645 matches
-
cu cât a fost posibil marile suferințe din regiunile bântuite de secetă. Exemple minunate de sacrificiu și abnegație, zile și nopți petrecute pe drumuri înzăpezite, zile și nopți de muncă fără odihnă, au ilustrat cât de intensă și cât de însuflețită a fost participarea membrelor F.D.F.R. la acțiunile C.A.R.S. În același domeniu al asistenței înregistrăm azi și înfăptuirile organizațiilor noastre: 207 creșe, 239 cămine de zi, 188 centre sezoniere pentru copiii populației rurale, 2 maternități (orașe), 26 case de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
El reia, de fapt, ideile lui Petru Maior, aducând unele mărturii noi și insistând mai mult asupra neamestecului „ghintei românești” cu popoarele migratoare, ca și asupra vetrelor de romanitate de pe cele două maluri ale Dunării. A. are o argumentație strânsă, însuflețită, cu izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de plasticitate. În prefață (Cătră cetitoriu), preocupat de idealul „luminării nației”, de „polirea și iscusirea” ei, și, mai ales, de redeșteptarea conștiinței originii ei nobile, autorul se oprește și asupra unor
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii pe o sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din Octombrie la imaginea flotei aeriene sovietice. Scrisă
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
și care era gravat cu icoana unui sfânt oarecare. Chipul sfântului se ștersese, dar degetele de la mâna dreaptă Îi erau ridicate, binecuvântând un dud pitic, movuliu, care părea foarte Încrezut. După ce s-a uitat un timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea. În mașină, pe drum, Încolo, purtasem o discuție Însuflețită, pe teme diverse, cu tatăl Obiectului. De la el moștenise culorile. Domnul Obiect avea nuanțele celtice. Dar acum avea aproape șaizeci de ani și părul lui roșcat se decolorase ca o păpădie prefăcută În puf. Pielea plină de pistrui părea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas, la fel ca și în celelalte zile. La sfârșit, Velasco începu ca de obicei să le povestească din viața lui Iisus: — Era o femeie care suferea de ani de zile de o scurgere de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oare suita lui? Peste câteva momente, Îl abordară pe Walter oferindu-i un preț suficient de mic ca să-i declaseze pe ceilalți barcagii cu taxiurile-bărci gata să fie umplute cu turiști. La Început, nu am Înțeles. Atâtea gânduri și priviri Însuflețite schimbate Între cei trei barcagii. Cel Reincarnat? Primisem multe conștiințe noi de când Îmi schimbasem starea, dar Încă nu posedam Conștiința Veșniciei. Tot ce am simțit a fost că-l considerau pe Rupert un fel de zeitate care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru identificarea fenomenului salazarian. Integralismul lusitan e opera unui grup de tineri cărturari în fruntea cărora strălucește Antonio Sardinha. Strălucește e un fel de a vorbi. Pentru că Antonio Sardinha (n. 1888) este în același timp creatorul, doctrinarul și cel mai însuflețit apostol al noii mișcări, menite să prefacă din temelii atât spiritualitatea cât și viața politică a Portugaliei. Încă din primii ani ai Republicii, tânărul, foarte tânărul Sardinha, se convinge de artificialitatea și caducitatea regimului. Portugalia apucase un drum greșit, trădîndu-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu le poate sluji decât renunțând la partea muritoare din el, renunțând la pasiunile legate de limitele ființei sale. Salazar întîlnea pretutindeni, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tovarășilor săi. Audbert fu ispitit să ceară explicații, dar renunță, știind deja că n-ar fi primit niciun răspuns. Constată că din partea hunilor vorbea doar Balamber și că acesta folosea un ton scăzut și cuceritor; burgunzii, în schimb, îi răspundeau însuflețiți, vorbind uneori unul peste altul; se simțea o anumită tensiune între cei cinci, cu toate că, încă de la bun început, în micul grup pornise să circule un burduf cu hidromel, adus de oamenii din escortă. Gualfard, în special, era negru