481 matches
-
apoi n-am mai crezut nimic. Am observat că pot trăi foarte bine și fără Maitreyi. VIII Nu mult după aceea am întîlnit într-o după-amiază pe Harold. Mi s-a părut mai rece, mai răutăcios. ― E adevărat că te însori cu fata inginerului? mă întrebă el, între altele. Roșii și începui să-mi bat joc, așa cum fac de câte ori sunt pus în încurcătură, mai ales dacă trebuie să apăr pe cineva drag. Harold a trecut repede peste glumele mele și-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-ta o familie, să-ți cumperi televizor. Ești tânăr. Să nu ajungi ca mine, adăugă. Răsuflă adânc, obosit, și întoarse capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu le-am aflat la Slatina. Mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O să pierzi un an și patru luni din viață făcînd treaba asta? Făcînd mai precis ce anume? Taci! Un an și patru luni? GÎndește-te! Într-un an și patru luni poți să crești cu 10 centi metri. Poți să te Însori și să faci doi copii. Doi? Trei. Poți să... poți să termini o facultate și să-ți faci o carieră - de ce te deranjează așa de tare să fii om al muncii? Poți să obții performanțe. Într-un an și patru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el, nu știu de ce, se simte În el ceva nou. Lumea, oamenii arată altfel. Cu totul și cu totul altfel. Se vede, e clar, e limpede ca lumina zile. Oamenii arată altfel. Totul arată altfel. Mai ales Într-o dimineață Însorită de mai a anului lui Dumnezeu 1990. Trenul străpunge viroagele Învinețite de tufe de liliac sălbatic și cîmpurile Îngălbenite de rapiță Înflorită și luncile pline de sălcii verzi... trenul ăsta care mă duce acasă arată altfel și merge altfel - ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca și Mesia, mă las mereu așteptat. Și eu mă aștept. Mi-a fost dor de tine. Mi-e foame de dragoste. — Dacă-i așa, atunci ca-n vechile balade, dorințele noastre sunt una. Mă întreb dacă ai să te însori vreodată cu mine. Dacă m-aș însura cu tine te-aș ucide. Mai bine asasinată decât nemăritată. — Ți se scurge inima după respectabilitate. — Așa-i. — Majoritatea oamenilor respectabili tânjesc să se scuture de respectabilitate, dar nu știu cum să procedeze; nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o s-o anunțe și pe ea că vin. El are convingerea că poate să-i determine pe oameni să facă anumite lucruri. Și poate să-i determine pe oameni să facă anumite lucruri. — Te poate determina pe tine să te însori cu nepoată-sa? Crezi că nu poate? Timpul o va dovedi. Am acceptat să încerc. Ai acceptat? Ai acceptat asemenea absurditate? Ceva atât de... de... indecent... de imoral? Nu văd ce-i imoral în asta. Se joacă cu tine. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus că e o petrecere la Papuc. Unde-s fetele? Dacă te referi la Hattie Meynell, e încuiată în casă, cu storurile trase. Am crezut c-ai venit să-i cânți o serenadă, în fond Rozanov te forțează să te însori cu ea. Taci odată din gură! Emma își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femeie, dacă aș putea să mă uit la oameni, să fiu împreună cu ei!“. Ochii i se umplură de lacrimi. Nu, nu știu, răspunse Tom la replica ei. Îi văzu ochii înlăcrimați și adăugă: — Diane, îmi pare rău. — Păi nu te însori cu domnișoara Meynell? — Nu. — S-a terminat... din cauza celor întâmplate? Nu. Nici măcar n-a început vreodată. A, bine. Eu nu știu ce s-a întâmplat. Eu nu știu nimic. Nu fac decât să-mi înec zilele în băutură. Tom își spuse: „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele? Nici una? — Ba da, o servitoare cu accent londonez, care arată ca o gravură în lemn, veche și uscată. — Glumești. Aș vrea să te însori. — Nu vrei. Ba da, îmi doresc din inimă. Și aș vrea să-ți aduci aici viața ta adevărată. — Viața mea adevărată e aici. Și o vizitez din când în când. Restul e ficțiune. — Muncești prea mult, citești prea mult. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și amețeala: Dumnezeule, cât era de lungă! Avea oare să fie vreodată în stare s-o citească de la cap la coadă? Îți venea să bați în retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iubesc eu și ai să mă iubești și tu mai târziu. (Și de rândul acesta am dat în gropi.) ― Crezi că pentru o căsătorie e de ajuns să iubească numai unul din noi? Doar n-ai de gând să te însori cu un obiect. ― Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot să cred că te-am pierdut. Vreau să devii soția mea și pentru asta am venit, ea să te cer sorei tale. ― Întâi trebuie să mă ceri mie și pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și asta! Erai de aici înainte al alteia. Și cine îndrăznise să mi te răpească? Cici! Tocmai ea, buna și neprețuita mea prietenă! Dacă nu cunoști sufletul femeiesc, n-o să înțelegi niciodată năpraznica mea durere. Aș fi suportat să te însori cu toate femeile din țară, de pe glob, din întreg sistemul solar, afară de una singură: de Cici! Aș fi îndurat