314 matches
-
din afară ar echivala cu străpungerea zidului chinezesc. Multor condeieri înzestrați cu reale aptitudini li se blochează posibilitățile de afirmare și rămân necunoscu ți. Aerisirea și deschiderea publicațiilor cultu ral-l iterare prin înlăturarea spiritului de gașcă ce s-a înstăpânit în unele dintre ele ar constitui un reviriment pentru revigorarea calitativă a literaturii beletristice. Și paginile culturale ale cotidienelor ar dob ândi un plus de valoare și de interes pentru cititori dacă și ar pune spațiile la dispoziția mai multor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mea cotidiană. Până la orele serii doar un telefon de la Serghei Coloșenco mi-a întărit convingerea că nu sunt singur pe lume... Ca fapt divers, iarna din părțile Bârladului e ceva aparte dacă o raportez la iarna veritabilă ce s-a înstăpânit în celelalte regiuni ale țării sau dacă ne referim la restul lumii. E o iarnă aspră, grea, cu probleme dificile în țări ca Polonia, Cehia, Austria și țări de pe alte continente. Iarna își revendică atributele ei specifice și e în dreptul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu va mai trăi mult și se va înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori, s-a năpustit pentru orașul și lumea ce viețuia în el. Un pârâiaș
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu paznicii neobosiți la fiece cat, i se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu treaptă. Mai departe, la lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră să construiască
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pretinse discordanțe anglo-franceze, care lăsau Turcia singură în fața sa, de unde și decizia sa de a ocupa Principatele Române drept gaj al împlinirii cererilor sale de către Poartă. Ocuparea Principatelor Române și măsurile administrative impuse aici invederau intenția Rusiei de a se „înstăpâni”. Așa se și explică de ce manifestul țarului, din 26 iunie 1853, privitor la vremelnica ocupație a Principatelor nu a aflat „înțelegerea” Puterilor <europene>. O zi mai târziu, escadrele anglo-franceze au aruncat ancorele la intrarea în Dardanele, pe care le vor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe scurt, prin reluarea unei idei, repetiția are funcția de a restabili o armonie perturbată. Ea vizează întoarcerea sa starea anterioară în care se află subiectul, fie ca reală sau imaginară. Se șterge astfel diferența dintre el și ceilalți. Se înstăpînește asupra celor ce aparțineau celorlalți, avînd astfel impresia că îi controlează. Cînd un grup de copii se joacă reproducînd atitudinile, cuvintele "straniu" ale unui noi venit celebrul Charbovari! al lui Flaubert ei orchestrează de fapt întoarcerea la situația precedentă. Atunci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nici să ne apărăm, spunând: „Nimeni nu ne-a acuzat vreodată de invadatori; nimeni nu ne-a acuzat de violență“, ca și cum învârtelile nu smulg banii văduvelor căzute pradă acelorași asupriri; nu-l interesează nici măcar pe Dumnezeu, în cel fel se înstăpânește cineva de bunurile altuia, dacă cu violența sau prin înșelătorie, atâta timp cât deține bunurile altuia. Având de-a face cu o lume primitivă, rustică, și dedicată meseriei armelor, sfântul episcop a crezut necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
respectiv conștiința celor supuși schimbării. Rezistența sau maleabilitatea subiecților depinde de pregătirea anterioară pentru întâmpinarea ideologiei; altfel spus, de ceea ce denumim îndeobște a fi cultură și civilizație. Diferențele culturale și de civilizație ar putea explica imposibilitatea comunismului de a se înstăpâni asupra Occidentului; numai că ele lasă neexplicată adeziunea de care s-a bucurat comunismul în rândul intelectualilor occidentali (fie civilizația a fost mai eficientă în acest sens, fie trebuie să gândim posibilitatea unei culturi de a absorbi zvâcnirile contradictorii pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tîrziu. Însă cu ce viteză! Asta în vreme ce în partea opusă, în est, totul încetinea, se scleroza, se înăsprea. Astfel, în decursul sejururilor mele ulterioare, atenția mi-a fost atrasă nu de spectacolul ruinelor, ci de cel al diviziunii ce se înstăpînea într-un Berlin devenit deopotrivă miză, reședință și front al războiului rece. Urmăream procesul halucinant nu doar al împărțirii orașului în două, ci mai ales al constituirii a două orașe noi pornind de la dezintegrarea definitivă a celui inițial, două orașe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ȘI REGENERARE Nu e nevoie de multă perspicacitate pentru a sesiza, sub unghiul stărilor de spirit, un anume paralelism între experiența pe care o trăim acum și ceea ce se întâmpla în societatea noastră cu două secole în urmă. Disperarea se înstăpânise și atunci peste suflete, orizontul părea definitiv închis, inerția aproape deplină. Era nevoie de multă forță sufletească, dacă nu și de o mare propensiune utopică, pentru a închipui o ieșire din letargie. Cum să se înfrângă exasperantul imobilism? Lancea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a urmat cearta cu geții și galii, stăpînii și mentorii spirituali ai acestor lăcașe de cult iar în anul 30 îl răstignesc pe Ili, Marele Preot al geților și conducătorul Frăției Celui Ales din Sarmisetuza. Fanaticii farisei după ce s-au înstăpînit pe Qumran, au uzurpat și titlul de mare preot iar scrierile esene au fost unele iudaizate iar altele înlocuite cu cele mozaice. Cloceala lui Filon se răspîndea tot mai mult în societatea iudaică iar mulți zăluzi se considerau chemați de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
