1,431 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CODRUȚ MARIAN STROIA: VĂPĂI ÎNSÂNGERATE Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În codrul fremătat de șoapte, Glasuri se aud în noapte... Un glas prelung, aud ceva, Era iarăși vocea ta - Glasul codrului de nea. Și mă
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
toate Lacrimile-ntunecate, Ce curg azi, din nou la vale, În cristale arzătoare. Iar eu iarăși mă gândesc Mintea ca să i-o răpesc Și mă uit în tot și-n toate În gândurile-ntunecate, Ce acum sunt luminate De văpăi însângerate... Codruț Marian STROIA clasa a V-a, Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud, Vrancea Referință Bibliografică: Codruț Marian STROIA: Văpăi însângerate / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
i-o răpesc Și mă uit în tot și-n toate În gândurile-ntunecate, Ce acum sunt luminate De văpăi însângerate... Codruț Marian STROIA clasa a V-a, Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud, Vrancea Referință Bibliografică: Codruț Marian STROIA: Văpăi însângerate / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă; Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i usca roua lacrimilor de pe îmbujoratele petale le-a răpit
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
cu delicatețe,trandafirul. -Îți dedic această luptă, minunată domnișoară ! strigă el, cu voce puternică, pentru a fi auzit de aceasta. Alfredo execută apoi câteva mișcări cu mantia roșie. Stătea față în față cu monstrul și îl privea curajos, în ochii însângerați... se apropie însă prea mult de taur. Iar acesta lovi necruțător cu coarnele. Stropi roșii au sărit haotic, în cascadă, ca dintr-o fântână arteziană și Cornelia țipă cu putere. Simți o atingere delicată pe mână, deschise ochii și în
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele interpretări. Tabloul șaisprezece Femeile se ridică barbatu-i în vână, totul se strică nimic nu se-nfrână. Tabloul șaptesprezece
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
și P-ul sunt nașii, punctul, e de fapt un nou început. 1. Reperaj: astăzi oamenii sunt altfel, nu mai au doar călcâiul vulnerabil, precum în antichitate Ahile, slabi sunt cu totul, iar luptele nu se mai dau pe câmpii însângerate, ci prin baruri, discoteci și luxoase vile. 2. Reperaj: gura este acum slabul punct precum a lui Ahile călcâi și fără greșeală putem spune că războaiele între intenții se iscă, între fierbinți și călâi, iar adevăratul deșert e în goalele
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
să fugă, lumea e prea largă, are o privire împiedicată, languroasă, de vită, iar capul, pentru a înțelege, lunecând e gata să și-l spargă. 50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de iac. Descopăr pe platoul himalaian, prin însângerata zăpadă, o lume în care nu ai ce să cauți cu ifosele îmbrăcate-n frac și care nu vrea nimănui să se arate, nici să se vadă. 51. Reperaj: lupul singuratic cu față de om, ce alergă-n pustiu după prada
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Vraja lor se risipește la cânturile de cocoși. Atunci se refugiază epuizați, să se culce în mormânt, unde veghează în credință, sfântă cruce. În mormânt dorm multă vreme că, un an întreg așteaptă, noi provocări să îi cheme la ,,serbare-nsângerată". Carnaval se desfășoară în joc de lumini și umbre, obicei să nu dispară dintre datinile sumbre. 30. Octombrie Din ,,TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPOLARE ROMÂNEȘTI" Referință Bibliografică: NOAPTEA VRĂJITOARELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
turmentați Exilanți despărțiți Poeți îndrăgostiți Porumbei albi Ochi înlăcrimați Toată ziua stăm degeaba Troieni și Dardani Vechi cât cerul Despărțiți și deșertați Penelopă cinstită Patria împărțită Pe malul viselor Ne pierdem în van Dureri grele În trup și suflet Drumurile însângerate Soarele însângerat Libertatea nu mai vine Preshova mea oropsită Noi așteptăm degeaba În flacăra tăcerii ~~~~~~~~~~~~~~~~ LA IZVOR (Në krrua) Când te duci la izvor pentru apă Te așezi să te uiți la cer Și buzele ți se usucă de sete
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
despărțiți Poeți îndrăgostiți Porumbei albi Ochi înlăcrimați Toată ziua stăm degeaba Troieni și Dardani Vechi cât cerul Despărțiți și deșertați Penelopă cinstită Patria împărțită Pe malul viselor Ne pierdem în van Dureri grele În trup și suflet Drumurile însângerate Soarele însângerat Libertatea nu mai vine Preshova mea oropsită Noi așteptăm degeaba În flacăra tăcerii ~~~~~~~~~~~~~~~~ LA IZVOR (Në krrua) Când te duci la izvor pentru apă Te așezi să te uiți la cer Și buzele ți se usucă de sete Străinul te
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă de piatră, zeiță cu tălpi uscate de dor printre spini de noroc. Ca o osândă însângerată ești
