1,055 matches
-
arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb, gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce spunea el? Azi noapte el s-a dus să se plimbe prin Calea Lactee, ești prea tânăr, i-am spus, el a murmurat ceva, o formulă, nu știam că era cabalist, e drept că ultimul
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
obsedat fiind de căutarea veșnicului, de ceea ce durează...convins fiind că aici pe pământ este “doar în trecere”, și această “trecere” este doar o treaptă către integrarea în liniștea universală, eternă. “În inimă îmi cresc fisuri”, spune acesta... tot mai însetat de starea primordială a eului, înainte de “zborul frânt” și de” De-oglinzi cu ape tulburate/ În legea primului cuvânt”( Sete), când totul era esență pură, fără impuritățile unei lumi zgomotoase, înlănțuite în hohotul finitului, zadarnicului joc de-a “gloria”,. Zbătându
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
Nu va mai fi în noi niciun fior și nimeni nu va trebui s-aștepte Cît setea dintre noi e-așa cum este și cerul ne privește din înalt Printre rînduri nimeni nu citește, nici cît e albastrul de cobalt Însetați vom sta între morminte pînă cînd ploile ne vor spăla Și ne vor pune în veșminte sfinte, cînd sufletul din trup ne va pleca! Referință Bibliografică: Setea din noi / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1264, Anul IV
SETEA DIN NOI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349767_a_351096]
-
Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat, Ca să crești cu ea un câmp de flori. Ploaia lovindu-se de sufletul tău S-a transformat în cristale de gheață Și a căzut pe jos Cu un zgomot dureros. Le voi strânge cu grijă Și le voi transforma în
EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349821_a_351150]
-
vine dorul”... Pe cât farmecă, fără nicio șovăire, toate cântecele interpretei Elisabeta Turcu, pe atât farmecă omul Elisabeta Turcu, argeșeancă neaoșă, frumoasă, suplă, cu surâs discret, vorbire liniștită, atentă, elegantă, îmbrăcată într-un costum de scenă mirabil, readus în strălucirea privirii însetate de admirație, dintre veșmintele populare îmbrăcate odinioară de frumoasa, plina de suflet și superbitate, Regina noastră Maria. Dacă are ceva de ispășit artista Elisabeta Turcu, are dragostea pe viață și pentru viață, pe de o parte, iar pe de altă
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UMBRA ȘI VICIUL... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Șuvoaie însetate, nebune dorințe, se zbat prin trupu-ți pictat în negru decor, buze flămânde nu vor să renunțe, când jertfe din beznă, te cheamă în cor. Haina-ți smulsă, obosită de noapte, îmbracă un suflet, care se îneacă, degete lungi te mângâie
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul pascal închipuie pe Mielul lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci și păgânii așteptau pe Mesia, fie datorită răspândirii iudeilor în toate părțile, fie prin păstrarea unei vechi tradiții. Astfel printre zeitățile Egiptului era un
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
ales cu grijă ca de împărtășanie, dintr-o sticlă, sau două. Vinul sălta în hârdău, în stropi ca într-un joc de călușari oltenești sau poate din cauza hărmălăii de amestec, de carcalete, care mai târziu îi turmenta pe unii prea însetați sau pe alții neobișnuiți. Urmam noi copiii înflăcărați de bucurie ca niște paji de curte regală, apoi Femeile, care scoteau din coșurile pline o pâine de cuptor, doi-trei călăcei cât pumnul unui bărbat de mari și unul sau două ouă
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
fost inundați și dacă are satul, am și eu”. “Apă de unde beți?” Se duc oamenii pe deal, acolo este un izvor cu apă bună de băut și când vin de pe deal, îmi dau și mie. Cine dă apă la ăla însetat, o găsește pe lumea cealaltă, așa e o vorbă din bătrâni.” La o altă casă ruinată, un moșneag vorbea singur: “Asta este blestem pe capul nostru. Acum ne purtăm păcatele. Prea multa lume a uitat de Dumnezeu și de omenie
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating pământul... • Fiecare Plop țâșnit ca o strigare spre cer, cu frunzele-n tremur ca inimile celor îndrăgostiți transmite fiorul în mâinile și-n privirile celor ce se sorb însetați și se-ating cu flăcări. • Fiecare Stâncă solitară își înclină fruntea căruntă și semeață spre a-i primi ca într-un sanctuar pe sacerdoții mărturisirii ce-și oficiază taina dragostei lor sub cununa Neamului. • Fiecare Viță de vie vibrează în
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
luminat o zare cu-al tău senin al firii Iar norii au dezertat spre ceruri vineții Și-au înverzit deodată câmpiile gândirii Când versul tău în mine a prins a încolți. * Ai răsărit iubire, o flacără de dor În glia însetat-a sufletului meu Și rescriind o viață în cerul fără nor Întors-ai la credință o minte de ateu! * Ți-ai revărsat lumina în apele marine În coama lor cea blondă ți-ai așezat sărutul Ca să ridici din ape un
RĂSPUNS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350068_a_351397]
-
Trotușul, curge însetat de cântecul Loredanei și însetează la rându-i, de drag de Loredana și de glasul ei, de-a lungul curgerii sale. Cântecul Loredanei constituie un așezământ al iubirii! Iubirea din cântecele Loredanei Groza e nesecabilă, deși pururi însetată. Izvor fiind, izvorul acesta nu seacă pe piatră. Iar albia întinsă din vocea, ochii și inima Loredanei, la inimi, e din piatră pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
