1,110 matches
-
dureros va mai fi. Cu supunere și obișnuință, pământul își primește din nou apa, așa cum cerul i-o tot dă cadou de câteva săptămâni bune. - Este cumva vreo regulă în acest ritual? - Nu știu, dar întreb și eu ca un înspăimântat ce am devenit! Am închis fereastra, poate mai înfund ceva din ,,delirul naturii”. - Nu este nici un chip! Sunt mică și mă uit spre icoană. Ne facem cruci și fiecare dă din buze, poate îl înduplecăm pe Sfântul Ilie. Nu știu
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
se auzi decât țipătul său tânguit, strigătul de revoltă și zguduiala feroce. Apoi, o liniște macabră învălui orașul. Oamenii au început să țipe, la rândul lor, și să plângă, să fugă care încotro, într-o agitație vecină cu nebunia. Sakura, înspăimântată, întindea mânuțele după mama sa care plângea, iar Keiko dispăruse fără urmă. Hărmălaia dură câteva ore după acel cutremur înfiorător, iar un ecran imens, atârnat pe zidul unei clădiri înalte, transmitea cele mai groaznice știri. Tocmai se produsese cel mai
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș. Nu pentru multă vreme. Soldați nemți și civili înspăimântați, îmbarcați în tot felul de vehicule veneau în trombă, stârnind valuri de colb. Toader se trase într-o margine, apoi o luă de-a dreptul pe câmp. „Deci nemții fug”, își zise el urmărindu-i cu privirea. Curând, convoiul de
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
se hotărâse să plece. Se lăsă depășit de camioane și de vehiculele motorizate, fiind ajuns de cei fără alte mijloace de transport, decât cai, căruțe și propriile picioare. Printre ei și români, iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași țintă. Când îl zări pe Toader, ochii îi sclipiră răutăcios. Se îndreptă spre căruța acestuia însoțit de câțiva nemți cărora le spusese ceva repezit și de neînțeles pentru Toader decât cuvântul „kamarad
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
moartă de așteptare și un bombardament ca în filme. Aviația americană a smuls șinele de cale ferată, le-a încovoiat și înălțat spre cer, a distrus vagoane și a împrăștiat morții. Totul s-a liniștit, dar nu și sufletele noastre înspăimântate. Mama ne mângâia și ne îndemna să ne rugăm împreună. Era călită din zilele revoluției bolșevice când a înfruntat teama și disperarea pe străzile Odessei. Culmea ironiei, dacă ironie aș putea s-o numesc, tata era și el în gara
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
Ienicerii năvăliră hotărâți în lungul Rovinelor. Gropile, capcanele și norii de săgeți decimară rândurile osmanlâilor. Urdia se văzu nevoită să-și lase trupurile grămezi, grămezi ... Noi leșuri umplură câmpul. Valahii ieșiră la atac și călărimea voievodală, ajungând și spârcuind ienicerii înspăimântați... Iar când spahii ieșiră să-i întâmpine, călăreții se retraseră în mare grabă, acoperindu-se cu nori de săgeți și de lănci aruncate cu mult meșteșug. Din flancuri, cu chiote înspăimântătoare și se iviră alți călăreți. Spahii înaintau prin noroi
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
într-o noapte de groază, în mijlocul unei păduri urlete prinseră a se auzi, urlete flămânde de lupi.. „Umbre de lupi țâșniră din întuneric ca niște năluci. Unul din leși n-apucă să scoată hangerul când fu încolțit de haita numeroasă înspăimântată și ea de zdruncinul pământului, pornită în disperare să ucidă. N-apucă decât să mai bolborosească ceva în limba lui, apoi înroși pământul. Cealaltă parte a haitei se opri sfârtecând trupul lupului atins de o săgeată și a trupului omului
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
intrat Fevronia ca tânără Monahie ; Vriena-i era mătușă-Egumen peste Stăreție ! Era frumoasă peste fire ; iar în viața sihăstrească Era smerită și-nțeleaptă, dar însetată să citească. Dioclețian, satanic, pe Selin crud Dregător L-a trimis cu ostășime, asupra creștinilor... Creștinii înspăimântați, să se-ascudă au fugit... Iar 50 de călugărițe, chiliile și-au părăsit... Fevronia, fiind bolnavă, alături cu două surori Și cu Stareța Vriena, au suferit multe orori... Selim, avea ca nepot, pe Lisimah fiu de creștină Ce-l sfătuia pe
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
conotația inițială pozitivă de a exprima reverența față de o persoană de sex feminin. Vorbele și comportamentul d-lui Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului care se dovedește o femeie slabă, incapabilă să-i facă față. Ea rabdă supusă și înspăimântată reacțiile și vorbele violente ale soțului ei. Slăbiciunea ei se observă la nivel fiziologic: „se tulbura, se roșea, se-ngălbenea”, „simte un junghi în piept”, „tresare la zgomotul fiecărei farfurii sparte de parcă ar arde-o cu un bici de foc
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii negri Izbesc cu frunțile în frăgezimea driadelor Munții se pleacă în
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Mor păsările-n aer și cad că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
ZADA Să nu-ți fie teamă, eu am știut. Nimeni nu știe. Copilul crescut De bătrânul Olacul are să fie O floare ce v-a crește în Dacia ce-o să vie... DOCHIA Cum ai aflat!? ZADA Olacul e mare diplomat. DOCHIA (Înspăimântată.). Îmi este teamă că tata știe! ZADA Îl recunoaște ca nepot, după căsătorie. DOCHIA Cum!? Frumos cu mine s-a purtat! ZADA Tehomir de mult a aflat. Și totuși vrea să-ți fie bărbat. 14 DOCHIA Ooo..! Prea sfinte zeu
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
