958 matches
-
bună a lucrurilor lumii. Shaul Carmel se ilustrează ca poet național evreu-român, cu sufletul adânc legat de existența milenară a neamului său, și la fel de conexat organic de plaiurile mioritice ale munților Carpați. Aceasta este însă și drama lui, durerea și însingurarea lui: „Neașezat/ După două mii de ani/ Prin pustiul lumii,/ Fără cămilă/ Fără căruță cu coviltir,/ Călătoresc cu avionul/ Între Carpați și Muntele Sinai,/ Între Dunăre/ Și apele Iordanului,/ Căutându-mi alinarea.// Nicăieri Templul meu!” („ Călător” ). Mă plimb printre paginile acestei
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
cu banca, am să merg la o terasă să beau o bere (străină, firește). Voi sta între tineri vorbind romgleza și voi asculta la maximum de decibeli muzică anglo-saxonă, cîntată de zeii lor zgomotoși. Și mă cuprinde un frison de însingurare, cum zice prietenul meu Viorel Ilișoi într-un articol: „Numai eu sînt român în casa asta construită de muncitori chinezi. Și nici asta nu-i sigur, fiindcă domnul Neagu Djuvara susține că aș fi cuman". Referință Bibliografică: O dimineață cosmopolită
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
zbucium am cât nu cuprinde marea și-n valuri mi s-au scurs întâmplările spre țărmuri necunoscute de care întreb, de ce mi-ați pierdut în uitare vedere și gânduri? Pe celălalt mal se varsă fluviul durerii, îmbătrânit de nemângâiere și însingurare. Luate în palme, ceața și frigul lasă anotimpurile în umbră, degeaba le vom scotoci după adevăr, pașii mei se vor pierde în tunelul morții din care nu a mai ieșit niciun drum. Obsesiile noastre au băut lumina, glasul sângelui ne
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
poet nu a creat într-o profundă stare de singurătate și nefericire? Însă el este conștient de misiunea lui: „acum sunt damnat / cu demnitate / îmi port crucea / pe (i)dealul văii mele de rai”. (i)dealul văii mele. Starea de însingurare reiese și mai pregnant în poemul „condamnat la singurătate” - „acum ascult zăpezi / și mă subțiez de urât / nu mă mai bate nimeni pe spate / ce faci / ai uitat de mine / voi toți ați uitat de mine / și dumnezeu a uitat
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
slove ale poemelor sub semnul trecutului și al prezentului, al admirabilului spectacol al lumii, guvernat de legi eterne. „Ce poți să-mparți din ce las eu? / Neliniștea, iluziile, renunțarea? / Toate acestea nu valorează un leu, / Singura mea avere a fost însingurarea.” (Mihai Niculiță - „Testament”) Creația poetică a CAMELIEI IONIȚĂ MIKESCH stă sub semnul originalității, rafinamentul și eleganța versurilor tensionează și relaxează deopotrivă: „Umblă depărtarea îmbătă-n stele / o vioară-mi cântă doina la ureche / caută să-nfrângă lacrima-n cișmele / să
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine, În mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet în ritm copleșitor. Nu mai găsim putere să întregim finalul, Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii, De sunete bolnave, a ostenit pianul... Și-au
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
frumusețe. Este o izbutită emisiune tv matinală, care, de ce n-ar fi un sistem de referință pentru întreaga derulare a programelor ce se încarcă peste zi, cu greutăți care rănesc morala și estetica?! S-ar duce grătarul cenușiu, liliachiu, de însingurări și mâhniri, și ar apărea în geamurile sufletelor, frumoasă și profund veselă, Veronica Mihoc și oameni ca ea! Nicio noimă nu au emisiunile la care vedem figurine, fără să simțim comuniunea cu ele! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > APARIȚIE ȘI LANSARE DE CARTE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 993 din 19 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului A apărut volumul de poezii"Frigul însingurării' poublicat recent la editura Linderfield, București, 2013, ISBN - 978-606-93072-6-7, de Llelu Nicolae Vălăreanu( Sârbu), 194 de pagini, cu o prefață de cunoscutul critic și istoric literar Nicolae Georgescu și note de scriitorul Ion Lazăr da Coza și poetul Ion Gligor
APARIŢIE ŞI LANSARE DE CARTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365072_a_366401]