la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi asigură cu nerușinare, printre protestele însuflețite. Dar acum lăsați-mă să vorbesc, căci am altceva extrem de important să vă spun. Eu... Alte voci se ridicară, întrerupându-l: — Câți soldați? Câți cavaleri? fu întrebat din mai multe părți. întâlni privirea lui Gundovek, care, însă, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-acolo. — Poate doarme... îi spuse cu o voce șovăitoare. Chiar! De ce nu se gândise imediat? Bineînțeles! Flavia dormea! Sărăcuța, mica Flavia! Răpusă de descurajare și de gândurile negre, probabil se lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am înțeles, că a fost un prost că s-a lăsat prins. Sunt în mod cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi de folos. Câteva ferestre larg deschise se luminau o clipă la trecerea grăbită a locuitorilor, care își făceau lumină cu lămpile, și din peristilurile înconjurate cu ziduri înalte de protecție răsunau glasuri alarmate, vânzoleala oamenilor ce alergau, discuții însuflețite. Intrând în zona periferică, întâlniră mai puțină agitație și constară că, pe măsură ce se îndepărtau de centru, străzile erau tot mai goale. înaintând, auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Mușcând din măr, luând ideea drept realitate, însușindu-și deci idealitatea, se comportă critic față de creator, descoperă unul din secretele creației. Vom mai aminti de un gest similar, cel al lui Pygmalion, recunoscând în căsătoria sa cu propria-i sculptură însuflețită aceeași mușcătură dintrun obiect ideal. Singura cunoaștere de sine posibilă oferită lui Adam la început era imaginea Evei. Fiind doi, nu erau fiecare decât reflexul celuilalt, un unu răsfrânt. Prima consecință a cunoașterii a fost multiplicarea: "înmulțiți-vă", a spus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-ar să fie! Zău așa! Nu suport să văd că cineva care a comis o crimă scapă basma curată. Clocotește sângele în mine! Și-a suspendat însuflețita pledoarie doar atât cât să primească sprijinul unei priviri de simulată empatie din partea doamnei Silsburn. Aceasta din urmă și cu mine eram acum cu totul răsuciți, supersociabil, pe strapontinele noastre. — Vorbesc serios, a întărit doamna de onoare. În viață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i cu bombasticismele astea? De ce nu merg direct la poet pentru a-mi ilustra spusele? Unul dintre cele o sută optzeci și patru de poeme ale lui Seymour - un poem șocant la primul contact, iar la al doilea, cel mai însuflețit imn adus vieții din câte am citit vreodată - vorbește despre un bătrân ascet aflat pe patul de moarte, înconjurat de preoți care cântă rugăciuni și de discipoli, și care se străduie să prindă cu urechea ce povestește spălătoreasa din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Davega. Mă grăbesc să explic: Când Seymour și cu mine aveam, respectiv, cincisprezece și treisprezece ani, am ieșit într-o seară din camera noastră ca să-i ascultăm, cred, pe Stoopnagle și Budd la radio, și am dat peste o scenă însuflețită, care se desfășura cu glasuri amenințător înăbușite, în living-room. Erau de față numai trei persoane -tata, mama și fratele nostru Waker -,dar am senzația că erau mulți alții mai mititei care trăgeau cu urechea de prin felurite ascunzișuri. Les era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
deasupra altei broșuri. Ascultați aici, a zis Mary, iar Jina s-a întrebat cât gin băuse prietena ei. Mary se clătina cu scaunul, iar părul numai inele îi dansa pe cap. Vocea i se pițigăiase de tot, dar era foarte însuflețită. Ca vocea unui om care-și pune o dorință. Firma asta aduce și un bucătar din New York. Meniul din prima seară e filet mignon, asparagus fiert la aburi, salată Cezar și cabernet franțuzesc. Mai oferă și masaje și tratamente faciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte traversăm în siguranță prin mai verde punctat cu roz alb vară galben pai de pâine caldă toamnă de struguri dulci iarna va fi blândă când vom trece prin poartă cu brațele pline de rod Cristu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]