1,437 matches
-
că mintea mea se întoarce la un strat mai adânc al percepției, unde imersiunea trebuie să conțină cât mai multe din ingredientele și contextul „plăcerii inițiale”. Or, franceza a fost, în acest sens, vehiculul decisiv. Frontispiciul revistei mi s-a întipărit în minte până în cele mai mici detalii: trei litere groase, cu contur negru, colorate diferit: P în roșu, i în ocru, f în albastru. Punctul de pe i era o bulină mare, în interiorul căruia se găsea următoarea inscripție: „Vaillant, le journal
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
să uit însă personajele „comice”, precum Arthur, „fantoma justițiară”, les As, un grup de copii ce treceau dezinvolt și isteric dintr-un bucluc în altul, Pif, câinele-titular și partenerul-inamic, motanul Hercule, și, mai ales Gai-Luron, câinele-filosof, cu o expresie impasibilă întipărită pe chip, și promotorul unui umor sec, britanic. Revista era gândită în așa fel încât să-i seducă atât pe copiii din clasele primare, cât și pe cei deja trecuți de pubertate. Benzile „comice” li se adresau celor mici, „aventurile
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
din Bricabrac de Lucian Pintilie. Editura Humanitas. 2003. pag.30 Radu Boruzescu este cel care mi l-a dat pe Pintilie în imagini. O recuperare fără de care nu aș fi întreagă. Fotografiile pe care le-am văzut mi l-au întipărit pe retină, foarte personal și foarte subiectiv, pe Lucian Pintilie. Radu Boruzescu și Miruna Boruzescu, doi scenografi mari, doi artiști parcă inepuizabili, care i-au însoțit pe marii regizori aici și pretutindeni. Tandrețea lui Radu Boruzescu poposește în fiecare poveste-imagine-spectacol
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
s-ar fi născut. Am o natură fericită pe care n-o întunecă decât neliniștea. Ce noroc mai mare poți să ai decât ca, bătrân, să ți se pară firesc, și chiar necesar, că va trebui să mori. Când văd întipărită în ochii unor bătrâni frica morții, mă simt indiscret. Ionesco s-a temut de moarte, Cioran a jucat rolul celui care n-ar fi vrut să se nască, eu, cu copilărie posacă și viață prăpădită, mă bucur că trăiesc și
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
coaste, s-au zdrobit degete și s-au spart țeste. Mihai Buracu nu a uitat dîra de sînge pe care Aurel Suciu a lăsat-o pe tencuială cînd a fost izbit cu capul de perete. Dîra aceea i s-a întipărit în minte pentrul bunul motiv că încă nu-i venea să creadă că e sînge adevărat. Se uita la ea cu aceeași curiozitate cu care te uiți la un fenomen a cărei prezență încalcă regulile știute. Leșinat, Aurel Suciu a
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
un chimist va interpreta biologia ca pe un șir de reacții redox, iar un psihanalist o va reduce la impulsuri inconștiente. Peste tot găsim ecouri ale pornirilor noastre predilecte. La Vlad Zografi se întîmplă întocmai: pasiunea pentru teatru i-a întipărit obiceiul de a judeca lumea după calapodul dramaturgiei. Pentru el, viața este o piesă de teatru în care fiecare om e autor și actor deopotrivă: mai precis, autorul unor scenarii interioare pe care se străduiește să le trăiască în carne
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
nu te invită un primar, unde să te duci peste programul omului?”, s-a scuzat șeful statului. Cât despre urările de anul nou: „Puteam foarte bine să le fac într-un studio, între steaguri, dar mi-a rămas atât de întipărită în minte imaginea lui Ceaușescu și pe urmă a lui Iliescu urând românilor dintre steaguri, încât am refuzat varianta asta, clasică să spunem pentru un președinte român. Și am tot încercat alte soluții. Asta e”, a conchis el. A doua
Dezbatere DeCe News: Ce va face Traian Băsescu de Revelion și ce le va spune românilor? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40257_a_41582]
-
fericite opțiuni greșite“, lăsîndu-și cititorul cu insatisfacția de a nu găsi în volum acel pigment de tensiune sufletească care ar fi ridicat temperatura paginilor. Fără ele, cartea se reduce la un protocol de episoade pitorești din care puține ți se întipăresc în memorie. De pildă, clipa sentimentului sacru pe care i-o inspiră vederea din mersul mașinii a unei țărănci tinere, sau accesul de somn, care o apuca pe slujnică cînd, pusă să-i istorisească copilului Barbu „povestea cu boul roșu
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
