126,480 matches
-
să le explic românilor că Parisul nu e numai Nôtre-Dame și Luvrul și Tour Eiffel. Să le explic sensul vieții zilnice a Parisului prin acest simbol, care este cafeneaua pariziană. Și totuși, eu am constatat că, pentru destui români, Parisul înseamnă și cafenele sau, poate, mai ales cafenele. N-aș vrea să mă supraevaluez, dar cred că nu au citit prea multe despre cafenele și, oricum, n-au avut multe înregistrări pe viu, făcute cu ochiul subiectiv al autorului. Ceea ce e
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
spatele. Aceasta ne înnebunește. Există vreun leac ? Nu e aceasta numai o părere? < 25 iulie 1970 > Din teoria mulțimilor: Omul este ceea ce este - intersectat cu ceea ce crede el că este. Cuvinte tabu pe care le rostim greu, pentru că a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
mai complexe! (Implicațiile vieții sunt neprevăzute! Deoarece o operă izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru Sala Palatului în 6 octombrie 1968.) A da importanța excesivă accesibilității înseamnă a desconsidera muzica și ceilalți factori ai valorii. înseamnă a desconsidera însăși accesibilitatea, fiindcă dacă ți-e indiferent cum obții accesibilitatea, atunci însăși accesibilitatea nu face doi bani. <25 aprilie 1970> Sunt nemulțumit de mine dar sunt mulțumit de viață
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru Sala Palatului în 6 octombrie 1968.) A da importanța excesivă accesibilității înseamnă a desconsidera muzica și ceilalți factori ai valorii. înseamnă a desconsidera însăși accesibilitatea, fiindcă dacă ți-e indiferent cum obții accesibilitatea, atunci însăși accesibilitatea nu face doi bani. <25 aprilie 1970> Sunt nemulțumit de mine dar sunt mulțumit de viață. Un om mărginit face o muzică mărginită. Elementele adunate
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
mereu a fi gata să renunțe la ceea ce ostenește, în numele unei trepte mai înalte). Emisiunea Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta înseamnă umbrirea eticii? în muzică îmi place omul, care, se știe că a fost moralist (tolstoian). <2 martie 1972> în tempo lent Bach și Chopin căștigă în frumusețe; Beethoven pierde la lectura încetinită. Originalitatea cu orice preț! în secolul XX căutarea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
veche și-a trăit traiul; solicitatea extremă este foarte presantă; arta nouă nu este încă suficient constituită ca o nouă natură autonomă. <2-3 februarie 1970> Nu-mi pun problema de a "formaliza" intuițiile mele (în sensul matematic); a le formaliza înseamnă a le transforma în artă, adică în formă, în materie artistică. Arta nu ilustrează intuiția (filosofica, poetica etc.). Ea trebuie să fie "grea" în sensul fertil, matern - de această intuiție. Tehnica ei trebuie să încorporeze în ea (nu să ilustreze
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
R.B.: D-na Nina Cassian, sunteți acuma, cînd stăm de vorbă pe malul mării, pentru cîteva zile în România, vă reîntoarceți în Statele Unite. Care este spațiul libertății d-voastră? N.C.: Libertate? Eu, să știți că am fost liberă întotdeauna. Asta înseamnă că am fost iresponsabilă. Mă purtam iresponsabil. De aceea partidul comunist nu m-a iubit niciodată. A fost o dragoste neîmpărtășită, pare-se. Nu m-a iubit niciodată pentru că eram liberă, or eu trebuia să fiu opresată ca toată lumea. Nici
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
nici înainte și-napoi, nici trotuar, nici bordură. Doar imensitatea apei. Buuun! Hai să-mi orînduiesc ultimele imagini cu care să plec desenate pe retină. Sinaia! Orașul celor mai frumoase amintiri și întîlniri, un loc binecuvîntat unde am simțit ce înseamnă iubirea, tandrețea, protecția unor părinți formidabili. Clădirile, pietrele, Castelul Peleș poartă și poveștile mele. Foșnetul rochiilor de regine și prințese s-au amestecat cu freamătul pădurii anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt și iarbă
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
