698 matches
-
era reconfortant de dezordonat. Părul arăta de parcă fusese coafat de Bob Geldof. Hainele ei - un polar roșu aprins cu o fustă plisată maro - arătau de parcă ar fi fost scoase cu furca din dulap În timpul unei penede curent. Fața i se Însenină când o văzu pe Ruby. Imediat ce-am văzut numele de Silverman m-am Întrebat dacă Ronnie nu o fi cumva vreo rudă de-a ta. —E mama, rânji Ruby. —Doamne, nu se poate, spuse Jane așezându-se pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
izbutea să-i Înghită, deși, de fiecare dată când se Întâlnea cu unul dintre membrii săi, scotea vorbe de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o listă În care Înșira autorităților militare pagubele provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o filă), cât și libertățile stilistice oferite ziaristului ne îndeamnă să spunem că, în acest caz, inspirația este mai importantă decât organizarea textului. Feature. Gen mult mai liber și mai literar decât știrea, feature desemnează un text lejer, menit să însenineze, să amuze cititorul. Nu se confundă cu genul umoristic (bilet, ecou), în ciuda anecdotelor, a constatărilor ironice. Chiar dacă suportă cu greu o definiție, fiind un gen atipic, să reținem măcar o distincție esențială, oferită de Karen Elliott House (1977): Dacă știristul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră și suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog cu Fănuș Neagu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile lui. Întâmplarea aceasta, care m-a înseninat la un ceas târziu și deșert al vieții, o datorez slujbei mele de editor și entuziasmului comunicativ ai Anei Blandiana și al lui Dan Laurențiu. Aceștia doi, fiecare de partea sa, dar cam în același timp, mi-au vestit venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
încercările pentru teatru în care s-a încumetat, unele s-au păstrat în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
care se regăsește încă un tip de existență. Acesta ar fi sensul creației în spirit și în operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros și Thanatos, îndelung și în spirit carpato-tantric, duce sigur la întărirea morală a ființei. De altfel, să se observe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În egală măsură, este un merit al acestui document faptul că, înlăturate fiind detaliile profesionale, această corespondență rezistă prin substanțialitatea (mult mai redusă în cazul scrisorilor schimbate cu Pettazzoni) unei tonalități intime, uneori grave, când pot fi împărtășite eșecurile, alteori înseninate de proximitatea revederii. Firește, rămâne ceva în profunzimea acestei întâlniri și legături prelungite de-a lungul aproape a trei decenii care nu poate fi convertit integral în precizia elocvenței, tocmai pentru că greutățile așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
către ea, nu te grăbi; privește-o atent și spune-mi: de unde izvorăște lumina ei interioară? Care e pata cea mai senină care-ți apare ție de aici? − Mm... chipul femeii de pe cal, răspunse Trees. De sub costumu-i de lumină, torera înseninează scena cel mai abundent. Ce frumoasă e! Îmi pare că are trăsăturile lui Marie-Thérèse, descoperi ea când distanța îi permise. − Ei, vezi? triumfă Ondine, emoționată. "Avea o seninătate care însenina", ar zice Nietzsche. Aici voiam s-ajung, la ideea femeii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
femeii de pe cal, răspunse Trees. De sub costumu-i de lumină, torera înseninează scena cel mai abundent. Ce frumoasă e! Îmi pare că are trăsăturile lui Marie-Thérèse, descoperi ea când distanța îi permise. − Ei, vezi? triumfă Ondine, emoționată. "Avea o seninătate care însenina", ar zice Nietzsche. Aici voiam s-ajung, la ideea femeii ca far: nu costumul de lumină purtat de ea, nu rolul jucat, ci chipul ei adormit și sânii dezveliți după moda Cretei arhaice sunt albia luminii. Neumbrită de gesturi și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tu să-i dăruiești?”, își băteau joc de el. Nătângul observă atunci că toți erau încărcați cu lapte și miere, cu lână de oi, cu brânză și pâine. La așa ceva nu se gândise. Era abătut. Dar deodată fața i se însenină și strigă bucuros: “Aș putea să alung muștele de pe fața sa!” “De fapt ce crezi tu? Îi spuseră ceilalți. Pentru asta sunt îngerii!” Nătângul era foarte trist. După câtva timp spuse: “Aș putea să-i frec picioarele, ca să se încălzească
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Pentru asta sunt îngerii!” Nătângul era foarte trist. După câtva timp spuse: “Aș putea să-i frec picioarele, ca să se încălzească”. “Ce crezi tu? îi spuseră ceilalți. Pentru asta sunt îngerii!” Nătângul începu să plângă. Dar deodată fața i se însenină și strigă: “Aș putea să-i cânt un cântec, ca să poată adormi”. “Ce crezi tu? îi spuseră ceilalți. Pentru asta sunt îngerii!” Nătângul era foarte abătut și trist și plângea. Dar nu abandonă. Voia cel puțin să-i vadă de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sau dificile pot fi ușurate prin umor, distracție sau o îmbrățișare. încercați să folosiți o păpușă. Uneori un copil cooperează la solicitarea i făcută de o păpușă deși se opune la solicitarea făcută de dumneavoastră. Uneori avem nevoie să ne înseninăm. Oferiți o alegere între două alternative! Oferirea unei alegeri unui copil îl ajută să simtă că are control asupra vieții sale și vă ajută să-i câștigați cooperarea, întrebați-vă copilul: "Vrei să te culci în cămașă de noapte sau
