2,199 matches
-
Împreună, cântau și făceau ... poezii. Mai spre seară mergeau la terenul de sport al școlii, unde erau cooptați În echipele de volei. Vorbeau „orășenește”, se verificau și se sancționau reciproc. Pescuiau În iazul lui moș Lache, se scăldau și se Înspăimântau teribil atunci când erau surprinși de către moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mulți, gașca nu-i mică, / Peste umerii mulțimii în picioare se ridică - / Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul / Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul.“ Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Poeme, este un poet (și un prozator) sensibil, dar sensibil, din nefericire, și la influențe. Cel mai recent volum de versuri al său, Vitralii prădate (Semne, București, 2006), aduce aminte frecvent de stilul abrupt și călugăresc-umil al lui Tudor Arghezi: „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu flagrante erori de gust, acest stil nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-aveam ață ca să fixez țepușa. Și motanul ce făcea? Se izbea ca un descreierat. Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de 3,4 kg. Îl vom arăta imediat. Sufletul bărbatului este copleșit de fericire. Așteaptă cam de mult și nu știe ce se moșmonește pe acolo. Surorile se uită la el interesate și șușotesc. O fi avînd vreun defect, se înspăimîntă Codrin. Nerăbdător, dă buzna în salon. Nevastă-sa plînge. Băiatul are ochii oblici bine și este cam... galben. Cine ar fi crezut? suspină Adriana. Ăștia sînt mai ceva ca iepurii. Numai ce te ating și gata plodul. Adică, nevastă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios, vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că nu este moarte în cel care te va pomeni pe tine și în iad se va duce cel ce nu ți se va mărturisi Ție. Depărtați-vă de la mine toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iad se va duce cel ce nu ți se va mărturisi Ție. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea, să se înspăimânte toți vrășmașii mei, să se întoarcă și să se rușineze foarte. Spune, frate Petru, ce te apasă pe suflet? Îndrăznește! Nu eu, Dumnezeu te ascultă, te iartă, te povățuiește. Trebuie doar să te căiești de cele păcătuite și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întîmplă, sau să fie un dușman îndîrjit al principelui pentru ca să-ți rămînă credincios. Dar pentru a spune lucrurilor pe scurt, susțin că acela care uneltește cunoaște numai teama, grija de a păstra secretul, frica neîncetată de pedeapsă, care îl înspăimîntă; în schimb, principele are de partea lui autoritatea deplină a principatului, legile, mijloacele de apărare ale prietenilor și ale statului care îl păzesc, astfel că, dacă adăugăm la toate aceste lucruri și simpatia poporului, nu este cu putință ca cineva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tribul lui Dan sau, după Ieronim, din tribul lui Isahar. El avea o soție care se numea (nuncupata est) Cyborea. Într-o noapte, după ce și-au împlinit amândoi îndatoririle șconjugaleț, Cyborea, adormind, a avut un vis (somnium vidit) care a înspăimântat-o și pe care i l-a povestit cu gemete și suspine bărbatului ei, zicând: „Mi s-a arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii întregului nostru neam”. Ruben îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le înțelegea decât în parte erau însoțite și de gesturi brutale. Doi câini mari ca doi viței își arătau colții fioroși și scoteau lătrături răgușite. Cu bună seamă că fetița era înspăimântată. Ciudat, în capul lui atunci nu răsuna decât : "Fetița ! Ce o să se întâmple cu fetița ? " Și s-a întâmplat cum nu se putea mai rău... Mama a fost împinsă cu patul puștii de unul din rusnaci și silită să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu știam să îi refuz, chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel a luat asupra lui misiunea să "liniștească spiritele" și de atunci nu am mai primit avertismente supărătoare. Au mai fost și lupii care ne-au înspăimântat adeseori cu urletele lor sinistre. Într-o noapte geroasă i-am auzit apropiindu-se și am rămas cu toții în bordei tremurând de frică, cu cuțitul cel lung la îndemână, dar nu au avut curajul să forțeze intrarea în sărmanul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trădată din gelozie de un "generos" coleg. Ca să scape de sarcină, făcuse biata femeie, ajutată de o altă deținută, o tentativă de întrerupere urmată de o infecție care îi punea viața în pericol. Avea o hemoragie oribilă, care m-a înspăimântat, dar Gerhard avea sânge rece și știa ce trebuie făcut. Până la urmă m-am mobilizat și mi s-a părut simplu, firesc, să fac gesturile medicale pe care el mi le indica cu priviri clare aruncate deasupra măștii din tifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aflat multe lucruri interesante, fără să ne pese de prapaganda lor. Taci, Vovenka-mamă! Că ne mai aude careva! Ei, și?! Dalnii Vostok! Vorba ambasadorului! Dar și acela-i tot pământ rusesc! Iar depărtările, pe noi, tinerii pionieri, nu ne vor înspăimânta vreodată! Să-i fi văzut cât de speriați erau burduhoșii când se înghesuiau printre oameni și le ciripeau în surdină că întrebările nu mai sunt tocmai potrivite și să aștepte că vor primi altele, reformulate, la care tocmai ce lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac-su, care s-au comportat la viața lor ca doi tăurași comunali lipsiți de rușine... Am fost înspăimântat de ideea excomunicării mele din sat. Aș fi suportat greu lipsa muzicii brotăcești. Chiar mă gândisem dacă nu este posibil să merg la pârâu, să prind câțiva coriști brotaci pe care, în secret, să-i iau cu mine la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu pentru vreo nuntă sau înmormântare, ci așa, de pamplezir, că o viață are omul și trebuie să ne mai destindem și noi. Întâlnire în care, evident, nimeni nu crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care știu că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi era foarte cald și mă prinsese iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
femeie. Porni într-acolo și-1 doborî pe ultimul dintre ei. Realiză că se afla în fața blocului său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vizitat ei, în timp ce Gelu cu Matei serveau vin, Leontina cu Cecilia s-au dus să pregătească pentru fiecare cafea. Leontina, curioasă, s-a interesat cum a fost în noaptea nunții. Cum s-a purtat Matei? —Leontina scumpă, eu am fost înspăimântată, că nu știam cum va fi. — Te cred, dragă Ceci, că eu chiar așa am pățit cu Gelu. Dar tu îl știi pe Gelu. M-a luat cu vorbe, cu bancuri, cu cuvinte frumoase, că am trecut pe nesimțite peste
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit lucru, pentru liniștea ta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]