le numesc altfel?) spectacolului de la Naționalul bucureștean. Scene de grup sau evoluții individuale, felul subtilautoritar prin care se transmiteau ideile, idei materializate în imagini și gesturi, căzând ca niște obiecte grele pe scândura scenelor cu geometrie variabilă, mi s-au întipărit profund în memorie. Fără a exagera prea mult, cred că întreaga mea relație cu arta a suferit atunci o mutație profundă. Nu am să insist însă asupra valorii estetice a creației lui Andrei Șerban. Au făcut-o, o fac și
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
și păpușa și pernița din brațe, iar toamna veneau și reveneau mereu cei de la „colectiv” să-și stoarcă strugurii la teascul lor. Mitrofanilor nu le-au mai rămas decât cinstea, munca și speranța. În mintea de copil i s-a întipărit imaginea „bunei” venind legănându-se de povara coșului cu de-ale gurii purtate pe oborocul din creștet, hrana pentru truditorii câmpului. „Chiaburoii” era cuvântul de ocară care le venea la gură lefegiilor comuniști, simbriași ai pierzaniei, cuvânt care le suna
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
lumi ce începe în perioada interbelică și se continuă pînă astăzi, reproduce răsturnările dramatice ale epocii de atunci: o viață distrusă și refăcută din nou, dar trăită mereu în orizontul de amintire pe care țara din care plecase i-l întipărise de timpuriu. Despre această viață, cel puțin despre perioada de adolescență a lui Paul Miron, este vorba în jurnalul intitulat Drumul străinătății, apărut de curînd la Cartea Românească. Un jurnal despre care nici măcar autorul nu mai știa că există, căci
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]
-
pentru conformitate". 1. ,hai să scriem cum te dădeai cu scrînciobul" (C. Olăreanu) ,în curtea casei noastre dădeam frîu liber jocurilor mele copilărești, în tovărășia altor copii, la fel de dornici de hîrjoană și de zburdălnicii în aer liber. Mi-a rămas întipărit în memorie cum, primăvara, mă dădeam mult în leagăn pînă simțeam în urechi un vîjîit care îmi făcea multă plăcere și că, înălțată prin balansare pînă la punctul maxim, atingeam cu vîrful botinelor crăcile unui cireș înflorit, stîrnind ploi de
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
putut avea un mai bun tovarăș pe ciudatu-mi drum plin de serpentine. Dulcele-ți sărut mă vrăjește iarăși când jar devine. Ce-a fost între noi s-a numit iubire. Nu am vrut nicicând să te duci departe. Ți-ai întipărit chipu-n amintire până la moarte. Îți mai amintești primele-nceputuri când îmi aduceai ruguri fumegânde și-n timp ce ardeam m-alintai cu cnuturi ce păreau blânde? Ai îmbătrânit și-arăți obosită, dar eu te iubesc ca-n apuse vremuri
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
fratricid purtat de furnici în numele sacrei ciosvârte. bătrân și surd vede cum pulberea veacurilor năpădește în straturi foșnitoare aceeași scenă și încă mai clipește uimit din miriardele-i de pleoape de parcă ar zări pentru întâia oară cât de măruntă este așa întipărită-n praf amprenta veșniciei. Referință Bibliografică: AMPRENTA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AMPRENTA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384756_a_386085]
-
doctorul în filologie VICTOR CRĂCIUN s-a înrolat în fruntea mării armate a patrioților din Liga Culturală. I-am admirat dragostea constantă pentru EMINESCU, dar și pentru DECEBAL, BRÂNCUȘI sau AUREL VLAICU. Are o operă imensă coroborata cu fapte culturale întipărite în Istoria Neamului. Continua cu succes opera elitei intelectualității noastre, începută de V. A. URECHIA, A. D. XENOPOL, Grigore TOCILESCU, D. ONCIUL, Nicolae IORGA, Vasile PÂRVAN, Ioan URSU, Alexandru ODOBESCU, Barbu ȘTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Alexandru VLAHUȚĂ, I. L. CARAGIALE, Ioan SLAVICI, Mihail SADOVEANU. Chiar dacă
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
an de facultate, unul dintre profesorii noștri a precizat în timpul orelor, că „țara noastră va intra, în curând, într-o criză mare de manageri, deoarece toți se consideră șefi, dar mulți nu știu să conducă”. Acest lucru mi-a rămas întipărit în minte și s-a adeverit după revoluție. Pe măsură trecerii timpului, s-a uitat bucuria libertății și a început o goană după putere în care s-a neglijat total ideea că, a conduce o țară impune anumite condiții: să
DESPRE LIDERI, ŞEFI, CONDUCĂTORI ŞI MANAGERI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360233_a_361562]
-
Horia Ciocârlie, își amintește și astăzi de ziua când a urcat scările tribunalului cu mama de mână, ca să-și vadă tatăl prizonier al unei lumi nedrepte. Celui care a fost apoi în anii maturității prefect de Timiș i s-au întipărit în memorie acele clipe de neant într-un suflet inocent. Maria Magheți și alți cinci țărani Numele Mariei Magheți, săteancă din Zorlențul Mare, este consemnat în documentele păstrate acum în arhiva Tribunalului Militar din Timișoara. Până în momentul dezbaterilor, relatează mai