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
de decrepitudine atât de avansată Încât Înțelegerea le era afectată și chiar ochii le rămâneau Închiși. Atunci unii dintre noi ne apropiam cu emoție și le atingeam ușor fruntea. Nu puteam până atunci nici măcar bănui cât de mult se poate Însenina și lumina fața unui suferind, a unui bolnav În stare terminală atunci când simte că cineva Îi este alături, că Îi pasă, că nu a rămas cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de subiecți echivalenți primesc textul următor: "Pierre, Olivier, Jean-Jacques, François și Marc formează un grup foarte unit și, atunci cînd îi întîlnești, dau impresia că sînt mulțumiți să fie împreună. Sînt, de altfel, foarte simpatici și fiecare dintre ei se înseninează la contactul cu ceilalți patru. Văzîndu-i, nu te poți abține să gîndești că formează un grup extraordinar". Textul se termină diferit, în funcție de cei cărora li se adresează. Într-un caz, "după o observare profundă a acestui grup de prieteni", se
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vocativului; substantivele în vocativ au topică liberă; prin aceasta, vocativul se distinge de nominativ, când nu are dezinențe specifice: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai, Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comanda, a ordona, a interzice, a permite etc.; • verbe aspectuale: a începe, a termina, a continua, a dura, a se întrerupe, a repeta, a se porni, a se apuca etc.; • verbe meteorologice: a ploua, a tuna, a fulgera, a se însenina etc. La cel de-al doilea nivel, verbele se diferențiază, (a) în funcție de specificitatea, determinată ontologic, de desfășurare a procesualității, (b) și, în strânsă legătură cu acest specific dar dintr-o altă perspectivă, în funcție de desfășurarea raportului dintre subiect și dinamica planului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct: „Peste capul blond al fetei zboară florile și-o plouă.” (M. Eminescu) b. cele mai multe verbe impersonale relative
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Astăzi multe eseuri numite "critică" reprezintă, de fapt, exegeze ale unor poeme sau ale unor autori și nu ne oferă nici o judecată de valoare confidentă. Câteodată se fac auzite proteste împotriva folosirii titlului de "critică" (cuvânt al cărui strămoș grec însenina "judecată") pentru aceste exegeze. Și uneori se face o distincție între critica "elucidatoare" și critica "judiciară", considerate tipuri opuse de critică. *30 Dar deși exegeza sensului (Deutung) poate fi fără îndoială delimitată de judecata de valoare (Wertung), acest lucru este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
proză emoționantă, plină de vibrație, fără urmă de patetism. Ascunsă sub evenimentele cotidiene, esența tragică a momentului este prezentă și în povestirea Lastovicika. Eroul narator trăiește ultimul an de război în munții Slovaciei, unde învățătoarea Milada și „partizanca” Nijnanska îi înseninează un anotimp dușmănos. Alături se consumă însă drama Lastovicikăi, tânăra de șaisprezece ani îndrăgostită de sergentul voluntar Iuliu Florea Cvetina, unul dintre ultimii români căzuți în lupta contra „bolșevicilor” și pe al cărui mormânt de la Pystyany, ca un omagiu, apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
sudoare, semăna cu un ciob de cuarț, când lăptos, când translucid. Interveneam, știind foarte bine că toate injecțiile alea erau bune doar pentru a prelungi încă o dată acele negocieri absurde. I-am spus acest lucru. Chipul lui de cuarț se însenină sub umbra unui zâmbet: „Știți, aici, în Orient, se practică adesea medicina în așteptare...“. Am avut iarăși impresia că mă aflu în fața unui om dintr-o altă epocă. Nu atât din pricina francezei lui, care era cea din cărțile mele, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coborî privirea și văzu. În colțul poienii, în lumina tulbure de dinaintea nopții, capetele acelea care ieșeau din pământ și, mai aproape de tufișuri, dezordinea trupurilor întinse pe jos. Într-un prim elan, Nikolai făcu stânga-mprejur, gata să plece și aproape înseninat de descoperire, oricum mai puțin primejdioasă decât o întâlnire cu ființe vii. Dar, o clipă mai târziu, se gândi că ar fi o treabă inteligentă să cerceteze modul de execuție și să vadă astfel pe cine risca să întâlnească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în pozițiile sale publice dintre cele mai riscante, în resentimentele și în obtuzitatea ce continuă săl însoțească și să-l chinuiască toată viața; după cum e absolut în iubiri și în atașamentele sale generoase care nu reușesc aproape niciodată să-l însenineze, iar în final chiar îl rănesc. Pasolini este altfel, la nivel existențial și cultural, e profund intempestiv și prin aceasta - așa cum rezultă în mod exemplar din Scrierile corsare - se află mereu în luptă cu vremea sa și cu semnalele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
făcut să se îndoiască de spiritul de dreptate al lui Dumnezeu." Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă hotărăsc s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]