17,584 matches
-
așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și plină de praf, Îndatoririle lui, asemenea luminilor separate ale imensului candelabru, mult prea masiv pentru a putea fi pus amanet, o luminaseră cum se cuvenea. Fusese datoria lui În fața părinților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu prin minte că oamenii aceștia probabil Îl urau nu doar pentru că era evreu, ci și pentru că purta Însemnele banilor În ambientul lor auster. — Așa? spuse funcționarul. — Vreau să cer o informație, spuse Myatt. Despre o fată care a fost uitată aici de Orient Expressul din dimineața aceasta. — Ce vreți să spuneți? Întrebă cu insolență funcționarul. Dacă părăsește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumina galbenă înăuntrul mașinii noastre. Helen, Mona, Stridie, eu, noi toți. Pielea și ochii noștri. Detaliile întregii lumi. Galben. — Brassica tournefortii, zice Stridie. Muștar marocan înflorit. Suntem înconjurați de mirosul de piele al mașinii lui Helen, o mașină mare, cu însemne de agent imobiliar. Ea conduce. Eu și Helen stăm în față, Stridie și Mona, în spate. Pe locul dintre Helen și mine stă agenda ei; coperta de piele roșie e lipită de bancheta de piele cafenie. Mai e un atlas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Katrin tăcea. Obrazul întors spre cearșaf era roșu-închis. Livor mortis. Hemoglobină oxigenată. N-am înțeles ce făcusem decât când m-am întors acasă. Aici, în parcare, învăluit în mirosul tapițeriei de piele din mașina cea mare a lui Helen, cu însemne de agent imobiliar, văd soarele ivindu-se deasupra orizontului. Același moment al zilei ca atunci. Am tras mașina sub un pom, pe o stradă străjuită de copaci dintr-un cartier de case micuțe. E un copac care face flori, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
treizeci de ani e-o vîrstă potrivită. Eu mai aveam deja doi, soțul fusese luat pe front. Ce se tot uită ăla încoace? arată femeia spre profesor. Are impresia că mă cunoaște, sau... rîde încet vecina, dezvelind pe fața ei însemne ale cochetăriei. Am! exclamă unul din copii, scăpat din brațele tatălui, venit tot o fugă pînă lîngă genunchii femeii, în brațele căreia stă cățelușa. Bărbatul vine să-și ia copilul, ducîndu-l pe celălalt de mînă. Hai, Vlăduț, hai cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ajuns pe front, unde s-a ocupat de problemele administrative. Auzind că mama și fratele mai mic sunt acolo, cel de-al patrulea frate Yang nu a rezistat dorului și a vrut să-i vadă. Dar a realizat că fără însemn din partea suveranului statului Liao, nu avea cum să treacă de gărzi, fapt care l-a întristat profund. Prințesa a simțit imediat că ceva se întâmplă cu soțul ei și după multe insistențe, acesta i-a mărturisit că era de fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintre frații Yang, fost comandant de armată din Song. I-a cerut ajutor prințesei pentru a-și putea vizita mama. În cele din urmă, prințesa, nesuportând să-l vadă trist, i-a promis că va lua cumva, de la mama ei, însemnul de trecere, o săgeată-simbol. Pentru că se temea însă că soțul nu se va mai întoarce, l-a pus să jure că va sta doar o noapte la mama sa. Prințesa a plecat la mama ei cu pruncul la sân. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți erau bărbați tineri, în putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de Corvino și de un alt ofițer, cu însemnele aviației, a aflat mai tîrziu că era Cezar Stoicescu, fiul unui colonel din aviație ieșit la pensie. Cezar era inginer la Arsenal, un ins capabil, ambițios, cu o fire extrem de romanțioasă. Cîteva dueluri, o amantă publică, o nevastă dusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre faptul că există un nucleu de organizare în rîndul acelor ofițeri, cu toate că se dădea impresia că unii dintre invitați se vedeau pentru prima dată. Drept argument aducea distribuirea insignei de model fascist, însemn care după toate aparențele a fost pregătit în mod special pentru acea ocazie, avînd un dublu scop cel dintâi de a convinge pe domnul Balbo de existența unor simpatii clare pentru persoana sa și pentru ideologia pe care o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am observat litera „C“ pe unul dintre volumele din cea de‑a treia Încăpere), că fiecare sală conținea o singură literă din Enciclopedie. Aceea era a treia. Într‑adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
până‑n clasa a șaptea (a șaptea B), când adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tânărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria dragostei de tristețea amintirii? Doamne, ferice de cei care trăiesc nădăjduind, căci lor li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de două ori mai repede decât limita de viteză. Sedanul ei maroniu trage deja după el o coadă de zmeu formată din mașini de poliție, cu luminile lor roșii și albastre. Formată din elicoptere. Din detectivi furioși în mașini fără însemne. Din echipe de televiziune în dubițe albe cu câte un număr mare pictat pe laturi. Cora n-are cum să nu reușească. Are fetița. Băiatul. Pistolul. Chiar dacă rămâne fără benzină, nimeni n-o să-i fută copiii. Chiar dacă trupele speciale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu știu ce fel de oameni sunteți, le reproșă. Se amuzară amândoi copios de argumentele lichide, fierbinți ale Carminei. Alexe se îndreptă alene către sertarele lui blestemate, trase de mânerul metalic al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât de agile încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al României, trimis de Ministerul Afacerilor Externe, unde continuă activitatea din perioada când a fost ambasador al României, bucurându-se de atenția și prețuirea autorităților albaneze. Distincții La încheierea misiunii sale diplomatice în Albania, în decembrie 1996, a primit numeroase însemne onorifice din partea unor organizații albaneze și a fost distins de Președintele Republicii Albania, Prof. Dr. Sali Berisha, cu ordinul cultural "Naim Frasheri" clasa I "pentru merite deosebite avute în dezvoltarea relațiilor româno-albaneze". Ambasadorul Gheorghe Micu deține, de asemenea, ordine și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu ocazia festivității organizate în acest scop, în prezența șefilor misiunilor diplomatice acreditați la Caracas și a principalelor personalități ale vieții politice, în anul 2004. Realizări de prestigiu și aprecierea activității întreaga activitate pe care a desfășurat-o a purtat însemnele calității. Din ansamblul acestor realizări, sunt de menționat reorganizarea și reforma sistemului statistic la nivel național și teritorial, organizarea unor baze de pregătire a cadrelor pentru informatică la nivel național, organizarea oficiilor și centrelor de calcul, promovarea și pregătirea unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în ha" că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și iremediabil. Dar nu tu! Figura ta mi-a inspirat întotdeauna o nestăvilită poftă de viață, forță, libertate, spații deschise, aer și mișcare. Și-apoi armonia și suplețea ta fizică... S-a întâmplat ceva cu tine, deja încep să văd însemnele morții pe chipul tău, trebuie să te oprești, să pui capăt imediat, cât mai e timp, și nu prea mai e foarte mult timp... Da. Nu prea mai e timp deloc, nu cred că programul meu, cum îi spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]