orice nenorocire ce s-ar fi abătut pe capul meu, oricât de cruntă, afară de căsătoria ta cu Cici. Asta m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l văd și pe el aproape zilnic. După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți prefăcuți m-am descotorosit eu singur... După cenușiul zilei de ieri, astăzi caut să mă gândesc la alte probleme. Deși vremea e însorită, e rece și așa cum se prognozează, vor urma brume groase ce vor ucide podoaba vegetală, așa cum se întâmplă ciclic în natură. Încerc să iau legătura cu Vasile Balosin, colegul de la Călieni - Vrancea, însă nu-mi răspunde nimeni. Mi s-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că-n fața lumii noastre nu mai poți tăinui un secret. Așa-i, dragul meu. Așa-i. Acum, de bine ce ne-am întâlnit, să trecem la subiect: și vrei să te însori. Aia e. La mine, tot aia-i. Și ți-ai găsit mireasa. Mi-am. Dar, nu știu ce, nu prea mi-i la îndemână. Sunt în aceeași situație. Tocmai. Păi, să vedem. Unde încheiem afacerea? La mine acasă, dacă ai încredere. De ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin cam speriat bietul de el și Susan pesemne că și-a dat seama, cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă În brațe și-i spuse abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine m-am Îndrăgostit lulea de ea; aproape la fel de tare ca de Peggy. Totul Îmi iese prost. O cheamă Maruja și vreau să mă Însor cu ea. Nu Înțeleg ce se Întîmplă ca mine. Dacă-ți place o fată te Însori cu ea (desigur că mai Întîi trebuie să termin liceul și să mai Învăț și să Încep să lucrez). Mie-mi place Maruja și aș vrea sa mă Însor cu ea, dar simt că atunci cînd mă voi Însura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
împreună, doar ei doi, în casa părăsită de pe strada Brome, reconstituind trecutul pe care nu-l mai împărtășeau. Existase un moment, printre camerele dărăpănate și amintirile nesigure, când Karin realizase că în ziua aceea avuseseră în comun măcar după-amiaza aia însorită de confuzie, chiar dacă altceva nu mai aveau. Și când fratele ei începuse să plângă, iar ea se apropiase să-l liniștească, el o lăsase. Era ceva ce până atunci nu avuseseră. Ieșiră din casă, în vremea caldă de decembrie. Străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se părea dificil să citesc și eram bucuros că-și asuma David această sarcină. Întotdeauna anunța exercițiul următor cu vocea lui calmă și adîncă, iar mie îmi era îngăduit să spun " Da" chiar înainte de începutul primei bătăi. Era o zi însorită de mai, neobișnuit de caldă pentru acel moment al anului, dar era o neliniște în aer cînd ne-am distanțat de debarcader, ne-am luat poziția și, în scopul de a ne regla coordonarea și echilibrul, am făcut cîteva sferturi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la trei mîini cu mine pe sume mici, de la șase și jumătate pînă la ora de culcare. Așa am învățat să mă tem de trup și să îndrăgesc numerele. Retrăind aceste amintiri, mi-am dat seama că drumul de la trandafirii însoriți pînă la golul cenușiu fusese inevitabil, și cu toate astea nu eram mulțumit. Eram îngrozit de faptul că n-am altceva de făcut decît să-mi amintesc de o asemenea viață. Doream ca nebunia să șteargă amintirile cu accentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imaginar sub boltă, evaluînd suprafețele tencuite. Apoi fu cuprins de o panică teribilă că nu i se va permite să decoreze această clădire. înapoie fotografiile și murmură: — Scuzați-mă, apoi plecă în grabă spre capătul celălalt al salonului. Traversă pajiști însorite între straturile de flori pline de viață și se prăbuși, luptîndu-se să respire, pe o bancă. închise ochii și văzu interiorul bisericii. Imaginile se ridicau pe pereți asemenea unor copaci și-și amestecau culorile ca ramurile pe tavan. Deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se uita pierdută la vitrină, se răsucise deodată spre el: "Ce frumos!" El îi strânsese încheietura mâinii. În felul acesta se decisese căsătoria. Ce-a urmat, după părerea lui Grand, era foarte simplu. Cu toți se întâmplă la fel: te însori, iubirea mai durează puțin, muncești. Muncești atât de mult încât uiți să mai iubești. Jeanne muncea și ea, de vreme ce șeful de birou nu-și ținuse promisiunile. Aci trebuia puțină imaginație ca să înțelegi ce voia Grand să spună. Mai punând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o strașnică zi însorită, care a cam terminat zăpada” - deci să luăm aminte la vorbele din bătrâni - câte le mai ținem minte, căci acestea se bazează pe experiența de viață a unor generații întregi. Observația se confirmă, categoric, prin vremea însorită de Anul Nou 2011. După cum merg astăzi lucrurile, generațiile mai tinere se consideră mai căpoase și deci în stare să spună că n-au nevoie de experiența unor oameni depășiți de vremuri și că ei sunt „Alfa și Omega”. Eu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]