707 matches
-
rău că nu v-a făcut decât necazuri. — Vă rog, explicați-le problema părinților lui, spuse preotul și, când se întoarse să plece, avu pasul mai ușor, ca și cum o mare povară i-ar fi fost luată de pe umeri. Hiyoshi stătea însingurat. Privi în jur curios, întrebându-se în casa cui ajunsese. Nu se oprise acolo în drum spre templu, nici nu i se spuse că în apropiere locuiau niște rude de-ale lui. — Ei, băiețelule, ai mâncat ceva? întrebă Danjo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Tatsuoki cu „haremul celor trei mii de frumuseți” din legenda chineză, dar era sigur că nici aici nu lipsea frumusețea. Dacă erau incluse și doamnele de onoare, ar fi întrecut în număr piersicile din livadă. Așezate în grupuri, așteptau însingurate și plictisite ca leneșul somnoros să se trezească. — Unde e Domnia Sa? întrebă Kuroemon. — Domnia Sa pare să fie obosit. A adormit în ceainărie, răspunse ajutorul. — Vrei să spui că e beat? Kuroemon și Hayato priviră în ceainărie. Îl zăriră pe Tatsuoki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ești băiatul meu, și o s-o spun la toți, să nu creadă lumea că mă uit în curul tău și nu-mi pasă, te îndemn sau sânt mândru de tine, cum sânt alții..." Și s-a sculat de la masă întunecat, însingurat, dar hotărât. Dacă mi-aș fi dat seama atunci că violența gândirii mele putea să ducă la o ruptură cu el m-aș fi reținut. Într-adevar, prorocirea mea că o s-o înșele pe mama avea în ea ceva atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că o găsești acasă, nu te mai duce nici tu la ora aceea acasă, nu ești sigur de borșul tău, dă servitoarea afară și mănîncă-l la restaurant!..." La aceste cuvinte prietenul meu se înfundă pentru prima oară într-o tăcere însingurată și orgolioasă pe care n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să urce la mine și să luăm masa împreună. La ora aceea, unu și jumătate, când ne întorceam noi de la școală, mă aștepta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i se micșoră și prezența, și rămase parcă inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită în sus, ca și când în așteptare ar fi fugit de sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul îi era prezent și flămând, același ca întîia oară, când nu dorisem decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el, să ne îndeplinim măcar o parte din dorințele noastre nemăsurate... Simții în euforia acelor clipe o mână care mă apucă de ceafă și începu să mă mângâie insistent și dulce... Un îndemn, o sugestie, o trezise din tăcerea mea însingurată... Ochii ni se întîlniră în întunericul în care scăpărau scântei albastre și roșii, alungate violent de orbitoare explozii albe și verzi. Un chip îngrijorat mi se alătură: "Ce faci tu, sufletul meu?! La ce te gîndești?" Ne îmbrățișarăm, ne chinuirăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la generație la generație, de la carte la carte. Sigur, s-a găsit și un alibi pentru pedeapsa asta: debutând pe scena intelectuală și politică mai întâi ca stângist, pentru foarte puțin timp, apoi ca gaullist, spre sfârșitul unei vieți complet însingurate intelectual, Jules Monnerot s-a aflat provizoriu în tabăra extremei drepte, de unde a demisionat foarte repede, nu destul de repede ca să nu i se consacre și un studiu, ca o lespede de neclintit, care se ocupă de "evoluția lui spre fascism
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
din portul Brăila”, acuză, în spiritul estetului John Ruskin, civilizația burgheză de distrugerea armoniei naturale și a frumosului la sat (Fum și praf, Iad și rai). Îndepărtându-se de mișcarea socialistă în momentul de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899, însingurat, se îndreaptă spre simbolism, în care vede o răzvrătire superioară împotriva unei lumi nedrepte și urâte. Intră în cercul lui Al. Macedonski, este, din februarie până în iunie 1899, secretar de redacție la „Literatorul”. Își trecuse bacalaureatul în București (1898) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ale acestor diferențe identitare sunt inegalitățile subiective dintre instalați și marginali sau excluși, dintre dominanți și dominați, dintre avuți și săraci, dintre cei care au un loc de muncă și șomeri, dintre cei cu „capital relațional” și cei izolați și însingurați etc. Abundența și diversitatea resurselor (economice, culturale, relaționale, de calificări etc.) disponibile individual constituie factori stimulatori ai „creativității identitare” (cf. J.-C. Kaufmann, op. cit., p. 205). Între forța de „inventare a sinelui” și resursele disponibile, există un raport de proporționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
timpului e traumatizantă, provocînd o dramatică punere în scenă a îmbătrînirii, văzută ca un proces al dedublării și chiar al multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în două chipuri deodată. / Unul însingurat și palid. / Celălalt, pe care îl vedeți, / din care vă pot oferi oricînd / mai multe capete, mai mulți ochi." (Elegie XI). De altfel decăderea în teratologic și descoperirea Răului interior sub forme monstruoase este unul din efectele demoniei Realului pe
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
