1,406 matches
-
smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care nimeni nu ni le oferea. Doamne, cât de însetați de învățătură mai eram după loviturile de strujan! Însetați și înfometați. În câteva secunde era o liniște în clasă, de puteai auzi bâzâitul muștelor din curte. Iar școlarii? Cadre de icoane, scoși din ramă și așezați îngeri în bănci. Blânzi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
frumusețile cu care această glie a fost înzestrată. Nu-și poate lăsa țărișoara să decadă și asta îl motivează să îi închine ode lirice în care își plânge frământările și suferința. “ Războiul strigă din câmpie” iar poetul îi ascultă glasul însetat de libertate cum urcă spre munții semeți și nu vrea decât “dreptate în vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca cei necăjiți să își găseasca alinarea în pântecul țării, iar glasul gliei
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca cei necăjiți să își găseasca alinarea în pântecul țării, iar glasul gliei sale mult iubite să răzbată în timp și spațiu, atingând inimile tuturor celor însetați de onoare. “E plină Țara de copii sărmani” și asta îl doare cu adevărat pe poet, suferința unor suflete inocente pentru care merită să luptăm până la capăt pentru a readuce curățenia morală și spirituală. “Pe-un munte-un fluier trist
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-a proptit leagănul,și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbăori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașeși ca niște ursitoare, ... XV. PRĂBUȘIREA ÎN VIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Pe umbra rămasă din gînduri M-aplec
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-a proptit leagănul,și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbăori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașeși ca niște ursitoare, ... XV. PRĂBUȘIREA ÎN VIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Pe umbra rămasă din gînduri M-aplec azi să jur
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ În pântecul iernii te-am așteptat Cu ochii mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ce fel, când și cum ați manifestat dumneavoastră înșivă aceste virtuți creștine, necunoscute nouă, dar pe care sunteți hotărât să ni le impuneți aici. Fiindcă veni vorba, unde erați, cu virtutea dumneavoastră de creștin, când, acum zece luni, mulțimi însetate de sânge treceau pe străzile Moscovei cu niște cârpe colorate în mână, mulțimi de așa-ziși oameni, prin setea lor de sânge și prin prostia lor nedemni de a fi comparați chiar și cu o turmă de fiare sălbatice?! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dus trezirea acestui sentiment înalt? La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar e împotriva celor răi - ni se va replica.“ „N-are importanță, răspundem noi, important este că a jubila la vederea sângelui de om e posibil numai atunci când ești însetat de sânge, când ești stăpânit de ură și de răutate.“ Și, dacă aceste sentimente joase, dezgustătoare au apărut în sufletul nostru doar pentru că au fost zguduite trăirile noastre cele mai umane - dragostea pentru eroul smerit și aflat în suferință -, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva voastră, cu atât mai puțin. Nici unii nici alții nu sunt reali ci doar proiecții, metafore, exteriorizări a ceea ce se află în interiorul nostru. Singurii monștri din această lume sunt cei ce trec drept ființe umane, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând prin minte. Își imaginase ce ar fi însemnat ca, pe parcursul nopții, să izbucnească din senin un incendiu. Ar fi fost moarte sigură, ori ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind o pradă ușoară pentru arătarea însetată de sânge. Considerând că își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcuse din plin efectul. „CÎnd deci noi - adică ei - vom stăpîni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvînt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cea de-a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frîu pe aceste bestii Însetate de sînge care Își spun oameni? Cine sînt cei care i-au călăuzit pînă În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chiar a țării întregi. La români, setea de cultură, de învățătură, de școală a fost proporțională cu lungimea perioadei de închistare în tiparul străvechi al satului. A fost de ajunsă să se deschid porțile școlilor, că sute și mii de însetați de învățătură au dat năvală ca la o poman de proporții naționale. Nimeni nu a negat că poporul român e înzestrat cu inteligență nativă, cu capacitatea de a înțelege și a pătrunde până în cele mai ascunse locuri ale cunoașterii, însă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Într-un potop de pumni, care s-a lăsat cu dureri pentru cîteva săptămîni. Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În halul ăla, și nici să le explic cum tatăl adversarului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când ne vorbești, Tachinându-ne sufletele Însetate Cu anii onctuoși ai filosofiei tale... Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Captain Corn, of His Majesty’s Foot“, probabil joc de cuvinte cu „His Majesty’s Fleet“. Women’s Young Christian Association. Joc de cuvinte. Thirsty Înseamnă „Însetat“, iar „thirty-first“, al treizeci și unulea. Sintagma poate fi tradusă și prin „cei Însetați primii“. Gink - individ excentric (engl.). Ferdinand Foch (1851-1929), mareșal francez. Thomas Jonathan Jackson, poreclit „Stonewall” (1824-1863), general confederat. John Joseph Pershing (1860-1948), general, comandantul Forței Expediționare Americane În primul război mondial. De fapt, celebra carte a lui Thomas Carlyle se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
centru, unde era tot așa, o cană cu lanț căreia el, spirit inventiv de mic, îi dăduse la fund niște găurele aproape de neobservat, în așa fel încât turiștilor care mergeau spre București sau Alexandria (Alexandria din Teleorman) și se opreau însetați la fântână, să le curgă apa pe haine când duceau cana la buze. Fusese atunci o epocă frumoasă, cu mulți oameni care nu-și dădeau seama că le curge ceva pe haine până nu beau paharul cu lanț până la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
inima știu că e aur în tine și mă vreau daurită tu singurul în stare să ofere ceva pe un suflet condamnat la iubire să aflu de la tine cum se cheamă pe marte privighetorile să-ți înfloresc sub privire grădină însetată sub o ploaie de divină să-mi strigi pe sub lespedea focului sacru ridică-te ca și cum niciun rău nu mă mai poate locui vrednică de a fi vrednică schimb șoapte cu propriile-mi gânduri iată-mă pasăre spin sfâșiată între mine
MI-E DORUL DE LUCEAFĂR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364319_a_365648]
-
genului literar căruia aparțin, proza scurtă. Mi-am îngăduit o mai mare larghețe doar acolo unde frumusețile pământului strigau implorându-mă să le acord spațiu mai extins, din care apoi să poată fi „gustate” cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acestei lumi. Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a oferit, spre încheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurări ce mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri de lumină din izvorul bucuriei curate
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
a ei surate Și s-au pus pe sfătuit. Ce au hotărât oi spune, De vi-i vrerea, altădată, După ce-oi mânca plăcinte, Că povestea nu-i gătată. Ia, mai dați-mi și-o ulcică De cotnar, c-am însetat Și o țâr’ de fripturică, Să vă spun ce-a mai urmat... Tot pe-atunci, pe-acele vremuri, Un bătrân mi-a povestit, Că venise Sfântul Petru Pe pământ la un nășit). Și era în zi de faur Fără post
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]