515 matches
-
tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat, mă arunc în valurile înspumate. Este foarte rece. Mai ceva ca la dușul din baia mea, unde nu am apă caldă, pentru că nu-i combustibil la centrală. Brrrr, ce rece este! Mă trezește la realitate. Ce noroc că a fost doar un vis! Binele era
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
îmbelșugate. Stela aducea mereu pește proaspăt și se pricepea de minune să țeasă pânze de pescuit trainice. Dar, în fiecare seară, fata se ducea în locul pe care-l numise Stânca Moșului și își căuta inelul prin nisipul spălat de valurile înspumate, de multe ori sub privirile celei care îi devenise mamă. Bineînțeles că nu avea cum să îl găsească și de aceea nevasta pescarului nu avea nimic împotrivă ca stăpâna stelelor de mare să îl caute cât poftea. Femeia, însă, nu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul său sensibil care emană căldură și inocență, poeta a lăsat ca dorul de primăvară să ardă intens într-o scrisoare lirică unde dorințele sale nestrămutate își caută împlinirea :” doresc ca primăvara
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc spre marea înspumată, Zulufii ei sunt blonzi și creți, Iar iarna crește în nămeți. Referință Bibliografică: IARNA PE ȚĂRM / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
acea livadă, iar eu deja nu mai am nevoie a mă “molipsi de poezie” deoarece m-am născut asemenea poetului Ioan Vasiu cu această dulce trudă, m-aș duce când “primăvara bate la fereastră/ când se sărută cerul/ cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră,/” (ziua poeziei) , și când “râde-anotimpu-n fereastră/ și muguri-n plopi explodează”( eșarfa albastră), iar /”dragostea nu moare/ și că râmâne-un /geam mereu deschis/”(geam deschis), în acel oraș să-l revăd. Dar mai bine
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
amintiri, le-am tot chemat, venind și când n-am vrut, sunt fixate-n mine și vor să-mi țină de urât, cănd singur is, ca și acum, că ieri și poate mâine, ca o corabie, cocoțata, pe valuri albe, înspumate, plutind umflată, de comori, spre neștiute zări. Cântec, de marinari aud, despre femei frumoase, care-i așteaptă în porturi animate de lume, mirosind a viața, unii ștergându-și lacrimi, alții râzând în hohot, ștrengari, luându-se la trânta, adolescente uitându
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în viața mea ! Am fost un ghinionist viața întreagă în privința femeilor. Trei zile am trăit într-un adevărat rai, aici pe pământ, cu Mădălina. A patra zi, o
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
până la urmă și a fost ultima oară când am văzut-o în viață. Televizorul era deschis pe un post local și am auzit interviul luat unui salvamar care sfătuia turiștii să nu se avânte în larg, datorită valurilor mari și înspumate. Am avut instantaneu o presimțire. M-am ridicat din pat pregătit să ies după Mădălina, dar o știristă anunță înecul unei femei care ignorase avertismentele. Nu s-a dat nici un nume, nici o descriere a victimei, dar am știut premonitiv că
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai cu ochii. În loc ca dorul lui să se potolească și să trimită împăratului vorbă prin ostașul care îi aducea hrană și apă că este gata să își ia în serios îndatoririle, feciorul părea
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
amintiri, le-am tot chemat, venind și când n-am vrut, sunt fixate-n mine și vor să-mi țină de urât, când singur îs, ca și acum, ca ieri și poate mâine, ca o corabie, cocoțată, pe valuri albe, înspumate, plutind umflată, de comori, spre neștiute zări. Cântec, de marinari aud, despre femei frumoase, care-i așteaptă în porturi animate ... Citește mai mult Nicicând,nu m-am temutde amintiri,le-am tot chemat,venind șicând n-am vrut,sunt fixate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
mult Nicicând,nu m-am temutde amintiri,le-am tot chemat,venind șicând n-am vrut,sunt fixate-n mineși vor să-mițină de urât,când singur îs,ca și acum,ca ieri șipoate mâine,ca o corabie,cocoțată, pe valurialbe, înspumate,plutind umflată,de comori, spreneștiute zări.Cântec, de marinariaud, despre femeifrumoase,care-i așteaptăîn porturi animate... XI. RESPIR, PRIN VISELE-MI MURDARE, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Sărut desculț, printre firicele de nisip
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
PE NISIP, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016. Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- aruncă nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plajă rumena -n crepuscul, Agonizând în dulcea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
salcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. Citește mai mult Poeme pe nisip...Am acostat la poarta viselor, iubiteAm obosit de- atât amarnic zbucium,Vreau șoapte- n calea mea, abia -iviteDoar dintr- al valurilor , înspumate, bucium.Nu știu să fi luat cu noi, pe maluriMai mult de o dorință, veșnic vieDe- a ne- aruncă nebuni în valuriDe- a locui aici, o vreme, cu chirie.Pe plajă rumena -n crepuscul,Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