documente ale Frăției Celui Ales au fost adunate de Ieronim pe la sfîrșitul secolului lV, find trimise Vaticanului spre tainică păstrare. Frăția Noului Legămînt sau Viitoarea Frăție a lui Israel, a apărut pe la anii 25 ai erei noastre și s-a înstăpînit pe așezarea de la Qumran prin turbații zeloți, adică fariseii cei mai fanatici, după asasinarea lui Ili în anul 30, locuind acolo pînă în anul 68 cînd au părăsit așezarea de frica legiunilor romane care veniseră în regiune să potolească avîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de la egipteni, ori aceștia au stăpînit Cannanul multe sute de ani. În manuscrisul Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului găsim dova- da clară că Frăția Noului Legămînt a fost constituită în altă parte și ulterior a venit și s-a înstăpînit prin viclenie și sabie la Qumran. Ei puchioșii ,,fii ai luminii”, dar cunoscuți de contemporanii netăiați împrejur ca fiii întunericului, spun că ,,acum sînt în exil” cînd au clocit planul de nimicire a neamului omenesc, dar cînd își vor așeza
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
veche la iudei și ura zeloților farisei de la Qumran față de cei de altă religie se consi- dera o stare de normalitate, ori, cine se aseamănă se adună. Faptele acestui ,,preot mincinos” și a liotei lui de iudei care s-au înstăpînit pînă în anul 66 pe centrul de la Qumran, le-am analizat la subcapitolul Eseni, aseni, au-soni, găsindu-se în conținutul manuscrisele descoperite la Marea Moartă Docu- mentul sadochit, Comentariu la cartea lui Habacuc și Cartea imnurilor 2,ll, 2-19 și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la cale de leprele ivrite și continuată de greci și italici după aproape 400 de ani ca să le fie lor bine iar geții cu cultura și istoria lor să fie scoși în afara timpului. Textul nu putea fi scris de ivriții înstăpîniți la Qumran pentru că Saul și-a făcut plimbările și cîntările numai în sinagogile mozaicilor. Dacă în celelalte scrieri Saul le cîntă tuturor iudeilor care locuiau printre Nea-muri, că învățăturile lui Cristos aduc mîntuirea iar cele ale lui Moșe au rămas
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui teoretic. Fără acesta, discuția despre "omul" lui Nietzsche ar fi incompletă. Omul este în același timp tranziție nu este "scop final" al existenței, decât, poate, ca supraom, și numai într-o ordine care o contrazice complet pe cea umană înstăpânită în "lume" și pierdere de sine de vreme ce voința de putere, "legea" în a cărei supunere el ar fi trebuit să se afle fără încetare, nu dă semne de prezență -, este, așadar, fără să fie. Atunci când pierderea de sine este totală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Aurel Baranga și Dinu Negreanu în Viața învinge îi cereau intelectualului șovăielnic să creadă nestrămutat în viitorul luminos desenat de Partid, Jean Georgescu și Victor Iliu îi cer țăranului pragmatic să creadă în Pământul Făgăduinței, colhozul sovietic care se va înstăpâni și la noi. Este începutul unui proces de alungare a gândului de pe teritoriul României, pentru a fi înlocuit cu mistica Partidului și mesianismul Tovarășului, avându-l ca model pe Stalin. Există în În sat la noi o singură imagine care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub aceeași lege și sunt reprezentați în același organ legislativ" - formularea îi aparține abatelui Sieyès
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vidului existențial. Interbelicul este spațiul în care are loc deplina distilare identitară a specificului românesc. Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în foc e învălit din toate părțile, ca să nu-l poată videa nime, și să vadă cineva un așa foc că merge prin cer, acela e Dumnezeu."154 Părtaș traiului de zi u zi, focul ia chip și asemănare umană, înstăpânind soarta casei: Cu focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
las casa să mă duc. Cântă, cuce, numai mie, / Că de-amu eu sunt pustie; Pe ice nu mai cânta, / Că eu nu te-oi asculta, / Asculta-te-ar boalele / Și toate lingoarele!..."311 Privită ca mesager al norocului, pasărea înstăpânește umanul, învestindu-l gnoeseologic: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie grea; / Și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată, / Ca o frunză prelungă de nuc” (Cotidian). Poetul nu pare preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]