ai mai-sus-citatei Bibliografii, în două volume (1977-1998): Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Dorina Grăsoiu, Rodica Florea, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu. Prin această lucrare, ei demonstrează eficacitatea experienței anilor petrecuți în biblioteci, unde au căpătat dexteritatea intuirii labirintului care înseamnă lumea ziarelor și revistelor, adevărată rețea, nicicând exact delimitată, dar oricând deschizătoare de perspective. Experiență similară au dobândit autorii atâtor cărți despre I.L. Caragiale, înțelegând fiecare în felul său să se impună în aprofundarea acestei opere complexe: Mircea Tomuș, Florin
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
la o importantă universitate de stat. îi cunosc de ani de zile și nu mi s-au părut niciodată preocupați de altceva decât de învățământ și cercetare. Dac-au ajuns astăzi să vadă în mită echivalentul firesc al muncii lor, înseamnă că s-a dus dracului totul. Știam de multă vreme că învățământul nu e chiar paradisul etic visat. Cunosc tradiția multiseculară a buchetului de flori (cu vaza de cristal cu tot) pentru doamna învățătoare, a muncii voluntare în grădina de
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
mine ieri-seară. Porumbeii câștigă, luptă cu pieptul lor greu, dar cred că victoria se datorează faptului că superbele coțofene nu se simt în siguranță pe ferestrele caselor unde apar capete omenești. Porumbeii sunt parcă obișnuiți cu oamenii, dar asta nu înseamnă că sunt mai blânzi sau mai pașnici. Că oamenii au făcut din ei simboluri ale iubirii sau că i-au pictat în locul Duhului Sfânt, asta m-a mirat mereu, și nu numai pe mine. în cartea lui Strindberg, Căsătoriți, există
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
comunism. Scânteia aprinsă azi va aprinde un mare incendiu, cândva, în viitor, care nu mai are răbdare să fie luminos. Cu prietena noastră Birgitta (Trotzig) la restaurantul chinezesc Oden, discutând despre focul aprins în Orient, despre tot ce poate să însemne pentru țările Imperiului Roșu acest pas de revoltă și despre frica unui război civil. Se pare că politica își bate joc de oameni, că puterea politică îi consideră pe oameni niște jucării ușor de manipulat. Ca și cum ceva și mai mare
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
prin fața ochilor se derulează imagini de o frumusețe picturală din filme precum Andrei Rubliov, Solaris, Oglinda, Călăuza, Nostalgia, Sacrificiul... Numele nu reprezintă numai un subiect al unui curs de specialitate în cadrul Academiei de Teatru și Film, ci, pentru publicul larg, înseamnă și amintirea cozilor interminabile din fața Cinematecii, în speranța obținerii unui bilet la filmele celebrului regizor. Așadar, Tarkovski - regizorul. într-o oarecare măsură, pentru cititorul român, completarea "regizorul" sună redundant. Tarkovski e Andrei Tarkovski. Și totuși, această completare este necesară, căci
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
prepoziții, adverbe etc.) sau prin alăturarea lor hazardată. Avem în poemele lui Răzvan Țupa o succesiune supravegheată de enunțuri fragmentate și intercalate, nemarcate relațional, dar care tocmai prin această progresie cu teme variate presupun o supratemă: pulverizarea sensului din poem înseamnă, de fapt, și o criză la nivel existențial: "n-ar fi însemnat totuși nimic nici o promisiune, nici o garantare a vreunui sens salvator" și "pentru că nu ai de la ce început s-o iei/ sunt tot timpul niște resturi accidentale/ cu care
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
Răzvan Țupa o succesiune supravegheată de enunțuri fragmentate și intercalate, nemarcate relațional, dar care tocmai prin această progresie cu teme variate presupun o supratemă: pulverizarea sensului din poem înseamnă, de fapt, și o criză la nivel existențial: "n-ar fi însemnat totuși nimic nici o promisiune, nici o garantare a vreunui sens salvator" și "pentru că nu ai de la ce început s-o iei/ sunt tot timpul niște resturi accidentale/ cu care te schimbi cum ai schimba o vorbă" sau "Vorbim limba sării și
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