-
și apoi le vom duce cu noi în ceruri, acolo unde ne așteaptă Olguța, Maria și alte persoane aqdmirabile. Bunul Dumnezeu s-o odihnească pe Olguța Popescu și să-i facă parte cu drepții, în lumea unde nu există egoism, însingurare, tristețe și nenorociri. Iar celor rămași, curajul de a trece mai departe și de a înfrunta viața - atât cât a rămas, înainte de a porni pe marele și unicul drum cu un singur sens - pe care-l vom avea de străbătut
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
a fost povară Și sufletul în care amiezile-au apus, Purta pe aripi grele un palid iz adus De vreo suavă împlinită primăvară. Cu gesturi vechi chemând sfios cocorii iară. Aș vrea să ne-aminitim iubite, de o noapte Când fântâna însingurării mustea șoapte. Pe ram de inimă cu ritmul obosit, Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit, Rămas preludiu unei ultime simfonii, Furate din adâncul sublimei armonii. Aș vrea să ne-amintim iubite, de-amândoi Când vibrare vom fi prin iarbă
AŞ VREA, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365208_a_366537]
-
în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului te cred ești timpul care-mbracă țărmul în versuri calde tresăriri de gând și-n fiecare zi așterni pe cale o scară îmbrăcată-n mărăcini apoi culegi cu degetele înghețate însingurarea fiecărui spin prin alge în mișcare un călcâi îl învelești atent și fugi să nu te prindă înserarea gol când din apus răpești înfrigurarea și arderea metaforei i-o pui precum o capă pe umerii ei goi (așterne umbrei distanța
GÂND DE DIMINEAŢĂ 27 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364937_a_366266]
-
modelele clasice: povestea unei iubiri unice începe pe peronul gării urbei, unde eroina purcede spre un orizont al împlinirilor sufletești și se încheie tot acolo, cu un simbolic și dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristețea și însingurarea de care, prin forța Destinului, a avut parte: „Azi tăcere-i în amurguri, Plâns de frunze fără ram, Norii care umblă singuri... Eu, în gânduri te mai am!” Dragășani, 5 august 2013 Emil Istocescu Referință Bibliografică: Note de lectură de
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
modelele clasice: povestea unei iubiri unice începe pe peronul gării urbei, unde eroina purcede spre un orizont al împlinirilor sufletești și se încheie tot acolo, cu un simbolic și dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristețea și însingurarea de care, prin forța Destinului, a avut parte: „Azi tăcere-i în amurguri, Plâns de frunze fără ram, Norii care umblă singuri... Eu, în gânduri te mai am!” Dragășani, 5 august 2013 Emil Istocescu Referință Bibliografică: Note de lectură de
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
din adâncul răcoros al fântânii: ați strigat și Nimeni v-a răspuns. V-ați rugat marelui Nimeni și Nimic s-a-mplinit. Apoi ați plecat însingurați cum ați venit. Acum nouă cine să ne mai numere îndepărtările, frustările și mult prea multe însingurările? Căci plecând, cu voi ați luat total Nimicul! Un acatist Atât mai pot să fac când iarăși hoții Se rânduiesc să fure ultima silabă, Să nu avem nici blândele cuvinte Când ne oferă la vânzare pe tarabă; Mai pot să
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
tăcerii și Tentația schimbului de anotimp. Noutatea o aduce ciclul de„elegii vieneze”, scrise între 1997-2000. Încărcătura lirică evidențiază o construcție temeinic elaborată, esențializată, minuțios cizelată, expresie a conștiinței artistice pe deplin asumate. Motivele predilecte sunt: dorul, dragostea, melancolia, timpul, însingurarea, visul, tristețea, lumina, tăcerea, sfiirea, dezdurerarea, mirarea, cuvântul purtător de valențe spirituale sporite. Acum poetul e „lacrima care își pierde umbra dincolo de tristețe” și se îmbată „de iubirea de moarte/ de dor,/ de zborul ce-ntârzie Clipa”. Asemenea poeților Nichita
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Spun nesigur, deoarece în această sferă a incertitudinii, fericirea își găsește locul și motivația. Asta mi-aș dori să poți constata și tu ori de câte ori vei auzi strigătul de disperare, care se repetă la nesfârșit, al Cascadelor, condamnate și ele la însingurare.” Intrăm și în culisele unei afaceri oneroase pe care, un om de afaceri, însoțit de tânăra lui asistentă, i-o propune tânărului Elizeu. Un amănunt interesant este simbioza dintre om și natură, (și aici se trădează silvicultorul) - pusă în evidență
