545 matches
-
teama de scenă. O fată respiră adânc, în timp ce celelalte își masează gâtul. Lan Ping așteaptă, cu inima bătându-i cu putere. Nu e la fel de emoționată cum credea că va fi. Reflectează la timpul petrecut în închisoare. Ce poate fi mai înspăimântător de-atât? Zâmbește. Domnul Zhang Min observă diferența. Se apleacă înainte, cu bărbia sprijinită în degetul mare, și începe să o privească pe fată. Rămâne în aceeași poziție pe toată durata intepretării lui Lan Ping. Nu spune nimic după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în ce privește știința. Eu respect doctorii, mai ales dentiștii. Mao, însă, nu. Îi urăște. Sărmanul domn Lin-po. Tremura de fiecare dată când venea să curețe dinții președintelui. Ca și cum ar fi fost chemat să jupoaie de piele un dragon. Președintele poate fi înspăimântător pentru o persoană obișnuită. Dentistul tremura atât de tare, că președintele crezu că o să-i cadă maxilarul. Așa că președintele i-a cerut ca mai întâi să-și repare propriul maxilar. Omul nu era în stare să țină la glumele președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
M-am întâlnit cu tineri interesanți, absolvenții Conservatorului de Muzică și ai Școlii de Operă din Shanghai. Căutam talente noi și ei reprezentau candidații perfecți. Mi s-au plâns de lipsa de ocazii de a juca. Eu înțeleg cât de înspăimântător poate fi pentru un actor să îmbătrânească pe țușă. Le-am spus că mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu ei. Le-am promis să le ofer șansa de a străluci. Am chef să zdobesc lanțurile, le-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar reveni, înspăimântător de vie, zile în șir, trimițându-i voluptatea hai-hui, prin subtile sisteme de circulație pe care ea le credea definitiv abandonate. 2. Nici un agent francez nu își făcuse simțită prezența la acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dorința renăscută. Un vulcan. Lumină și foc devastator. Nu împlinise nici douăzeci de ani când simțise toate acestea pentru ea. Se căsătorise cu Avet într-un elan arzător. Amândoi erau la prima iubire și mult prea tineri. Nu știau ce înspăimântător de adâncă și câte tenebre nebănuite, mereu altele, ascunde iubirea. Cât de sfâșietoare îi erau căderile, cât de devastatoare putea fi lipsa de înțelegere și cât de prețioasă era o scânteie de luciditate în marele tărâm necunoscut, altul pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nesperatul nostru noroc a fost că generalul Kutuzov a întârziat cu bună știință. S-a încăpățânat să nu dea curs planului de încercuire propus de țarul Alexandru. Asta l-a salvat pe Napoleon. Altminteri... Oh, dar și așa a fost înspăimântător!... Ca să trecem totuși Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aibă creierul brici, un astfel de program nu era prea indicat. Am fost nevoită să dezleg cuvintele Încrucișate după aceea, ca să-mi mai revigorez capacitățile intelectuale. Eram Îmbrăcată cu blugi și un pulover mare și negru. Nimic din cale afară de Înspăimântător. Cu toate astea, ca să echilibrez impresia, m-am dat cu ruj roșu, mi-am pus cercei de argint În toate găurile din urechi și un pumn de inele pe degete, deși lăsasem de-o parte inelul cu piatră, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
demult și mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o mână de uriaș înspăimântător mă îmbie să mă scufund lângă el, să îl las să mă îmbolnăvească de paralizia lui, iar eu tremur, iată cum viața se scurge din mine încetișor, picătură cu picătură, adunându-se într-o băltiță formată în afara camerei, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu mai rămâne nimic din mine, în afară de durerea aceasta în picior, care îmi amintea că încă sunt în viață, fără ea aș fi fost deja moartă, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înger se transformă într-un monstru, nu înțelegi? El era prea bun, bunătatea lui nu era omenească, renunța întotdeauna la tot, era imposibil să te superi pe el, încerca în permanență să satisfacă, ceea ce te poate înnebuni, iar asta era înspăimântător, era ca și când ar fi