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă de piatră, zeiță cu tălpi uscate de dor printre spini de noroc. Ca o osândă însângerată ești tu dragoste! pumnale de patimi dezvirginând pustiul din tine, sângele tău iscălind numele dragostei pe sub suflet, buzele-ți arse pe sub rouă de așteptare, mâinile-ți întinse strângând nisipu-n zare. Cine ești tu dragoste? câte arome și vise subtile ne
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
minte Că redresat e statul, Dar românașul simte Că el e afectatul! S-a demolat o țară Vândută la fier vechi De lifta cea avară Netrasă de urechi... Ne e furată glia Bucată cu bucată, Pierdută-i bătălia Și țara-nsângerată... Deșteaptă-te române O dogmă a devenit Și imnul ne rămâne De magmă pâjolit... Hotarul e azi nesigur, În coastă avem dușman Și nu-i doar unul singur Perfid și inuman... Săraca țară blândă Din plaiul mioritic, Se zbate azi
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
soțului ei care împleticindu-se-i șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta cu ea acasă!...și pleacă ucigându-i și ultima rază de speranță. Magdalena închide fereastra odată cu speranța care-i mai ămăsese în însângeratul ei suflet, cerul s-a năruit înca o dată peste ea, ploaia nu contenește să rupă norii peste gândurile ei. Privește pierdută cum picăturile reci lovesc în geam cu violență, vântul rupe crengile plopului din curtea maternității și le înșiră pe
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Apleacă-ți crengile-n jos, Să faci din ele-o cunună Pentru fiul meu Hristos. Dacă îmi cunoști durerea Și dorești să mi-o alini, Fă-mi din ramurile tale O cunună fără spini. Fiul meu e sus pe cruce, Însângerat și-n mare chin Și cu ea la el m-aș duce Ca durerea să-i alin. Atunci salcia miloasă Crengile și le-a aplecat, Maica a împletit cununa Și s-a dus la Golgota. Dar iudeii n-o lăsară
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
trecutul nu a fost niciodată atât de bun cum ar vrea unii să vă facă să credeți. Iar prezentul nu este nici el atât de rău. Unde există violență, intoleranță și paranoia, când știrile abundă de povești tragice și imagini însângerate, când cetățenii obișnuiți filmează imagini îngrozitoare care apoi sunt răspândite în toată lumea, este foarte simplu pentru jurnaliști să contribuie la mitul vremurilor de aur de altădată, care statuează o noțiune falsă și periculoasă: că Epoca de aur a fost cândva
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
ISIS este o organizație criminală, un cult al psihopaților... dar nu este Al Treilea Reich. Criza a adus suferință pentru milioane de oameni, dar nu se compară cu Marea Criză. Există tensiuni între poliție și afro-americani, dar nu este Vara Însângerată a anului 1919. Îl avem pe Donald Trump, dar părinții noștri l-au avut pe Joe McCarthy... (...). În aceste condiții, ce să facă jurnaliștii aflați într-un nesfârșit carusel al știrilor groaznice? Un răspuns onest ar putea fi «nu știu
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
public și eu propria-mi versiune. Până atunci preiau editorialul ”Năpârcile”, scris în 25 decembrie 1989, ziua fondării ziarului ”Adevărul”, serie nouă. În continuare, redau pentru cei interesați capitolul din carte ce descrie atmosfera și întâmplările terifiante ale acelor zile însângerate. Năpârcile Se autointitula cu cea mai abjectă nerușinare „cel mai iubit și stimat”. Și ea, la fel, adăugându-și în plus titlul de cea mai savantă. De pe glob. Omitea doar atât: nu știa să scrie și abia silabisea. Iar el
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
care să plătească înfiorătoarele chinuri și orori la care au supus acest blând popor timp de 25 de ani, și mai ales cele pe care slugile lor năimite le săvârșesc în aceste zile tragice, îngrozitoare, în aceste zile de Crăciun însângerat. Și totuși, primul liber și fericit. O fericire prea scump plătită. Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
poetul sec. — Și totuși, acea legiune duce cu sine taina binelui și a răului, fructul care ne face să semănăm cu Dumnezeu. Vino și tu În legiune, al cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între dânsul și infern. — Nu-ți știu numele, zise el. — Eu sunt, messer Alighieri. Giannetto de la San Piero. Giannetto, cerșetorul. O rază slabă de lumină cădea pe fața omului, care stătuse locului. Se apucă să-și scoată de pe cap bandajele Însângerate, În timp ce Dante Își cobora arma Încetișor. Era, Într-adevăr, dânsul, același zdrențăros peste care dăduse În Palatul priorilor. Omul cu soarta. Între timp, celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se scufundă pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]