va întreba vântul Pe unde-am zbughit-o ștrengărește, Să-i spui că marea ne-a răpit Și, cu corabia-i împletita din frunze de palmier, Ne-a dus departe, pe-o plajă pustie S-ascultam simfonia înverșunată a valurilor înspumate Ce ne-au mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fiu Eu este cu totul altceva Și prin această sunt diferită de alte Ele/Ei. Iată deci că sunt la fel ca toate și prin mine însămi altfel decât celelalte. Deci, poate te intrebi cine totuși sunt? Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite, Adierea vântului primăvăratic, Splendoarea rătăcirilor, Visul tinereții zburdalnice, Culoarea răsăritului marin, Mireasma florii de măr abia înflorite, Gingășia surâsului sfios, Aroma cireșilor în floare, ... Citește mai mult Dacă port sandale și pantofi cu toc,Daca râd
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
să fiu Eu este cu totul altcevaSi prin această sunt diferită de alte Ele/Ei.Iata deci că sunt la fel ca toate și prin mine însămi altfel decât celelalte.Deci, poate te intrebi cine totuși sunt?Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite,Adierea vântului primăvăratic,Splendoarea rătăcirilor,Visul tinereții zburdalnice,Culoarea răsăritului marin,Mireasma florii de măr abia înflorite,Gingășia surâsului sfios,Aroma cireșilor în floare,... XXXIII. MĂ JOC, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1600 din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ploua puțin. Când în schimb timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne imaginam ca descinzând din poveștile fraților Grimm pe care le citisem cu asiduitate sau din poveștile istorice cu viteji
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
stele-n păr Cu raze de lumină, Și-n anii fără număr, Să fii o zi senină. Și te-aș purta în gânduri Ascunsă tu privirii Trimișilor din ceruri Ce-s crainici ai iubirii. Cu valuri te acopăr În marea înspumată, Nu vreau să te descopăr, Și să te pierd vreodată. Și te-aș lega cu ape Ca râul, tu să crești, Iubirea să-mi adape Nicicând să te oprești. Ți-aș săruta simțirea Năvalnică din tine, Să-mi tulbure iubirea
ȚI-AȘ SĂRUTA PRIVIREA de DANIEL DAC în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373599_a_374928]
-
de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită... A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea; Te-am iubit sublim și-am vrut să știi, În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...! Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... Revăd aceeași gară când triști la despărțire, Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... Am așternut lacrimi de cerneală pe coala
O ULTIMĂ SCRISOARE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371324_a_372653]
-
Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită... A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea; Te-am iubit sublim și-am vrut să știi, În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...! Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... Citește mai mult O ultimă scrisoare Emilian Oniciuc-12.02.2016A trecut mult timp...A trecut mult timp de când nu ți-am mai
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
mareIar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii...Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea;Te-am iubit sublim și-am vrut să știi,În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...! Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnireCând sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea...... XVI. POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4), de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Povești dintr-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
nu-i simțire, Grădină fără flori, țărm fără soare. Copaci fără pădure, triste ramuri, Lac fără nuferi, cer fără de stele, Perdele gri de fum plângând în geamuri Și libertate-ascunsă-ntre zăbrele. Fără iubire, ce e viața, oare? O mare fără valuri înspumate, Un orizont pierdut, zâmbet ce doare. De n-ai iubire, poți avea de toate, Nefericit te simți și zi și noapte! N-ai satisfacții, suflet fără chei Ești trist și gol, te rătăcești prin șoapte Ți-e viața fadă, n-
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
i-a cucerit pe deplin simțurile, poetul îi dedică versuri emoționante în care vibrează sentimente unice sculptate în tablouri simbolice: “ are și poezia o zi a ei curată/ când primăvara bate timidă la fereastră/ când se sărută cerul cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră”. ( Ziua poeziei ) Împărtășindu-ne trăirile care-l copleșesc, poetul își motivează discursul liric prin dorința sinceră de a ne oferi versuri profunde dintr-o generozitate asemeni celei divine. A dărui frumuseți și lumină este
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]