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
O cumplită ploaie cu „pietre de piramidă“, ori obișnuite, descărnând, descojind, „chelind“ munții, apoi erodându-le calotele de gresie până iau forma circumvoluțiunilor, a creierelor, întru deșertizare / saharizare, despre care grăiește poemul Spălarea cu pietre (AmNS, 93), vrea să accentueze marea însingurare a ens-ului uman în fața cerului: Creier vopsit cu os, / timp vopsit cu stele, / moarte vopsită cu viață / clopot vopsit cu verbe / și tu, ou încondeiat / Plouă cu pietre de piramidă, / plouă cu pietre / și ne spală, și ne spală / și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
comuniune cu sursa. Nu, nu este vorba de o formă de masochism poetic, mai degrabă o formă de exil, în singurătate, pentru că, așa cum spuneam în primul număr din „Dicționarul suferinței“, „numai singurătatea îți poate aduce profund împlinirea“. Acest tip de însingurare sau exilul față de propria țară sînt căi pe care foarte mulți scriitori le aleg pentru a-și păstra intacte niște sentimente foarte puternice sau chiar pentru a le amplifica. Autorul Vă invităm să citiți această ultimă apariție editorială cît și
ÎNTREITA SUFERINŢĂ , EDITURA FIDES, IAŞI, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351797_a_353126]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Evaluari > FRIGUL ÎNSINGURĂRII - VOLUM DE POEZIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1016 din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului PREFAȚĂ Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) a debutat editorial, după in-tense postări pe internet, cu Ferestrele nopții (Edit. Blumenthal, 2010) - un volum
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
persistentă pe cât de tăcută în fapt. O compara-ție cu volumul de față ar fi tentantă - ca și o discuție despre debuturile târzii ale poeților în general în literatura română contemporană; dar toate, la timpul lor. Volumul actual se numește Frigul însingurării și este mult mai suplu, mai concentrat tematic, mai „rotund” ca să zic așa (pun ghilimele, pentru că poetul are opinia sa despre cerc: „Mai rotundă ca rotundul, / sămânța / răspândește ființarea / pe pământ“, Sămânța ființării; în acest sens, volumul său de poezii
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Gândul de cioplitor), conștientizează trecerile, balansul mai degrabă, între aceste două tărâmuri, apare mai ales înconjurată de noapte: „Femeia mă caută cu sânii dăruiți vântului / se bucură de foamea mea telurică./ De dragostea ei tăinuită de întuneric / sângeră aprins frigul însingurării,/ ca un copac cu frunze îngălbenite de schim- bare.// În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul însingurării). „Însingurare” nu înseamnă, pentru poet, de unul singur, izolat, retras, etc. - ci viață în fața perechii, o însingurare în doi unde partenera este ideală, este urmă, aripă, umbră, prezență angelică, chiar statuie de aer. Potrivirile în real, suprapunerea imginii abstracte peste
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul însingurării). „Însingurare” nu înseamnă, pentru poet, de unul singur, izolat, retras, etc. - ci viață în fața perechii, o însingurare în doi unde partenera este ideală, este urmă, aripă, umbră, prezență angelică, chiar statuie de aer. Potrivirile în real, suprapunerea imginii abstracte peste ființa
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul însingurării). „Însingurare” nu înseamnă, pentru poet, de unul singur, izolat, retras, etc. - ci viață în fața perechii, o însingurare în doi unde partenera este ideală, este urmă, aripă, umbră, prezență angelică, chiar statuie de aer. Potrivirile în real, suprapunerea imginii abstracte peste ființa concretă, de lângă sine, dar tristețe, melancolie, lumea îngerilor trebuind să stea în separare față de oameni, „întinările
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]