rapiditate. Pericolul rânjește, își arată colții, își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
voioșiei, tristeții sau nepăsării moleșite. Ar afla astfel că nimeni dintre cei trei nu crede cu adevărat în puterea lui”). Și chiar dacă, din negurile neștiinței mai apar năluci (v. scena retragerii “hoardei” care aproape cucerise cetatea Cherson, dar se retrage, înspăimântată, de “o umbră giantică, cu uriașe coarne de cerb”, coborâtă “în zbor de pe munte”), prezența Crucii le alungă (cf. confruntarea, simbolică, dintre tânărul preot Alexios, susținut de puterea crucii, și o fiară înspăimântătoare, ce se strecura lângă altar, furând bucatele
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
atât de repede, ca a uitat de copilărie, nu o auzi vorbind de jucării, mergea și la scoala dar nu mai avea cu ce să se încalte. I-am făcut semn soțului meu să se apropie, ea m-a privit înspăimântata și a vrut să se ridice și să o ia la fugă, dar am asigurat-o că nu i se va întâmpla nimic rău. - Și acum ce urmează? M-a intrebat soțul meu. Nu știam nici eu, era însă foarte
EMA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358497_a_359826]
-
ai ajuns!... Și mai aveți obrazul să vă înfățișați aici?!... Trebuie să recunosc că, de obicei, îmi pierdeam în situațiile mai delicate ușor cumpătul. Atunci însă, poate revolta din pricina imputărilor nedrepte, ori poate faptul că țineam de braț o femeie înspăimântată, ce se agățase de mine și cu a doua mână, mă făcuseră să-mi adun surprinzător de repede energia pentru a replica. Doamnă, îi tăiasem babei vituperația, cred că la mijloc e o neînțelegere. Noi, eu ... Ce să vă spun
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Și ne-am cunoscut în clipe umile. Sunt prizionierul tău ... Dar îmi este teamă să nu fie și ... mai rău. ( Bubuituri, lovituri, larmă de luptă se aud în apropiere. ). 42 Scena 5. (Duras, Baldobal, Hasdrubal, însoțiți de alte căpetenii intră înspăimântați.). DURAS Nimic nu mai este cu putință! BALDOBAL Cetatea e pierdută și a noastră ființă. HASDRUBAL Oștenii o mai apără încă. Au apărat și hotarele cât au putut! DECEBAL Zalmoxe ne-a pedepsit cât a vrut! BALDOBAL Totul e înzadar
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
ca o vălvătaie, ce s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul. Înspăimântată, a-nceput să țipe:ajutoor, ajutoor! Degeaba a sărit căpitanul Zefir cu soldații săi. Flăcările se întinseseră și la ceilalți din jur care alergau speriați prin toată grădina, unde, deja pârjoleau totul în cale.Toți alergau derutați în toate direcțiile
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
atras către patul moale de alge iar îmbrățișarea noastră ar fi fost liniștitoare ca el! Oreste - cerul s-ar fi spart în bucăți ca o anforă! Oreste nu e... ORESTE: Oreste sunt eu. ELECTRA: Glumești străine, glumești (se dă înapoi înspăimântată)... Străinul acesta nu știe ce-i frica... Nu așa se spune, o, Zeus, nu așa se spune... Străinul glumește neștiind că Electra îi va smulge unghiile pentru jocul acesta, neștiind cum sfâșie Eletra pe cei ce o batjocoresc... Oreste nu
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
țipat cât m-au ținut puterile. Apoi m-am prăbușit pe un morman de moloz, împrăștiind cele câteva monede pe care le țineam strâns în mâna dreaptă. Cineva încercase să mă trezească din somnul în care căzusem instantaneu. Slăbită și înspăimântată, mi-am revenit cu greu. Plecasem pentru câteva clipe într-o lume pe care o lăsasem undeva în necunoscuții ani ai copilăriei. Îmi revăzusem familia adevărată oferindu-mi întreaga ei mângâiere. Chipul mamei se tot perinda prin minte, de parcă ar
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
final necunoscut Se revoltă izolați, înfruntând veacul nebun Numai cei născuți din piatră, scut pământului străbun. Bizar, o minoritate ne impune crezul ei Prin unelte selectate din tâlhari si derbedei Ne impun perversiunea cei cu arme și cu bani Gloatele înspăimântate au ajuns copii orfani. Sunt aleși să ne conducă susținuți de parveniți Cei cu mințile sucite de drogați pe post de sfinți Ateii-s nenorociții, cei bogați au toată stima, Mințile înfierbântate vor legaliza și crima Ofensiva-nverșunată pentru-n viitor
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
bordei. NARCISA: Te-au crescut niște țărani? PRINȚIȘOR: M-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea întreagă. NARCISA: Și Contele, Contesa, unde sunt? PRINȚIȘOR:Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. NARCISA: (înspăimântată) Și Contele? PRINȚIȘOR: El a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit... NARCISA: Și te-a luat la castel!? PRINȚIȘOR: M-a lăsat să trăiesc printre oameni. Este vorba de sute de ani de atunci... NARCISA: Am auzit că
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
Pe drum, zâmbea trecătorilor. Chiar mimă săriturile peste un șotron desenat de picii de pe aleea lui. «Ce l-o fi găsit?», se întrebau cunoscuții. Aproape uitase de anunțul matrimonial trimis la ziar. Îl lansase ca pe SOS-ul celui mai înspăimântat de singurătate om. Redactase anunțul cam sec: «Domn singur, vârsta..., înalt, grizonat, fără obligații etc. Caut spre împlinire o doamnă de vârstă... ș.c.». Timpul trecând, își luase gândul de la un răspuns. Și, poftim! În dimineața aceea sosise! Îl intriga
MATRIMONIALĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341637_a_342966]