Agenda2005-29-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283961_a_285290]
-
Florea la diferite treburi prin casă, tot eu m-am ocupat de parastasele lor până la șapte ani. -Ce fel de om este Florea Corcoduș? -Greu de spus. Pare un om bun, dar câteodată răzbate din interiorul lui și i se întipărește pe față o umbră de răutate, atunci, preț de câteva secunde ochii lui negri aruncă fulgere, după care fața i se liniștește și devine impenetrabilă. -Credeți că știe ceva de copil? -Nu știu ce să zic, -Lăzărica, așa se numea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
rustică, nici măcar în concedii. De fapt nici nu a prea a avut concedii în care să se plimbe. Mai dădea iarna câte o fugă cu prietenii din primărie în weekend-uri pe la munte și atât. Singura amintire ce-i rămăsese întipărită în minte despre viața de la țară, era aceea când era copilă și împreună cu părinții și-au vizitat bunicii paterni. Tot ce văzuse și aflase despre viața de la țară se rezuma la emisiunile televizate de folclor, sau jurnalele de știri cu
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
comerciale la parter, privesc spre latura sudică, spre Casa de Cultură a Studenților. Impozantul edificiu cultural, de aceeași vârstă cu blocurile nordice, ocupă piața între străzile Victor Babeș și Republicii. Începuturi De peste o jumătate de veac, imaginea pieței s-a întipărit în memoria vizuală a clujenilor, iar peisajul nici nu poate fi închipuit altfel, decât prin simbioza dintre vechi și nou rezultată din armonia stilurilor arhitectonice care se întrepătrund, dând un aer aparte menit a evidenția pitorescul locului și a crea
PIAŢA LUCIAN BLAGA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382307_a_383636]
-
Centrale Universitare. Pe la jumătatea deceniului al doilea al secolului XX, casa de la intersecția străzii Petru Maior a mai dobândit un nivel, căpătând aspectul actual. Avântul constructiv a cunoscut apoi o perioadă de relativă acalmie, în care peisajul pieței s-a întipărit în memoria vizuală a clujenilor, intrând în banalul cotidian ce lasă impresia de eternitate. Au continuat doar lucrările de construcție a complexului medical de pe partea nordică a străzii Clinicilor. Marea sistematizare Dar planul de sistematizare, vizând realizarea unor noi edificii
PIAŢA LUCIAN BLAGA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382307_a_383636]
-
într-o singură vizită. Ce să rețin eu din acea vreme? Erau chipeși, cu priviri limpezi și suflet bun. Cam atât, că la cinci ani ai mei, împliniți chiar în ziua în care au venit la noi, nu s-a întipărit altceva. Au stat două zile, îmi amintește mama uneori. Poate că mi-au rămas niște povețe și câteva povestiri cu tâlc. Știu că urma să mă mut la ei, să fac școala acolo. Era vorba de liceu și facultate. Apoi
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
a fost prezentată de un coleg. Au stat toată seara împreună, au dansat, apoi a condus-o acasă . Din acel moment au fost nedespărțiți, trei ani mai târziu s-au căsătorit, el trăia doar pentru a vedea zâmbetul și bucuria întipărite pe obrazul femeii iubite. Timp de patru ani părea că nimic nu va zdruncina această dragoste. Niciodată nu poți să știi, ce urmează a se întâmpla. Cu ceva timp în urmă se certase cu un coleg de muncă pe tema
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
cunoșteam operele în cauză. În schimb, cei doi poeți au vorbit mult despre proza și poezia bucovineană. Au recitat ori au citit câte puțin din propriile lucrări și ne-au dezvăluit din frumusețea și bogăția amintirilor, inclusiv lansări de carte, întipărite în timpul unor vizite în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc, la mănăstirea Putna. Am remarcat că amândoi iubeau Bucovina cu întreaga sa istorie, cu locuri și cu oameni, cu bogății naturale și cu realizări culturale, cu credința strămoșească și cu tot ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
prima cafea se terminase. Privirile se sărutau, Se-ntâlneau cu dorul crescut Porumbeii spărgeau liniștea, două frunze galbene s-au prelins, una devenea pală priveliște, alta îmbrăca sufletul. Eh.... ca și când toamna nopții se lungea fără sfârșit se îmbăta și naviga, întipărită în căldura mea. Ca și când mă uzi cu părul tău de apă o Rodie a dorului aprins, zboară la poetul liniștit! M-A ÎNECAT LINIȘTEA TA (Më mbyti heshtja jote) Înecat în liniștea ta mă mișc turmentat murmurând. Mă întreb: “Oare
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]