ispășit pentru o crimă, înțelegi? Clatin din cap, nu, nu prea înțeleg, de ce este atât de greu să primești bunătatea lui cu simplitate, de ce să înrăutățim încrederea, dar ea îmi explică, ascultă-mă, Naama, și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o vorbă. Sunt mai derutată decât poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mi-am dat imediat seama că este foarte deșteaptă și că știe să poarte o conversație. Avea opinii clare, precise și era, aș putea spune, chiar înspăimântor de fermecătoare când vorbea. La început nu mi-am dat seama ce e înspăimântător la ea, dar pur și simplu mi s-a făcut frică. Mi-am dat seama că în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât de tânără și de frumoasă, încât mă simțeam copleșită [i mă consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
semn. Se uită la tipul din spatele nostru și se ridică. Într-o clipă îmi dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind. Nu vreau să-l văd deschizându-și sufletul în fața tuturor acestor oameni. E înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-o reclamă pentru „Noul Ajax lichid. Mai bun. Mai curat“. Contrastul dintre bucătăria imaculată și urletele de fiară sălbatică ce răzbat prin ușa bucătăriei este atât de cutremurător, că nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi lichidul în exces și se uită la Jim. Da, a fost. Serios, continuă el, cred că ai fost terorizat rău de tot de drăcoaica asta cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spun. Era o fată brunetă, cu un păr negru ca pana corbului care-i cădea pe spate, până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită pentru vârsta ei, un corp fragil care se unduia ca spicul grâului dat în pârgă. Mersul îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și ultima victimă, un copilaș care, văzând că se îngroașă gluma, se speria de-a binelea. Noaptea era înspăimîntător să dai ochii cu o vrăjitroacă mascată, darmite cu un cârd întreg. Ultimul prins era cărat în scara cea mai apropiată, unde ceilalți se strâmbau la el și se prefăceau că vor să-l înghită, până veneau mamele indignate și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel de grădini paradiziace. Cred că bogăția de culori și de lumină din visele ei venea din faptul că dormea cu ochii larg deschiși, așa cum nu am mai văzut dormind pe nimeni. Să stai să o privești în timp ce dormea era înspăimîntător, parcă vegheai o moartă. Nu încerc să explic aici de ce am iubit-o, lucru inexplicabil ca tot ce este firesc. Nu vreau nici măcar să povestesc ce s-a întîmplat cu noi acum zece (să fie unsprezece? douăsprezece?) zile. Mă gândesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al visului." M-am despărțit greu de Egor în acea după-amiază, ca și când aș fi știut că nu aveam să-l mai văd niciodată. L-am privit cum stătea în pragul casei, până unde mă condusese: monstru melancolic, din altă lume, înspăimîntător de fragil, mare păianjen uscat și trist, făcîndu-mi, încet, semn cu mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a slăbit înspăimîntător și refuză cu încăpățînare orice propunere în căsătorie. De când s-a întors din Midnapur, întreabă mereu de mine la telefon, în Royd Lane, și crede că e mințită, că eu mă aflu din nou în Calcutta, dar nu vreau s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în sine ? M-aș hazarda chiar să spun mai mult : un popor care să se disprețuiască astfel singur ? Lasă demagogia sau, dimpotrivă, ține seama și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Drept care s-a năpustit cu țipete și lacrimi asupra mea, reproșându-mi egoismul și răceala mea, ce ar fi stricat totul, cauzându-i răni în suflet chiar dinainte de căsătorie etțetera, etțetera... Atunci de ce a insistat atât pentru căsătorie ? pentru copil ? înspăimântător mi s-a părut nu că aș fi săvârșit atât de multe rele (mai toate datorându-se interpretării ei răuvoitoare, chiar dacă în parte le recunoscusem altădată ca vini ale mele, din silă de ceartă și slăbiciune de caracter), ci faptul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]