femeia. Ce-ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
L.A. Herald-Express, 1 martie POLIȚISTUL CONDAMNAT ÎN CAZUL „CRĂCIUNULUI ÎNSÎNGERAT“ VA PĂRĂSI CURÎND ÎNCHISOAREA Pe 2 aprilie Richard Alex Stensland părăsește penitenciarul Wayside În calitate de om liber. Condamnat anul trecut pentru agresiune cu violență (patru capete de acuzare) În cazul Crăciunului Însîngerat din 1951, el va fi un fost polițist cu un viitor incert. Fostul partener al lui Stensland, polițistul Wendell White, a dat o declarație pentru Herald. El a spus: „Chestia cu Crăciunul a fost o treabă de noroc. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri funebri? Ce înger, cu ce arme, mi-a însîngerat seva? Sau Dumnezeu mi-a întors blestemele? Orice ocară la adresa Lui se întoarce împotriva celui ce a spus-o. Căci distrugîndu-L, ți-ai tăiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat tăriile; ți-ai zdruncinat tăria. Ura împotriva lui Dumnezeu pleacă din scârba
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi Îndreptățit să considere cartea această o performanță. Oricum, ecoul se anunță persistent”. Volumul Începe cu un titlu care se referă la un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu, colegul meu, niciodată nu l-a agreat: ,,Înveninat că Iuda, Însângerat În gură; Cruciș de umbra neagră și trunchi de abator, Cănd a-nvățat să treacă din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spațiile de detenție, din mâna ei. Gândind cu rapiditate, își cuprinse burta cu mâinile și începu să geamă foarte tare: - A intrat cineva aici! Alt prizonier. A încercat să ne ucidă! Ascunzând creionul ascuțit, își încleștă și mai tare mâinile însângerate în jurul burții. Sunt rănit! Am fost înjunghiat! Aruncă o privire scurtă afară. Nici urmă de Omul Magic. Femeia se încruntă și aruncă o privire împrejurul încăperii, în timp ce Constable se prăvălea pe podea. Se gândea că, în momentul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
niște copile, să le adulmece și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân. Dar vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți pierdută. Vrăbiuțele nu se mai auzeau prin preajmă, iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să coboare liniștite spre pământ, formând un covor ruginiu. Rămăsese singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
repezi un pumn îngrozitor în gură, șoptind ca ieșit din minți: ― Tu?... Tu?... Mișelule!... Mișe... Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
O, Doamne, neînțelese sunt și prea înțelepte hotărârile tale! Fie-ți milă de slăbiciunule noastre și nu ne lăsa fără mângâiere acum și pururea, amin! Apostol Bologa își făcu cruce de trei ori, cu ochii muiați în lacrimi, cu inima însîngerată de o milă mare. La plecare, preotul îi strânse mâna prelung și-i zise: ― Apoi să vii negreșit la înviere, Apostole... să-ți mai întărești inima și credința în Dumnezeu, că vezi bine cât de cumplite-s vremurile și câtă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dureros de feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori se nimerea pe lângă cuibar: „Futu-ți ouăle tale să-ți fut!“, a izbucnit antologic, exasperată, cu mâna însângerată de clonțul dement... Copilărise pe malurile Nistrului... VERBA WOLANd Cogitațiuni (I). Arta cu zdruncinături Ruxandra CESEREANU Orice cărturar este preferabil să aibă umor, dar și mai bine este ca istețimea lui să fie util înșurubată în echilibrul cel atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ofertă tentantă, dar o refuz. Cred că dacă o să mă așez acum, nu o să mai vreau să mă ridic. Și, în plus, eu nu citesc ziarele - sunt prea deprimante. Pline de șomeri, prețuri în creștere la proprietăți imobiliare și povești însângerate despre monștri care trăiesc în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În toate Împrejurările justețea războiului de eliberare a provinciei răpite Încurajând de la altarul bisericii familiile celor aflați pe câmpul de luptă. Dacă un număr redus de tineri au fost atrași de propanganda sovietică, sufletul poporului basarabean a fost alături de patria Însângerată de nedreptate Încălcare a pământului transprutean. Speranțele de mai bine ale populației basarabene se Îndreptau spre Vechiul Regat și ceasul eliberării a sunat la 22 iunie 1941. Cultul patriei a fost frecvent susținut la Cămine Culturale sau de pe amvonul bisericilor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dacă tu nu ai identitate? În acel an școlar '40-'41 eram legați prin ură. Ți-amintești cum ne-am bătut odată cu disperare, fără să știm de ce? Tu ai sărit la mine, ne-am rupt gulerele de la cămăși, ne-am însîngerat obrajii, ne-am tăvălit pe jos gâfâind, căutîndu-ne gâturile să ne ucidem, să dispară unul din noi doi, deși te ajutam la lecții, îți arătam dificul- tățile.... Îmi plecam fruntea lângă a ta, cu toate că nici eu nu stăteam prea bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ea, infirmiera, cinică, mi-a răspuns cu humor brutal: Mergeți dumneavoastră colea alături, în odaie și"... și a folosit expresia populară a ceea ce trebuia să fac în ea, adică să-și dea seama dacă pot să procreez, mi-au însîngerat brațul cu seringi umplând cu sânge cinci eprubete, mi-au dat să înghit un maț subțire de cauciuc care mi-a scos timp de trei, patru ore, întîi din stomacul gol substanță pentru chimismul gastric, apoi din vezica biliară tot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în cătun? ― Împușc ciori, mi-a zis el, ridicîndu-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Când am ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însîngera pădurea de sălcii, iar din direcția mlaștinei vântul aducea miros puturos de noroi dospit. Nu era departe până acolo. Din locul unde ulița își vărsa praful în iarba măruntă de la marginea cătunului mai era foarte puțin. N-am mai putut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia începe să respire aerul melancolic-tezist al declinului anotimpului, când soarele apare din ce în ce mai sceptic în privința propriilor aptitudini calorice și când, la capătul zilei, contrastul dintre căldura luminii și frigul întunericului este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ricșele lor. Mama lui Jim dispăruse, luată de lîngă el de coloana de camioane militare. Un marinar englez rănit, un tînăr cu părul blond-Închis avînd nu mai mult de optsprezece ani urcă treptele debarcaderului cu mîinile Întinse ca niște palete Însîngerate de ping-pong. Îndreptîndu-și șapca de elev, Jim trecu În fugă pe lîngă el și pe lîngă hamalii de eșampane, care Îl priveau. Alergă În jos pe trepte și sări de pe debarcader pe suprafața spongioasă a Întinderii de noroi. Scufundîndu-se pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al poliției din Bridgehouse. Pieptul și umerii Îi erau acoperiți de cicatricile a zeci de arsuri de țigară, de parcă trupul lui ar fi fost scurmat cu un clește În Încercarea de a-l aprinde. Încuie porțile alea! Îndreptă o mînă Însîngerată spre Jim. Aruncă-l afară! — Price, Îl știu pe băiatul ăsta. Ai lui au cumpărat un Packard. — Scapă de el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]