că retragerea din lume reprezintă singura ieșire din această luptă, sugerând astfel un protest față de rigorismul malekit, acesta fiind, în opinia sa, o piedică împotriva gândirii ("libere"): Fericiții (din cetățile păcătoase) nu pot avea decât fericire prin izolare; indiferent că însinguratul e unul singur sau sunt mai mulți, de vreme ce națiunea sau cetatea nu împărtășește punctul lor de vedere. Aceștia sunt cei numiți străini de învățătura șūfī, fiindcă sunt străini în păreri și călătoresc în gând către alte trepte, care le sunt
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
Dar tot sorbonistă rămase pentru colegii de școală. Poreclele țin adesea loc de nume și se păstrează uneori mai neprăfuite, mai intacte decât cele înscrise în buletinul de identitate. Nu punea neapărat toate acestea la inimă, dar se simțea singură, însingurată. Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost săgetată de o înfiorare, asemenea senzației atingerii unui fir electric neizolat. Era și ea tânără. Îi dădeau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de activitate care nu era înscrisă ca obligatorie în programul școlii. De altfel, meditațiile o solicitau îndeajuns, având și elevi care receptau mai greu unele noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
respectarea cu strictețe a tratamentului de menținere a echilibrului psihic sub supravegherea unui medic. Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al unui scriitor și om al cetății care a făcut război și pentru alții, dar are curajul de a se declara fericit ? Căutăm un posibil răspuns în chiar mărturisirea autorului: Pot afirma cu certitudine că nu m-am simțit niciodată însingurat, că totdeauna am fost între prietenii cei mai statornici - cărțile - și am și simțit întinsă o mână caldă din partea unor prieteni apropiați care m-au stimulat pe plan moral, sentimental [...] Dar factorul hotărâtor care m-a susținut și mai mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de Cosmin Oană din casa de la Reuseni și dus, Împreună cu vărul său, Vlad, dincolo de munți. Fuseseră ani de pribegie. La Cluj, la Hunedoara, la Buda, la Viena, la Ravenna, la Veneția, la Roma. Dar atunci nu fusese singur, ci doar Însingurat. Era alături de Vlad și, uneori, alături de Matei. Erau, Într-un fel, o familie. Iancu de Hunedoara era tatăl lui Matei și protectorul lui Ștefan. Era și protectorul lui Vlad, chiar dacă rumorile spuneau că participase la uciderea lui Vlad Dracul, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar s-au pierdut mărturiile. Exercițiul este unul deosebit de util, atât pentru tânăra generație, cât și pentru cei aflați la vârsta senectuții. Se creează punți de comunicare între o generație prea grăbită ca să mai asculte povești și o alta, prea însingurată, ca să mai aibă cui povesti. Se impun câteva precizări despre realizarea interviurilor. Tributară profesiei, am angrenat în acest modest proiect școlar - așa cum se prezenta el la început - voluntari din rândurile elevilor mei, într-o încercare de a-i apropia de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
poezie de la New York (Frank O'Hara) și Colegiul scriitoricesc de la Black Mountain (Charles Olson). La început, curentul postmodernist era foarte virulent nu numai împotriva tradiției ci și a tuturor idealurilor umaniste. Luând totul în răspăr, se promova cotidianul insignifiant, omul însingurat, lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
au fost legionari, dar au mai fost și alții... Însă erau colonii la Poarta Albă specializate Într-un anumit tip de deținuți. Și ăștia erau băgați cu gându’ expres de a muri acolo În modul cel mai chinuitor, adică Înfometați, Însingurați, bătrâni, fără asistență medicală, vai de ei. Băi, comuniștii ăștia au fost cei mai mari bandiți... Bine că s-au dus dracului... Ce se spune astăzi e nimic... Ce-a spus Băsescu e nimic! În atrocități cred că au Întrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el, deși nu avea mașină și nici bani. Era foarte frumos în schimb, dar un lucru și mai important: trăia în singurătate, iar singurătatea atrage femeile ca un magnet. Părea un tip imprevizibil, cinic și indiferent, dar întotdeauna era un însingurat. Nu făcea colecție de fete, dar nici nu ducea lipsă de ele. Se bucura de un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță, departe de casă, pentru ca la începutul studenției
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
era un sentiment liber, ci unu misterios, concret, ca și cum lumea fusese reinventată doar pentru mine. A doua zi am găsit o scrisoare. Sosise cu vaporul de sâmbătă și era din Grecia. Ea îmi comunica succint că este tristă, însingurată, că se plictisește și că a devenit o bețivă notorie. Scrisoarea ei a picat într-un moment destul de prost și m-a făcut să-mi dau seama că nu mai simțeam absolut nimic pentru ea. Începusem să mă gândesc doar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
un avion care se zvârcolește uneori în ceața lăptoasă, ca și cum s-ar fi atins de ceva gelatinos. De unde se vede că, oricât am vorbi despre Icar, sufletele ne vor aparține pământului pe care-l zăresc fragmentar jos, punctat de păduri însingurate. Îmi vin în minte arborii pictați de Mondrian. Fără trunchi, cu coroanele întoarse spre pământ, spre rădăcini, ca și cum ar vrea să refacă o unitate pierdută, să închidă cercul. De fapt, nu e un cerc, ci un oval. Însă și pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unii erau Încredințați că Nae, beat, fusese ucis și ros până la ultimul oscior de o haită de câini sălbăticiți care vâna În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]