nici nu se mai referă la ele, așa cum nici o carte nu scrie în mod special despre closete. Trăim, de fapt, o perioadă de absență a literaturii." Să nu se înțeleagă de aici că scriitoarea ar fi recalcitrantă la tot ce înseamnă literatură română sau scriitori români sub comunism. Există în acest jurnal mari admirații și mari prietenii: aceea cu Radu Petrescu, care o stînjenește într-un fel, dar pe care n-o reneagă niciodată. Prietenia și admirația pentru Dana Dumitriu, despre
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
scrie despre familia ei obișnuită, despre bărbații bețivi care o traversează somnambulic, despre mătușile fantastice, despre fiul iubit cu disperare, despre fetele nerușinate din biroul de corectură. Și întotdeauna îi e oarecum jenă de procedeul literar, de tot ce ar însemna punere în literatură: "Rîndurile acestea care par a curge acum de la sine trebuiau să fie inițial romanul unei femei în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel, sub ochii colegelor venite la tratament. Am scris cîteva capitole (pe care ar
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
a premia: la sfîrșitul serii se concretizează un palmares - subiectiv, eronat, discutabil, contestabil - cu învingători și învinși. Aceasta este regula jocului, a competiției. La noi există, și se manifestă în alcătuirea palmaresului, tendința vizibilă de a mulțumi pe toată lumea, ceea ce înseamnă puțin altceva. Artiștii competitori simt, ei, în primul rînd, asta. Ca și decernările în compensație, judecate în funcție de erori comise la altă ediție. Abia de puțin timp, statutul de "nominalizat" a început să fie acceptat ca o distincție și nu ca
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi în viață? - Nu, răspunde Socrate, eu nu sunt un înțelept. Nu știu nimic; atâta doar că încerc să aflu
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
năpristan, am luat vreo zece și le-am pus în tașcă. Sper să-mi ajute ca să-mi fac ciraci cu pipa mea, pe toți care respiră trăgându-mi fumul în plămâni, buimaci, mi-i fac lachei, cu fiecare spiră. Aceasta-nseamnă că, oricât ar fi de vanitoși, umblând cu nasu-n stele, de-acum nainte ei se vor simți trăind în sfera fumurilor mele. Șt. Aug. Pipaș
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
mondial, când se înrolase, ca și alte doamne din lumea înaltă, după exemplul Reginei Maria, în corpul de infirmiere voluntare al Crucii Roșii. Contactul cu "diverse ipostaze ale suferinței fizice îndurate de oameni, ale durerii, ale chinului dinaintea morții", a însemnat mult, scrie Eugenia Tudor-Anton, pentru "evoluția morală" a prozatoarei, o "costisitoare experiență" care "va impune un aer grav, o aură de tragism" atât romanului Balaurul, cât și celorlalte care i-au urmat. O critică de reconstituire care valorifică, așadar, sugestiile
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin de la Opera artei încoace, și anume critica nu este atît de închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza, și a conceptualiza înseamnă cu necesitate a generaliza. Cam asta am vrut să spun în Uvertura metacritică referitor la așa-zisa critică imanentă, care nu este nici ea ferită de transcendență. În căutarea timpului pierdut este pentru mine
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin de la Opera artei încoace, și anume critica nu este atît de închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza, și a conceptualiza înseamnă cu necesitate a generaliza. Cam asta am vrut să spun în Uvertura metacritică referitor la așa-zisa critică imanentă, care nu este nici ea ferită de transcendență. În căutarea timpului pierdut este pentru mine, dintre toate operele literare, cea care
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de propria-mi făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
departe de a se restrînge numai la atît. Așa după cum sugerează și titlul (De nuptiis Mercurii et Philologiae), demersul hermeneutic îmbină erudiția filologică și sagacitatea analitică, într-o formulă care amintește de acea coniuctio elementorum din practicile alchimice. Ce a însemnat pentru cultura română tipărirea Bibliei de la București sau circulația cărților populare, care erau procedeele de construcție în povestirile istorice versificate și în teatrul popular românesc, cum funcționează alegoria animalieră în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]