36,905 matches
-
gata cafeaua - ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja la a doua pianul lui Chopin îmi cântă din somn brusc m-am desfăcut iar în lumina dimineții de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deși ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Angela Marinescu peste cer s-a întins o pîclă. aerul este nemișcat ca un lac. un tînăr stă, abuzat și gol, la fereastră. au venit țiganii cu aparatele de măturat parcurile de joacă pentru copii să fie curat ca lacrima spațiul de sub nasul progeniturilor. pisicile stau la
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
piață. Soldatul D. îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul lui se frecă ușor de piciorul durduliu al văduvei M. oprindu-se chiar lângă sacoșa cu carne macră. Văduva M. roși în ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au venit cei de la Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut. N-au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumină prin vitrinele touchscreen. Poate trăgătorii de elită care putrezeau pe acoperișuri. Ei și-au ascuțit ciocul de coastele noastre de sticlă, ei au suflat în drenele noastre de tuberculoși. Și au apăsat încet
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
în așteptarea ninsorii. ca un stomac de câine otrăvit. pe noptieră ai putea să găsești - îți spui - cutia de lemn cu perdeluță - ai visat-o? ai citit despre ea într-o carte? - cutia cu mai multe mâini pentru cei singuri. întinse hotărât gata să apuce. cu degete chircite gata să mângâie gata să fie mângâiate. o dimineață în care spaima îți așază bănuții în palmă să clinchetească atunci când îți strecori mâna dreaptă prin volanul cutiei și strângi mâinile închipuite până când ți
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit cum face olena. ca o femeie bătrână. ca un animal în așteptarea loviturii. simte cum i se întinde pe sub piele o plasă rece care se înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară pregătit să zacă într-un sicriu mic. (fragmente)
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
frumoasă“) și o să vină o să vină den linden spun clopoțeii senili ai memoriei dar noi, îi spunem sfîntului nostru, cel al nervilor rupți de duminică seara, ce am vrut noi am vrut pașaport și un loc pe plajă unde să-ntindem prosopul. și n-ați aștepat decît toată viața. unter den linden den linden clopoțeii senili ai memoriei.
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]
-
singurul suspect bănuit de crimă rămîne vecinul de la etaj un italian grețos 10 zile a stat internat la clinica love dogs se presupune că i s-a administrat zilnic în secret ciocolată a fost concluzia medicului două zile a stat întins sub vișini înconjurat de muște colorate italianul dispăruse de dimineață însoțit de un amic scund și gras i-am improvizat un cort de protecție și oricît am rugat-o pe anca să-l lase puțin singur ea a rămas acolo
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
germană de la universitatea din Cluj după masă târziu după masă târziu când totul nu mai e ca înainte mă gândesc și eu cu o slabă intensitate să mor eliberând fâșia nu prea mare de pământ pe care de obicei îmi întind umbra sau dacă se poate spune așa retrocedând-o altcuiva cu un act de proprietate mai tare mi s-a părut o clipă și mie că mi-e dată cu hârtii în regulă dar ele s-au dovedit în timp
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
languros: „Modest omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
pe-o creangă, Ți-o dau cu tot cu fructe coapte-n frunze, Pe-acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe trepte roua-n boțuri, Întind între cetăți poduri de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
curat... Unul dintre ele mi-a arătat o fațetă de o mizerie inimaginabilă. Încotro, Doamne? Care e următorul meu loc pe lumea asta? Cum voi putea trăi departe de tot ce mai am pur, neîntinat? Știind că Diavolul se va întinde să agațe și asta. Nu ai o lume în care să nu se mai poată întîmpla așa ceva? Încotro să se ducă, Doamne, copilul tău Iov? Am meritat toate astea, pentru că asta a fost Voia Ta, eu nu sînt în
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
tău așa a fost ieri și mâine - din nou tu cine ești, acolo eu cine sunt în acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă așteaptă. 08.2005, Kronstadt Natură moartă cu acvariu Se mișcă
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
lor fraged. Și-apoi surd, Cu nici un cîntec la urechea-n rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să-i fie roz mireasă La temelia umedă de casă...
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
cu Numele Tapae -Locurile de unde-am plecat între toate popoarele Și-am primit nume de munți și ape, Du-mă pre mine la Mama Pâinilor și-a Colacilor de Simbrie Să mă îndrepte Nemesis, cea încinsă cu nouă brâie, Cum întind Urzitoarele și Țesătoarele lungile trâmbe Așa să mă lungească, destrâmbe Ca pânza cărărilor vieții ce omul va să le umble Nerătăcit, cu neștirbită ținere de minte A formelor sale în Metamorfosis ce-au ispășit înainte. Arată-mi câte zile fac
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Emil Brumaru Îngerii noștri sînt mai deștepți, Scot curcubeie cînd nici nu te-aștepți Și le-ntind, prin odăi, peste pat, Făcîndu-ne somnul mai ondulat, Cu visele-n șapte topite culori Ce te iau, adormită, de subsuori, Și te trag de sub pături și, goală, Te lasă să umbli c-o portocală Pe unde mi-e și rușine
Îngerii noștri sunt mai deștepți… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7037_a_8362]
-
ce nu doar c-o făcuse pe Moașă să zâmbească prostește, ci și pe Nane și Rățoi să se înghiontească de bucurie. Femeia dădu din cap, ca și cum ar fi zis așa este, ai atins cea mai sensibilă coardă, dar în loc să întindă mâna după vreuna dintre perucile atârnate în geam sau pe peretele din spatele peruchierului, se întoarse pe călcâi și cât ai zice pește, se auzi scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
atunci, neștiutori, uluiți, neducându-i prea mult nici glagoria, s-au apucat să-i arate în toate părțile, la cine se nimerea, poate-poate i-o lămuri careva, ce era cu aceștia. Vorba că Anghel Furcilă ascundea ce ascundea, s-a întins din gură în gură ca molima. Odată prinsă din zbor, aceasta a fost despicată în paisprezece, răsucită în toate chipurile, apoi înflorită zor-nevoie mare, după felul și meteahna fiecăruia, și aruncată mai departe, încât, la prima strigare, vestea a părut
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]