uitare, să șterg șoapta lor și s-alerg doar în ce-a mai rămas. Dar cu cât am fugit mai departe hoinar, gustul lor dulce-amar mai pregnant l-am simțit. Resemnat mă întorn neputând să rezist și în sufletul trist însetat mi le torn. Amintiri, amintiri, colb a toate ce-am fost, îndrăgit adăpost al atâtor rodiri. Cu al vostru trecut, astăzi fără peceți, temelie sunteți pentru-un nou început. A.C. Referință Bibliografică: Amintiri, amintiri / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AMINTIRI, AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350241_a_351570]
-
Astfel ca orice muritor Am constatat că ești divină. Setea nu mi-am potolit Chiar numai cu o cupă mare, Aș vrea izvorul infinit Să-l am și în continuare. Tu îmi dai doar câte o picătură Rămânând astfel tot însetat, Lasă-mă să beau încă o măsură Din nectarul vieții fermecat. Apoi întâmplă-se orice minune Dacă se mai poate întâmpla, Aș vrea să plec din astă lume În suflet cu iubirea ta. Câmpia Turzii 19 ianuarie 1965 Referință Bibliografică: Izvorul
IZVORUL NESECAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361887_a_363216]
-
Din parfumu-ți, tuturora, Lași miresme de femeie... Senzuală Teodora, Tu, precum o melodie De Cezaria Evora, Lași doar zvonuri să adie... Nesupusă Teodora, Tu, cu aripi doar de pânză Pe moi umeri de Pandora Vrei să zbori precum o mânză...? Însetată Teodora, Tu, licoarea cea mai pură, Ce dorință ca un dor a Umezit uscata-ți gură? Indecisă Teodora, Tu, copil major, ești aptă, Ca, sacrificând Gomora, Să-ți oferi ofranda-n faptă? Credincioasă Teodora, Tu, cea mai nedeflorată, Ai trăit
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn pe șuvițe tot praful din stele să uit că-s setată s-adorm pe-nserate s-ascult vocea nopții din dansul de iele mă strânge de mână și du-mă departe în vuietul mării cu zvilțe pudrate Referință
DU-MĂ DEPARTE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365910_a_367239]
-
răsar pietrele sar static în pumnul de foc al sensurilor nevăzute numai atunci rostirile devin pete de culoare printre petalele gândurilor negândite mă răzvrătesc a doua oară pe fila cântecului tău declamativ tac iubindu-te într-o lacrimă plescăie verbul însetat și flămând așteaptă pasul dintâi pe care nicicând nu-l voi face spre tine simplă umbră a propriilor patimi fără adăpost sub gluga de piatră a iubirii tale Anne Marie Bejliu, 22 iunie 2015 Referință Bibliografică: sub gluga de piatră
SUB GLUGA DE PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365909_a_367238]
-
privesc cu mirare, Mi-acordez strunele minții, Să-ți mai aducă o dată - omagiu - o șoaptă, Săți mai ridic o dată înfrigurată cântare. Apoi am să scriu istoria voastră Cu sânge și smoală la răscrucea de vise, Să se întoarcă spre tine însetatul, Să-și domolească tamborul mersului, Să-ți asculte, sorbind din tine, freamătul, Să-și mai vindece o dată oftatul. ---------------------------------------------------- POPESCU Daniela Madrid, Spania 27 martie 2016 Referință Bibliografică: Daniela POPESCU - VERSURI (4) / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele sale nu intră brusc în suflet, forțând intrarea prin tâmple ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e prospețime de grai moldovean, clar și dulce în dicție... Cântă răscolitor
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
mă voi alcătui din litere coapte în clipele învățate, să-mi scriu ștersele umbre pe oglinzile în care mă văd trecând dincolo de mineralele vântului. Cuvintele-mi scapă din mână pe galbene așternuturi de hârtie și mor în mine câte puțin însetatele gânduri. Referință Bibliografică: De mă voi desprinde / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 991, Anul III, 17 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE MĂ VOI DESPRINDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365061_a_366390]
-
în relația dintre înțelepciunea lumească și credință. El s-a ostenit serios cu deprinderea înțelepciunii lumești, dar nu din motive de curiozitate, ci determinat fiind de înaintarea pe calea virtuților. Sfântul Vasile cel Mare era preocupat de aflarea adevărului mărturisitor. Însetat profund de adevărul mântuitor al existenței, Sfântul Vasile cel Mare optează în cunoaștere pentru ceea ce este edificator din punct de vedere spiritual. Pentru Sfântul Vasile cel Mare întreaga înțelepciune și cunoștință erau puse în slujirea Adevărului. El „Nu putea limpezi
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
jelim când încă-n noi un foc mistuitor mai este, când viața hăulește spre colți de țintirim și vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară: nici flori, nici bucurie nici însetatul dor, să nu purtăm trecutul în noi ca o povară, ci aripi să-i punem să se înalțe-n zbor. Și, dacă plânsul este acel ce ne ușură, stropiți cu el o floare să crească ne-ncetat, că floarea fi-va
SĂ NU JELIM de LEONID IACOB în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366514_a_367843]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂ MERGEM Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului să mergem Să mergem în țara uitată prin care treceam uneori însetați și unde perlele florilor admirau visele noastre colorate în curcubeie și sori. Să mergem pe-aleile pe unde hăuleau iubirile cu ochii rotunzi, ca să pândim timpul ce se-ascunde în zidirile întomnate ale iederilor bătrâne și de-acolo să plecăm
SĂ MERGEM de LEONID IACOB în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366512_a_367841]
-
pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul pascal închipuie pe Mielul lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]